Pentru existenta infractiunii de talharie, forma de vinovatie- intentie directa este necesar sa fie prezenta atat in actiunea principala de furt cat si in cea adiacenta de exercitare de violenta sau amenintari, pentru a pune victima in stare de inconsienta sau in neputinta de a se apara.
In speta, rezulta cu certitudine din declaratiile inculpatului, ale partii vatamate si ale martorului, ca inculpatul prin forta a luat de la partea vatamata poseta si telefonul mobil, dar nu cu intentia de a si le insusi, ci cu intentia de a o obliga pe aceasta sa reia relatiile de prietenie cu el.
Cod penal, art. 211
Prin rechizitoriul nr 1031/P/2003 din 15.12.2004 al Parchetului de pe langa Tribunalul Constanta, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului C.C., pentru savarsirea infractiunii de “talharie" prevazuta si pedepsita de art.211 alin.(1) si 2 lit.c) cod penal, prin aceea ca in dimineata zilei de 09.06.2003, in parcarea complexului comercial DORALY MOLL, a smuls din mana partii vatamate D.C. o poseta si un telefon mobil, pe care ulterior (telefonul) l-a predat partii vatamate, poseta fiind gasita la domiciliul inculpatului.
Prin sentinta penala nr.369 din data de 14.09.2005, pronuntata in dosarul penal nr.vechi R.1034/2006 - nr.unic 1137/118/2006, Tribunalul Constanta l-a achitat pe inculpatul C.C., in temeiul art.11 pct.2 lit."a" Cod procedura penala rap la art.10 lit."d" Cod procedura penala, pentru savarsirea infractiunii de "talharie" prev. de art.211 alin.(1) si 2 lit.c) cod penal.
Prin decizia penala nr 270/25 oct.2005, Curtea de Apel Constanta a admis apelul Parchetului de pe langa Tribunalul Constanta, a desfiintat sentinta penala nr. 396/14.09.2005 a Tribunalul Constanta, si, constatand ca exista fapta, ca a fost savarsita de inculpat, dar nu prezinta gradul de pericol social necesar al unei infractiuni, l-a achitat in temeiul art.11 pct.2 lit.a) cu referire la art.10 lit.b1 cod procedura penala cu aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ de 100.000 lei (vechi).
Prin decizia penala nr 1081/ 20.02.2006 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, in dosarul penal nr. 24102/1/2005, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta, a fost casata hotararea atacata si sentinta penala nr. 369/14.09.2005 a Tribunalului Constanta, si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize medico legale psihiatrice in cauza existand indoieli asupra starii psihice a inculpatului potrivit disp. art. 117 Cod procedura penala.
Rejudecand, prin sentinta penala nr.528 din data de 19 decembrie 2007, pronuntata in dosarul penal nr.unic 1137/118/2006 (nr.vechi R.1034/2006), Tribunalul Constanta l-a achitat pe inculpatul C.C., in temeiul art.11 pct.2 lit."a" Cod procedura penala rap la art.10 lit."d" Cod procedura penala, pentru savarsirea infractiunii de "talharie" prev. de art.211 alin.(1) si 2 lit.c) cod penal.
Pentru pronuntarea acestei hotarari, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Inculpatul C.C. are discernamantul diminuat, suferind de o boala psihica constand in schizofrenie pe un fond intelectual catre limita minima si din anul 2001 a avut o relatie de prietenie cu numita D.C., relatia cu aceasta capatand un caracter psihic obsesiv si fiind intrerupta repetat la initiativa celei din urma.
Pe acest fond, relationand in data de 09.06.2003, inculpatul a asteptat-o pe partea vatamata D.C. sa plece la serviciu si cand a intalnit-o, a initiat discutii cu aceasta, iar la refuzul ei repetat de a discuta cu privire la reluarea relatiei, i-a smuls din mana poseta si telefonul mobil, ulterior returnandu-i din proprie initiativa telefonul si poseta ducand-o la domiciliu, unde a fost gasita cu ocazia perchezitiei domiciliare.
Numita D.C., desi pe timpul urmaririi penale s-a constituit parte civila, in fata instantei la termenul din 07.09.2005, a renuntat la pretentiile civile si nu a dorit sa participe in procesul penal ca parte vatamata.
Constatand ca din contextul relatiilor anterioare dintre inculpat si partea vatamata, coroborate cu sustinerile inculpatului, cu continutul referatului de evaluare, de starea medicala a inculpatului si atitudinea acestuia ulterioara deposedarii partii vatamate rezulta fara dubiu ca inculpatul nu a luat bunurile mobile din detentia si posesia partii vatamate, in scopul insusirii pe nedrept, ci doar cu scopul de a o determina pe aceasta - fosta sa prietena, sa se intalneasca cu el, neputand fi tras la raspundere penala.
Intrucat inculpatul este bolnav (potrivit actelor medicale, referatului de evaluare psihico - sociala si expertiza medico legala) si se afla intr-o stare care prezinta pericol pentru societate, in vederea inlaturarii acestei stari de pericol, s-a dispus luarea fata de inculpat a masurii de siguranta prev de art 114 al 1 cod penal respectiv internarea acestuia intr-un institut de specialitate pana la insanatosire.
Impotriva hotararii, Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta a formulat apel si a solicitat desfiintarea sentintei penale si rejudecand, pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.211 Cod penal, sa se dispuna condamnarea acestui inculpat prin aplicarea prevederilor din art.181 Cod penal.
Examinand intregul probatoriu efectuat in cauza, instanta de apel a retinut urmatoarele:
Pe fondul unui discernamant diminuat si suferind de o boala psihica, respectiv schizofrenie, pe un fond intelectual catre limita minima, inculpatul a intrat intr-o relatie de prietenie cu partea vatamata D.C., relatie pentru care inculpatul capatase o obsesie, relatie ce a fost intrerupta de mai multe ori de catre partea vatamata.
Pe acest fond, in ziua de 09.06.2003, inculpatul a asteptat-o pe partea vatamata, inainte dea pleca la serviciu si dupa initierea unei discutii, la refuzul repetat al acesteia in sensul reluarii relatiei, acesta i-a smuls din mana poseta si telefonul mobil. Ulterior, inculpatul i-a returnat partii vatamate telefonul, poseta fiind gasita la domiciliul sau cu ocazia perchezitiei domiciliare.
Pentru existenta infractiunii de talharie, care s-a savarsit numai cu intentie directa, este necesar ca aceasta forma de vinovatie sa fie prezenta atat in actiunea principala de “furt" cat si in cea adiacenta de exercitare de violenta sau amenintari, pentru a pune victima in stare de inconsienta sau in neputinta de a se apara.
In speta, din declaratiile inculpatului, ale partii vatamate si ale martorului D.C.G., rezulta cu certitudine ca inculpatul prin forta a luat de la partea vatamata poseta si telefonul mobil, dar nu cu intentia de a si le insusi ci cu intentia de a obliga pe aceasta sa reia relatiile de prietenie cu el.
Se apreciaza ca instanta de fond, in mod legal si temeinic a dispus achitarea in baza art.10 lit."d" cod procedura penala, lipsind intentia de insusire pe nedrept, a bunurilor.
Pentru aceste considerente, in baza art.379 pct.1 lit."b" cod procedura penala, s-a respins apelul parchetului ca nefondat.
Nota: hotararea nu este definitiva, cauza fiind in recurs la ICCJ.