Dreptul la aparare - conditii Decizie nr. 980 din data de 09.12.2010
pronunțată de Curtea de Apel Ploiesti

Dreptul la aparare - conditii Articolul 156 Cod procedura civila spune ca (1) "instanta va putea da un singur termen pentru lipsa de aparare, temeinic motivata.
(2) Cand instanta refuza amanarea judecatii pentru acest motiv va amana, la cererea partii, pronuntarea in vederea depunerii de concluzii scrise".
Prin urmare, avand in vedere expresia folosita de legiuitor "instanta poate" inseamna ca instanta nu este obligata sa admita cererea pentru lipsa de aparare, ci poate sa aprecieze temeinicia motivelor invocate de parti si sa respinga cererea daca nu este intemeiata.
Admiterea cererii de amanare a judecatii pentru lipsa de aparare este conditionata de indeplinirea in prealabil, a obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru, obligatie personala a partii, ce nu are legatura cu asistenta juridica acordata de avocati.
Daca partea care a solicitat amanarea nu este prezenta, iar instanta a gasit ca cererea de amanare este neintemeiata si a respins-o in lipsa solicitarii partii, nu poate, din oficiu, sa amane pronuntarea pentru ca partea sa depuna concluzii scrise. (Decizia civila nr. 980/9 decembrie 2010 a Curtii de Apel Ploiesti - Sectia civila si pentru cauze cu minori si de familie). .
Prin decizia civila nr. 980 din 9 decembrie 2010 curtea a respins, ca nefondat, recursul paratilor, retinandu-se ca este nefondata critica recurentilor-parati potrivit careia li s-a incalcat dreptul la aparare si accesul liber la justitie, deoarece, pe de o parte apelul acestora a fost inregistrat la Tribunalul Prahova la data de 24 februarie 2010, asa cum rezulta din fisa de repartizare aleatorie, iar primul termen de judecata a fost la 7 septembrie 2010, prin urmare au avut timp suficient (peste 6 luni de zile) sa discute cu un avocat, cu atat mai mult cu cat au avut aparator ales la instanta de fond si puteau lua legatura cu acesta.
Pe de alta parte, potrivit dispozitiilor art. 156 alin.1 Cod pr.civila, instanta va putea da un singur termen pentru lipsa de aparare, temeinic motivata, ori cererea apelantilor parati pentru lipsa de aparare nu s-a incadrat in dispozitiile legale mai sus aratate, cu atat mai mult cu cat au avut cunostinta de termenul de judecata insa din data de 1 martie 2010, asa cum rezulta din dovezile de citare (filele 7, 11 dosar apel).
Este nefondata si critica potrivit careia instanta de apel ar fi trebuit sa amane pronuntarea pentru a le da posibilitatea sa depuna concluzii scrise, deoarece potrivit alineatului 2 al articolului 156 Cod pr.civila, cand instanta respinge cererea de amanare, va amana pronuntarea, la cererea partii, ori din cuprinsul cererii paratilor (fila 16 dosar apel) nu rezulta ca ar fi solicitat acest lucru.
Rezulta asadar ca judecata apelului s-a facut cu respectarea procedurii de citare, partile fiind legal citate, respectandu-se si drepturile lor procesuale prin analizarea tuturor motivelor de apel invocate, raspunzandu-se criticilor apelantilor, hotararea fiind data cu respectarea dispozitiilor art.261 pct.5 Cod pr.civila.
De altfel, este stiut ca potrivit dispozitiilor art. 723 alin.1 Cod pr.civila, drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege.
Este de asemenea nefondata si critica potrivit careia nu ar exista mandat legal pentru P I, persoana pusa sub interdictie, deoarece tutorele PMI are acest mandat astfel ca a existat o reprezentare legala in cauza.
Si afirmatiile recurentilor-parati potrivit carora intimatul-reclamant P I este lipsit de capacitate procesuala de exercitiu sunt nefondate deoarece asa cum corect a retinut si instanta de apel, prin dispozitia nr.9935 din 28 iunie 2007 a fost instituita tutela pentru acesta si a fost numit in calitate de tutore fiul sau numitul PMI care are atributia de a administra toate veniturile si bunurile sale si numai in interesul lui.
De altfel intimatul-reclamant a raspuns prin tutorele sau, iar in cazul partajului judiciar nu este necesar incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, refuzul acestei institutii nu poate duce la impiedicarea impartelii.
Este nefondata si critica privind existenta autoritatii de lucru judecat in baza sentintei civile nr. 13073/1983 pronuntata in dosarul civil 11930/1983 al Judecatoriei Ploiesti, deoarece nu sunt intrunite cele trei conditii legale pentru a opera aceasta exceptie, respectiv obiect, cauza, parti.
Astfel prin prezentul dosar s-a solicitat iesirea din indiviziune asupra terenului bun succesoral asupra caruia autorii partilor au ramas in indiviziune in urma partajului judecatoresc partial asupra constructiilor solutionat prin sentinta mai sus amintita, tocmai starea de indiviziune mentinuta asupra terenului a generat acest din urma proces.
Si critica potrivit careia prezentul partaj ar fi afectat de nulitate pentru neparticiparea unui coindivizar este nefondata, deoarece in afara partilor din proces un alt coindivizar nu exista, persoana invocata, respectiv PM, a instrainat terenul supus partajului, drepturile sale asupra imobilelor partajate prin sentinta civila nr. 13073/1983 au fost instrainate intimatilor-reclamanti P.
Varianta de lotizare omologata de catre instanta este corect aleasa, deoarece aceasta respecta dispozitiile art. 741 Cod civil si art. 6739 Cod pr.civila, s-a respectat marimea cotelor parti, natura bunului imobil, astfel ca nu a fost incalcat principiul disponibilitatii partilor, variantele 1 si 2 din raportul de expertiza Baiuta Nicolae.
Sustinerile recurentilor-parati in sensul ca nu s-au omologat variantele 1 si 2 din raportul de expertiza nu pot fi primite deoarece chiar acestia nu au fost de acord cu aceste variante, ba mai mult au pus concluzii de respingerea actiunii, astfel de concluzii fiind puse de altfel de aparatorul ales si cu ocazia dezbaterii in fond a recursului.
Celelalte aspecte legate de modul de formare a loturilor in sensul faramitarii peste masura a terenului si alte aspecte de ordin tehnic, au fost rezolvate prin expertiza efectuata, la intocmirea variantei de lotizare s-a avut in vedere ca atat reclamantii, cat si paratii au in proprietate exclusiva o parte din constructia edificata pe acest teren.
Sustinerile legate de modalitatea de administrare a probatoriilor sunt aspecte de netemeinicie si nu de nelegalitate, care nu mai pot fi analizate in aceasta faza extraordinara a recursului.
Concluzionand, curtea apreciaza ca recursul paratilor este nefondat si va fi respins, ca atare, in baza dispozitiilor art.312 alin.1 Cod pr.civila.