In cazul in care, in urma administrarii probatoriului, exista motive temeinice de indoiala cu privire la savarsirea faptei de catre inculpat, aceasta situatie trebuie interpretata intotdeauna in favoarea inculpatului.
Prin sentinta penala nr. 710 din data de 23.11.2007 a Judecatoriei Suceava, in baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedura penala, raportat la art.10 lit.c Cod procedura penala, inculpatul C. V. D. a fost achitat pentru savarsirea infractiunii de talharie, prevazuta de art.211 al.1,2 lit.c si al.21 lit.e Cod penal.
In baza art. 346 al.3 Cod procedura penala a fost respinsa actiunea civila, iar in baza art.192 al.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca la data de 15.05.2006 partea vatamata se afla in barul "L. V.", din incinta pietii agroalimentare G. E., si consumase votca. Dupa ce a baut 100 ml votca, in bar a intrat inculpatul, care a consumat cu partea vatamata cate 500 ml votca; apoi a mai aparut un barbat pe nume "M.", s-a asezat cu cei doi la masa si au mai consumat cca. 200-300 ml votca.
Dupa ce au consumat aproximativ cate 1000 ml votca inculpatul, partea vatamata, si 200 -300 ml votca celalalt barbat, inculpatul a propus ca toti trei sa mearga la el acasa pentru a manca si a consuma bauturi alcoolice. Cu caruta proprietatea inculpatului s-au deplasat toti pe bulevardul George Enescu, dupa care spre com. Scheia, apoi au facut stanga spre satul Sf. Ilie.
La un moment dat, partea vatamata s-a trezit singura pe camp, a pornit pe jos spre Suceava, iar la data de 5.06.2006 s-a eliberat certificatul medico-legal nr. 278/A din 5.06.2006.
Intrucat nu a rezultat cu certitudine ca inculpatul a aplicat lovituri partii vatamate in scopul sustragerii unei perechi de pantofi si a unei sepci, instanta l-a achitat pentru infractiunea de talharie, in temeiul textului de lege amintit.
In motivarea solutiei se arata ca, potrivit disp. art.65 Cod procedura penala, "sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de urmarire penala si instantei de judecata", iar potrivit disp. art.66 Cod procedura penala invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia.
Partea vatamata a declarat ca ambele persoane cu care se afla au lovit-o, insa organele de urmarire penala nu au stabilit cu certitudine cine i-a aplicat lovituri, incepand urmarirea penala doar fata de inculpat.
Mai mult, atat partea vatamata cat si inculpatul au consumat aproximativ 1000 ml. votca si nu a fost dovedit ca inculpatul ar fi avut, dat fiind ca se afla in stare avansata de ebrietate, abilitatea fizica de a lovi partea vatamata cu atata putere.
Nu se explica faptul ca partea vatamata, suferind de o ruptura de splina, a putut sa se deplaseze pe jos, din satul Sf. Ilie pana in Suceava; nu a fost identificata persoana despre care partea vatamata a afirmat ca i-ar fi dat o pereche de adidasi. Normal ar fi fost sa cheme salvarea, nu sa-i ofere adidasi, nu se stie de unde.
Nu a fost dovedita nici legatura de cauzalitate dintre aplicarea asa-ziselor lovituri, cu scopul urmarit, sustragerea bunurilor.
Astfel, partea vatamata nu a putut sa-si dea seama daca cei doi i-au sustras vreo suma de bani, intrucat s-a aflat sub influenta bauturilor alcoolice, cum insasi a afirmat. Cu toate acestea bunurile de care afirma ca a fost deposedata, nu au fost gasite asupra inculpatului, din actele efectuate in faza de urmarire penala nerezultand acest lucru.
Cu toate ca a afirmat ca, dupa ce a fost lovita, a doua zi s-a deplasat la spital, in dosarul de urmarire penala nu se afla inscrisuri din care sa rezulte ca s-a prezentat la spital si perioada in care a fost internata.
Certificatul medico-legal, din continutul caruia rezulta ca partea vatamata a prezentat leziuni provocate prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente produse la data de 15.05.2006, leziuni care, pentru vindecare, au necesitat 40-45 zile ingrijiri medicale, a fost emis la data de 5.06.2006, insa nu ca urmare a prezentarii partii vatamate la spital, ci ca urmare a solicitarii Politiei Municipiului Suceava.
Desi in certificatul medico-legal mentionat anterior se arata ca leziunile provocate victimei i-au pus in primejdie viata, fiind necesara o interventie chirurgicala care presupunea extirparea splinei, nu exista raport de cauzalitate intre asa-zisa ruptura de splina si moartea victimei.
Astfel, din raportul de necropsie nr. 569/C din 29.01.2007 rezulta ca splina este mica, violacee, ferma si ca moartea survenita este consecinta descompunerii acute ventriculare stangi ce a urmat pe un fond de hipertrofie ventriculara stanga si miocardoscleroza, deci nici intr-un caz ca urmare a asa-zisei rupturi de splina.
In instanta, martorul C. D. a aratat ca se afla cu partea vatamata in caruta, stia ca aceasta sufera de epilepsie si ca la un moment dat a cazut din caruta, ca urmare a unei crize, si ca inculpatul a lovit-o pentru ca aceasta sa se trezeasca. Nu a vazut ca partea vatamata sa fie deposedata de inculpat.
Martorul T. E. a declarat ca se afla in caruta cu partea vatamata, la un moment dat aceasta a cazut din caruta, a fost agatata de roata din spate si a fost tarata 7 -8 m, insa nu a vazut pe inculpat sa deposedeze partea vatamata de sapca si pantofi sau sa o loveasca.
Dintre declaratiile martorilor T. E. si C. D. instanta le-a retinut doar pe cele care s-au coroborat cu restul probelor administrate in cauza.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Suceava, criticand-o pentru nelegalitate, sub aspectul gresitei achitari a inculpatului, desi din probele administrate rezulta cu certitudine vinovatia acestuia.
Prin decizia penala nr.73/14.03.2008 Tribunalul Suceava a respins apelul ca nefondat, motivand, in esenta, ca in speta nu exista probe temeinice in baza carora sa poata fi pronuntata o solutie de condamnare a inculpatului, nefiind rasturnata prezumtia de nevinovatie.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Suceava, aratand ca instanta de apel a considerat in mod gresit ca instanta de fond a intentionat sa inlature declaratiile martorilor C. D. si T. E. din faza urmaririi penale, desi declaratiile acestora date in instanta nu se coroboreaza cu probatoriul administrat in cauza, iar instanta de fond a precizat ca pe acestea din urma le inlatura.
De asemenea, s-a aratat ca criticile aduse de ambele instante actului medical depus la dosar nu pot fi imputate nici partii vatamate, nici organului de ancheta, iar daca instanta avea dubii cu privire la aceste acte ar fi trebuit sa solicite foaia de observatie si fisa de internare in spital si eventual a unei analize medico-legale.
Prin decizia penala nr. 257/9.06.2008 Curtea de Apel Suceava a admis recursul si a casat in totalitate atat decizia penala, cat si sentinta penala, retinand cauza pentru rejudecare, retinand, in esenta, ca probatoriul nu este complet.
In rejudecare au fost audiati martorii C. D. si T. E. si s-a solicitat de la Spitalul Judetean "Sf. Ioan cel Nou" Suceava copia F.O. nr. 21249, privind pe S. C..
Analizand probatoriul administrat in cauza, Curtea retine ca din nici o proba nu rezulta faptul ca inculpatul ar fi deposedat pe partea vatamata, prin violenta, de o pereche de pantofi si de o sapca.
In atare situatie, avand in vedere ca din actele medicale rezulta ca partea vatamata a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un numar de 40-45 zile de ingrijiri medicale, necesitand interventie chirurgicala de urgenta si splenectomie, in temeiul disp. art. 334 Cod procedura penala, Curtea va schimba incadrarea juridica a faptei din infractiunea prev. de art. 211 al. 1, 2 lit. c, alin. 21 lit. e Cod penal, in infractiunea prev. de art. 182 al. 2 Cod penal.
In ceea ce priveste aceasta fapta se constata ca din probele administrate in cauza nu s-a dovedit fara nicio urma de indoiala existenta unei legaturi de cauzalitate intre o actiune a inculpatului si leziunile produse partii vatamate.
Martorii audiati in cauza au avut relatari contradictorii, vorbind si despre faptul ca inculpatul ar fi aplicat lovituri partii vatamate, si despre faptul ca toti cei care se aflau in caruta au cazut odata cu rasturnarea acesteia, moment in care s-a produs o invalmaseala, iar partea vatamata ar fi fost tarata de caruta.
Plauzibila apare si varianta potrivit careia partea vatamata ar fi suferit o criza de epilepsie, iar inculpatul ar fi lovit-o cu palmele pentru a o readuce in simtiri, din cuprinsul F.O. depusa la dosar rezultand ca partea vatamata suferea intr-adevar de aceasta boala.
Toate aceste relatari contradictorii sunt explicabile si prin aceea ca toti cei implicati in incident consumasera anterior cantitati considerabile de alcool, perceptia asupra realitatii sau amintirea celor intamplate fiind puternic influentate de starea de betie in care se aflau.
Potrivit dispozitiilor art. 23 al. 11 din Constitutia Romaniei, art. 52 din Codul de procedura penala si art. 6 al. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata a fi nevinovata pana ce vinovatia sa va fi stabilita printr-o hotarare penala definitiva.
Potrivit acestui principiu, persoana acuzata nu trebuie sa-si dovedeasca nevinovatia, sarcina probei revenind Ministerului Public, iar indoiala profita persoanei acuzate.
Cum din probele administrate nu rezulta fara urma de indoiala ca leziunile suferite de catre partea vatamata ar fi fost produse de catre inculpat, Curtea constata ca prezumtia de nevinovatie nu a fost rasturnata, astfel incat, in temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedura penala, va achita inculpatul.