Decizie de pensie emisa in temeiul Legii nr. 3/1977. Calea de atac. Prescriptia dreptului la actiune. Inaplicabilitatea dispozitiilor art. 155 din Legea nr. 19/2000.
Potrivit art. 52 alin. 4 si 5 din Legea nr. 3/1977 impotriva deciziilor comisiilor de pensii se poate face apel, in termen de 30 zile de la comunicare, la Comisia Centrala de Pensii, deciziile care nu au fost atacate in termen si deciziile Comisiei Centrale de Pensii fiind definitive.
Sectia conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia nr. 144/3 martie 2008.
Prin actiunea in asigurari sociale inregistrata la Tribunalul Alba sub dosar nr.2634/107/2007 reclamanta D.E. a chemat in judecata pe parata C.J.P. Alba, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna modificarea deciziei 85646/09.03.1989 si recalcularea pensiei lunare cu acordarea diferentelor banesti pentru perioada 01.11.1988-01.04.1989.
In motivarea in fapt a actiunii, se arata ca prin cererea inregistrata la 20.06.1998 a solicitat pensionarea, indeplinind conditiile de pensionare si ca parata nu a luat masurile necesare rezolvarii dosarului de pensie cu respectarea stricta a legii.
Prin intampinarea depusa in cauza s-a invocat exceptia tardivitatii actiunii civile, aratandu-se ca reclamantei i-a fost comunica decizia de pensie contestata, aceasta adresandu-se comisiei de contestatii.
Prin sentinta civila nr.1139/31.10.2007 pronuntata de Tribunalul Alba in dosar nr.2634/107/2007 s-a admis exceptia tardivitatii actiunii civile invocate de parata. S-a respins actiunea civila formulata in cauza de reclamanta D.E. in contradictoriu cu parata C.J.P. Alba.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut, in esenta, cu referire la probele dosarului si dispozitiile legale incidente ca dreptul la actiune in cauza s-a prescris.
Impotriva acestei sentinte a declarat, in termenul legal, recurs reclamanta D.E., solicitand casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
In dezvoltarea motivelor de recurs recurenta arata ca instanta de fond a respins in mod gresit actiunea ca fiind prescrisa, omitand faptul ca in temeiul Legii nr.3/1977 in baza careia a fost pensionata impotriva deciziilor de pensionare nu te puteai adresa justitiei, singura posibilitate de contestare fiind apelul la Comisia centrala de pensii din ministerul Muncii, cale de care a uzat.
In al doilea rand, recurenta arata ca abia prin Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii s-a instituit prin art.155 alin.1 lit.a dreptul tribunalelor sa solutioneze litigiile privind pensiile.
In fine, recurenta sustine ca dreptul sau de a se corecta o ilegalitate facuta impotriva sa prin incalcarea flagranta a unui drept fundamental, cum este dreptul la pensie, este imprescriptibil, iar prin actiune nu a solicitat altceva decat corectarea datei de intrare a sa in dreptul la pensiei, prin modificarea corespunzatoare a datei stabilite in decizia de pensionare si recalcularea si acordarea pensiei in raport cu data desfacerii contractului de munca.
Prin intampinarea depusa in aceasta faza procesuala de intimata C.J.P. Alba se solicita respingerea recursului ca neintemeiat si mentinerea sentintei pronuntate de Tribunalul Alba ca temeinica si legala, motivandu-se ca in mod corect instanta a retinut exceptia tardivitatii actiunii formulate impotriva deciziei 85646/09.03.1989, precum si faptul ca in speta s-a emis o noua decizie de pensie nr.85646/30.06.2005 care nu a fost contestata(f.5).
CURTEA, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerintelor art.304 indice 1 Cod procedura civila in limitele statuate de art.306 alin.1 Cod procedura civila a constatat urmatoarele:
Recursul este nefondat.
In speta, obiectul actiunii il constituie decizia de pensie nr. 85646/09.03.1989, emisa sub regimul Legii nr.3/1977. Potrivit art.52 alin.4 din aceasta lege „impotriva deciziilor comisiilor de pensii se poate face apel, in termen de 30 zile de la comunicare, la Comisia Centrala de Pensii”. Recurenta a uzat la acea vreme de calea de atac prevazut de lege, prin adresa nr.817771/D/ICCP/04.07.1989 emisa de Ministerul Muncii confirmandu-se decizia de pensia in discutie.(f.7).
Calea de atac impotriva unui act administrativ este o optiune exclusiva a legiuitorului asa incat sustinerea recurentului vizand lipsa unei reglementari legale speciale de solutionare a litigiilor avand ca obiect dreptul la pensie anterior aparitiei legii nr.19/2000 nu are nici o relevanta juridica. In speta, controlul judiciar asupra deciziei de pensie a fost exercitat de organul competent potrivit reglementarii in vigoare la data emiterii deciziei, potrivit principiului de drept tempus regit actum.
Sustinerea recurentei in sensul ca dreptul sau este imprescriptibil este de asemenea nefondata, deoarece potrivit art.1 din Dec.nr.167/1958 dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul legal, respectiv 3 ani, asa incat formularea unor pretentii privind plata dreptului la pensie pe perioada 01.11.1988-01.04.1989 nesocotesc aceste prevederi legale.
Este de asemenea de retinut ca in cauza s-a emis o noua decizie de pensie nr. 85646/30.06.2005, in urma evaluarii in baza H.G. nr.1550/2004 si a OUG nr.4/2005, decizie impotriva careia recurenta nu a uzat de calea de atac prevazuta de art.155 din Legea nr.19/2000, invocat de recurenta, dar cu trimitere gresita la decizia initiala emisa sub regimul vechii reglementari legale in materia pensiilor.
Asa fiind, in mod corect instanta de fond a retinut exceptia prescriptiei dreptului la actiune, in raport cu textele de lege invocate, prescriptia fiind o sanctiune legala a pierderii dreptului, in situatia in care partea nu a respectat intervalul de timp stabilit de legiuitor inauntrul caruia trebuia exercitat dreptul la actiune in sens material.
Cum exceptia prescriptiei este o exceptie de procedura, dirimanta si absoluta, ce se impune a fi analizata cu prioritate potrivit art.137 Cod procedura civila, admiterea acesteia face de prisos analiza celorlalte aspecte vizand fondul pricinii.
Pentru considerentele expuse mai sus, curtea, constatand ca solutia primei instante este legala si temeinica, in conformitate cu art. 312 alin.1 a respins ca nefondat recursul cu care a fost investita de reclamanta