In conformitate cu dispozitiile art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, o cerere de sesizare a Curtii Constitutionale cu o exceptie de neconstitutionalitate poate fi primita atunci cand indeplineste conditiile prevazute in alineatele 1, 2 si 3 ale aceluiasi articol. Acesta inseamna ca o instanta a fondului este chemata sa examineze doar daca exceptia a fost ridicata de persoanele aratate de lege, daca are legatura cu solutionarea cauzei si daca prevederile evocate nu au fost anterior declarate ca fiind neconstitutionale. Orice alta analiza excede competentelor sale, instituite de legiuitor in mod expres si limitativ. Inadmisibilitatea retinuta pentru un motiv neprevazut de lege, anume pentru un pretins abuz de drept, sanctionabil in baza unor prevederi ale Codului de procedura civila, reprezinta rezultatul unei gresite aplicari a legii si ingradeste liberul acces la justitie.
Prin Incheierea pronuntata de Tribunalul Botosani-sectia civila, la data de 30 septembrie 2008 in dosarul cu nr. 3163/40/2007, cererea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost respinsa ca inadmisibila.
Pronuntandu-se in acest sens, instanta a stabilit, cu referire la neconstitutionalitatea art. 54, 55, 56 si 57 din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 ca, desi nu exista niciunul din motivele de inadmisibilitate prevazute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare nu poate fi acceptata dat fiind ca este expresia neindoielnica a unui abuz de drept, o incalcare vadita a art. 723 alin. 1 Cod procedura civila si a garantiei duratei rezonabile a unui proces, oferita prin dispozitiile art. 6 par. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. A mai retinut tribunalul ca in aceeasi cauza, aceleasi persoane au mai depus o cerere de sesizare privind exceptia de neconstitutionalitate a art. 57 din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000, respinsa prin Decizia nr. 778 din 7 noiembrie 2006, motiv pentru care reiterarea dupa doi ani, alaturi de neconstitutionalitatea art. 54-56, nu reprezinta decat o expresie a intentiei de blocare a acestui proces. Sesizarea in vederea cercetarii neconstitutionalitatii art. 294 si 295 Cod procedura civila a fost respinsa, cu motivarea ca nu are legatura cu pricina.
S.V. si L.M.A. au declarat recurs impotriva incheierii tribunalului, sustinand ca hotararea este rezultatul unei aplicari gresite a legii, motiv prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila. Recurentele au aratat ca cererea de sesizare a Curtii Constitutionale este admisibila pentru ca, in ambele cazuri, conditiile cerute de art. 29 din Legea nr. 47/2000 sunt indeplinite.
Recursul se dovedeste a fi intemeiat, potrivit celor ce urmeaza.
In conformitate cu dispozitiile art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, o cerere de sesizare a Curtii Constitutionale cu o exceptie de neconstitutionalitate poate fi primita atunci cand indeplineste conditiile prevazute in alineatele 1, 2 si 3 ale aceluiasi articol. Acesta inseamna ca o instanta a fondului este chemata sa examineze doar daca exceptia a fost ridicata de persoanele aratate de lege, daca are legatura cu solutionarea cauzei si daca prevederile evocate nu au fost anterior declarate ca fiind neconstitutionale. Orice alta analiza excede competentelor sale, instituite de legiuitor in mod expres si limitativ.
In speta, atunci cand s-a pronuntat asupra cererii de sesizare cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 54, 55, 56 si 57 din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000, tribunalul a retinut ca nu exista nici un motiv de inadmisibilitate in sensul art. 29 alin. 1, 2 si 3 din Legea nr. 47/1992, republicata, dar cu toate acestea a refuzat sesizarea Curtii Constitutionale apreciind, in principal, ca evocarea exceptiilor este un abuz de drept. A mai retinut totodata ca neconstitutionalitatea art. 57 din ordonanta a fost solutionata prin Decizia nr. 778 din 7 noiembrie 2006 a Curtii Constitutionale, la cererea acelorasi parti din prezentul dosar.
Ori, inadmisibilitatea retinuta pentru un aspect neprevazut de lege si anume pentru un pretins abuz de drept, sanctionabil in baza unor prevederi ale Codului de procedura civila, reprezinta rezultatul unei aplicari gresite a legii si ingradeste liberul acces la justitie.
Pe de alta parte, in prezenta cauza, neconstitutionalitatea art. 57 din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 a fost invocata in raport cu dispozitiile art. 24 din Constitutie, iar prin Decizia nr. 778 din 7 noiembrie 2006 a Curtii Constitutionale, aceeasi exceptie a fost solutionata fata de dispozitiile art. 126 din Constitutie, incat identitatea de "obiect", mai precis de cauza, avuta in vedere de tribunal nu se confirma.
De asemenea, tribunalul a considerat inadmisibila cererea de a fi sesizata Curtea Constitutionala cu exceptia referitoare la art. 294 si 295 Cod procedura civila, cu motivarea ca cele doua texte nu au legatura cu obiectul dedus judecatii. Si in acest caz statuarea instantei incalca prevederile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, republicata, cata vreme cerinta este ca prevederile considerate neconstitutionale sa aiba "legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului", iar cele doua articole ale Codului de procedura civila instituie reguli de solutionare a apelului, faza in care se afla si aceasta pricina, despre care recurentele afirma ca le limiteaza un anumit drept constitutional.
Fata de cele mai sus expuse curtea, constatand temeinicia criticilor aduse incheierii atacate, admisibilitatea cererii de sesizare si vazand dispozitiile art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, republicata, privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, urmeaza sa admita recursul si sa caseze incheierea, cu trimitere cauzei la Tribunalul Botosani in vederea inaintarii exceptiilor invocate, la Curtea Constitutionala.