Rejudecare dupa extradare. Admisibilitate.
Dispozitiile art. 522/1 C.pr.pen asigura dreptul inculpatilor judecati in lipsa de a beneficia de o judecata efectiva prin antamarea fondului cauzei. In consecinta, daca inculpatul judecat in lipsa de catre instanta de fond si cea de apel nu a fost prezent, iar ulterior, desi audiat de instanta de recurs, a fost respins ca tardiv recursul acestuia, inculpatul nu a beneficiat de verificarea apararilor pe care le-a invocat prin declaratia data, nu a beneficiat de o judecata pe fond, intrucat instanta de recurs s-a pronuntat numai cu privire la exceptia tardivitatii si, prin urmare,cererea de rejudecare dupa extradare este admisibila in principiu.
Sectia penala - Decizia penala nr. 1085/11 octombrie 2011
Prin sentinta penala nr. 949/2011 pronuntata de Judecatoria Deva s-a dispus respingerea ca nefondata a cererii de rejudecare dupa extradare formulata de petentul condamnat P.M., pentru rejudecarea cauzei ce a facut obiectul dosarului cu nr. 6491/221/2008, in care s-a pronuntat sentinta penala nr. 713/2009 de Judecatoria Deva, definitiva prin decizia penala nr. 502/2011 a Curtii de Apel Alba Iulia la 26.04.2011.
A fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 160 lei cu titlul de cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a hotari astfel instanta de fond a retinut ca prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub nr. 1922/221/2011, numitul P.M., detinut in Penitenciarul Aiud a solicitat rejudecarea dosarului nr. 6491/221/2008 al Judecatoriei Deva sustinand ca a fost judecat in lipsa.
Instanta de fond a constatat ca nu sunt intrunite conditiile necesare pentru admiterea in principiu a cererii de rejudecare, pentru urmatoarele considerente:
Prin sentinta penala nr. 713/2009 pronuntata de Judecatoria Deva in dosar nr. 6491/221/2008, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 502/2011 a Curtii de Apel Alba Iulia, la data de 260.04.2011, numitul P.M. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani inchisoare pentru complicitate la infractiunea de inselaciune, prev. si ped. de art. 26 C.p., rap. la art. 215 alin. 1 si 2 C.p. si art. 37 lit. b C.p. si la 9 luni inchisoare pentru infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prev. si ped. de art. 290 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 si art. 37 lit. b c.p., urmand sa execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani inchisoare.
Verificand actele si lucrarile dosarului s-a constata ca numitul P.M. a fost judecat in lipsa de catre instanta de fond si cea de apel, intrucat, desi s-au efectuat toate demersurile pentru a fi adus in instanta s-a constat ca acesta se sustrage de la judecata cauzei ce formeaza obiectul dosarului nr. 6491/221/2008
Instanta de fond a mai retinut ca in calea de atac a recursului, in calitate de inculpat recurent, numitul P.M. a fost prezent, astfel ca, la data de 19.04.2011 s-a procedat si la audierea acestuia, conform declaratiei consemnata in procesul verbal de la fila X, din dos. nr. 6491/221/2008, vol. IV a Curtii de apel Alba Iulia.
Totodata, la data de 19.04.2011 inculpatului recurent P.M. i s-a citit si declaratiile celorlalti inculpati, audiati la termenul anterior, cand el nu a fost prezent.
Prin urmare, persoana condamnata P.M. nu se afla in situatia potrivit careia nu a avut cunostinta de judecarea cauzei sale si a lipsit de la judecarea acesteia, astfel cum este cerinta prevederilor art. 522/1 C.p.p.
Sa mai apreciat ca, sintagma „judecate si condamnate in lipsa”, conform textului de lege amintit, se refera exclusiv la persoanele care au lipsit atat la toate termenele de judecata, cat si la pronuntare, pe intreaga durata a procedurii penale in fata instantelor judecatoresti, respectiv in prima instanta, in apel si in recurs.
Ca atare, s-a concluzionat ca dreptul la aparare al inculpatului a fost asigurat in cauza prin audierea si prezenta sa nemijlocita in cursul judecarii recursului declarat, dar si in faza de judecata in prima instanta, si, in permanenta, prin aparatorul desemnat din oficiu acestuia, pe parcursul intregii proceduri penale, pana la definitivarea acesteia, fiindu-i inaplicabile dispozitiile art. 5221 C.proc.pen.,precum si ca potrivit jurisprudentei Curtii Europeana a Drepturilor Omului, prezenta inculpatului este in principiu obligatorie la solutionarea cauzei insa in cazul procedurii in apel sau in recurs art. 6 din Conventie se aplica cu mai putina strictete, admitandu-se chiar regularitatea unor asemenea proceduri in care audienta se desfasoara fara prezenta celui acuzat (Hotararea Ekbatani). Se mai subliniaza ca se admit exceptii de la regula prezentei inculpatului atunci cand asigurarea acestei conditii ar conduce la amanarea nejustificata a procedurii, mai ales daca aceasta situatie a fost verificata si constatata si daca inculpatul are o culpa in absenta sa, (Hotararea Colozza si Rubinat).( a se vedea in acest sens I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 2517 din 9 mai 2007).
In cauza s-a retinut ca pe intreaga derulare a procesului penal s-au efectuat numeroase demersuri pentru ca inculpatul sa fie adus in fata instantei si ca, in declaratia data de catre acesta, in recurs, mentioneaza faptul ca, in 20 mai 2007 a parasit tara, plecand in Italia, desi, din dosarul de urmarire penala si a actelor efectuate in cursul judecatii reiese faptul ca, cercetarea penala, asupra sa si a celorlalti inculpati a fost anterioara lunii mai 2007, ceea ce conduce la ideea ca, acesta a plecat din tara tocmai pentru a se sustrage cercetarilor penale.
Impotriva sentintei pronuntate de instanta de fond a formulat recurs condamnatul P.M. solicitand casarea sentintei atacate si in rejudecare sa se dispuna admiterea cererii de rejudecare si trimiterea cauzei la instanta de fond in vederea solutionarii pe fond a cauzei. In motivarea recursului ,recurentul arata ca judecata s-a efectuat in lipsa sa fiind astfel lipsit de posibilitatea de a se apara pe fondul cauzei.
Curtea analizand sentinta atacata potrivit motivelor de recurs invocate precum si analizand cauza din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept potrivit art.385/al.3,385/14 C.pr.pen. constata ca prezentul recurs este fondat.
Curtea constata ca sentinta atacata a fost pronuntata printr-o gresita aplicare a legii, imprejurare ce se subscrie motivului de recurs prevazut de art.385/9 pct17/2 C.pr.pen. ,pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Condamnatul P. prin sentinta penala nr. 713/2009 pronuntata de Judecatoria Deva in dosar nr. 6491/221/2008, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 502/2011 a Curtii de Apel Alba Iulia, la data de 26.04.2011,a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani inchisoare pentru complicitate la infractiunea de inselaciune, prev. si ped. de art. 26 C.p., rap. la art. 215 alin. 1 si 2 C.p. si art. 37 lit. b C.p. si la 9 luni inchisoare pentru infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prev. si ped. de art. 290 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 si art. 37 lit. b c.p., urmand sa execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani inchisoare.
Verificand actele si lucrarile dosarului se constata ca numitul P.M. a fost judecat in lipsa de catre instanta de fond si cea de apel. Potrivit adresei nr./1735957/RRRC/16 12 2010 emisa de Biroul National Interpol, numitul P.M. a fost arestat provizoriu la data de 05 08 2010 in vederea predarii de catre autoritatile judiciare din Italia. Dupa incarcerare condamnatul a formulat recurs impotriva deciziei pronuntate de instanta de apel, inregistrat la data de 19 04 2011, si a fost audiat de instanta de recurs potrivit declaratiei aflate la fila X din dosar 6491/221/2008.
Prin decizia penala nr.502/2011 pronuntata de Curtea de Apel Alba –Iulia a fost respins ca tardiv recursul inculpatului P.M.,astfel ca desi audiat, inculpatul nu a beneficiat de verificarea apararilor pe care le-a invocat prin declaratia data in fata instantei de recurs.Ca atare desi prezent la instanta de recurs inculpatul nu a beneficiat de o judecata pe fond, intrucat instanta de recurs s-a pronuntat numai cu privire la exceptia tardivitatii.
Instanta de recurs a retinut ca scopul reglementarii prevederii rejudecarii cauzei dupa extradare este acela al garantarii dreptului persoanei extradate la un proces echitabil, in a carui substanta se regaseste dreptul la aparare.
Curtea apreciaza de asemenea ca dispozitiile art. 522/1 C.pr.pen asigura tocmai dreptul inculpatilor judecati in lipsa de a beneficia de o judecata efectiva prin antamarea fondului cauzei. Ori intrucat in recurs nu s-au analizat aspecte de fond in ce-l priveste pe condamnatul din prezenta cauza, nu se poate aprecia ca acesta a beneficiat de o judecata efectiva, astfel ca potrivit art.522/1 C.pr.pen si art. 6 CEDO a admis recursul formulat de condamnatul P.M. a casat sentinta penala atacata si procedand la rejudecare a admis in principiu cererea de rejudecare dupa extradare formulata de petentul condamnat P.M. Pentru a nu priva condamnatul de caile de atac prevazute de lege a trimis cauza instantei de fond spre rejudecare potrivit art. 522/1 Cod procedura penala.