anulare proces verbal de contraventie. OUG nr. 34/2006. Hotarare nr. 0 din data de 02.02.2015
pronunțată de Judecatoria Sectorului 1

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, se constata ca sustinerea petentului referitoare la lipsa indeplinirii de catre agentii constatatori a obligatiei de aducere la cunostinta contravenientului a dreptului de a face obiectiuni, instanta retine ca nerespectarea acestei cerinte prevazute de art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001 poate atrage nulitatea relativa numai in conditiile indicate in Deciziei ICCJ SU nr. XXII/2007, or in cauza nu s-a facut dovada existentei vreunei vatamari, a carei sarcina ii incumba petentului in temeiul art. 249 C.proc.civ. Mai mult decat atat, contraventia a fost constatata prin procesul-verbal ce a fost incheiat in urma raportului de control intocmit in urma efectuarii unui control adus la cunostinta autoritatii contractante prin comunicarea privind inceperea procedurii de supraveghere nr. 15890/3/12.11.2014, procedura in cadrul careia autoritatea contractanta a pus la dispozitie documente si a putut face obiectiunile si mentiunile pe care le considera necesare. De asemenea, trebuie avut in vedere si faptul ca petentul a dispus de o cale legala adecvata si efectiva pentru realizarea obiectiunilor sale, anume prin formularea cererii ce face obiectul prezentei cauze, in cuprinsul careia a prezentat detaliat obiectiunile si sustinerile sale, care au fost supuse analizei instantei.
In ceea ce priveste lipsa semnaturii si a stampilei contravenientului, conform art. 19 alin. (1) din OG nr. 2001, instanta retine ca in procesul-verbal se mentioneaza ca acesta a fost incheiat la sediul intimatei, in absenta petentului, or in acest caz sunt incidente dispozitiile mentionate referitoare la ipoteza in care contravenientul nu este de fata la momentul incheierii procesului-verbal, privind institutia martorului asistent, procesul verbal fiind valabil incheiat. Or lipsa semnaturii unui martor asistent este justificata potrivit art. 19 alin. 1 teza a II-a din OG nr. 2/2001, in procesul-verbal mentionandu-se ca neindicarea mentiunilor privitoare la martor este determinata de faptul ca procedura de supraveghere s-a finalizat la sediul intimatei, in conformitate cu art. 5 alin. (2) din Ordinul Presedintelui ANRMAP nr. 107/2009 si a comunicarilor nr. 15890/3/12.11.2014 si nr. 803/15890/2014/4/14.01.2015. De asemenea, trebuie avut in vedere si faptul ca lipsa semnaturii contravenientului de pe fiecare pagina a procesului-verbal poate atrage, conform Deciziei ICCJ SU nr. XXII/2007, nulitatea relativa, care intervine numai daca s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea acelui act. Or in prezenta cauza, petentul nu a facut dovada existentei vreunei vatamari, a carei sarcina ii incumba in temeiul art. 249 C.proc.civ.
In ceea ce priveste incidenta prescriptiei aplicarii sanctiunii contraventionale, instanta retine ca nu sunt aplicabile dispozitiile art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001. Acestea au caracterul unei norme generale, fata de care dispozitiile art. 295 alin. 2 din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii au caracter special si se aplica cu prioritate potrivit principiului de drept specialia generalibus derogant..
Astfel, art. 295 alin. 2 din OUG nr. 34/2006 prevede ca „aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 36 de luni de la data savarsirii faptei”. Aceste dispozitii legale au fost modificate prin Legea nr. 279/2011, termenul fiind majorat de la 24 luni la 36 luni.
Faptele retinute in sarcina petentului au fost savarsite dupa data de 15.04.2012, fiindu-le aplicabile prevederile OUG nr. 34/2006 in forma in vigoare si astazi cu privire la termenul de prescriptie, respectiv 36 luni, termen care nu se implinise la data la care a fost intocmit procesul verbal contestat.
Nu pot fi primite nici sustinerile petentului legate de aplicabilitatea acestor dispozitii legale exclusiv pentru sanctiunea amenzii, fara a include si sanctiunea avertismentului. Astfel, este evident ca intentia legiuitorului a fost ca acest termen sa se aplice in tot ceea ce vizeaza materia sanctiunilor (indiferent de natura lor pecuniara sau nu), o interpretare contrara (ad absurdum) conducand la concluzia ca aplicarea sanctiunii avertismentului ar fi imprescriptibila.
In ceea ce priveste temeinicia procesului verbal de contraventie, instanta retine ca petentul nu a formulat critici referitoare la acest aspect, iar din inscrisurile depuse la dosarul cauzei rezulta ca faptele au fost in mod corect retinute si incadrate potrivit dispozitiilor legale aplicabile fiecareia dintre acestea, iar sustinerile privind caracterul minimal al daunelor produse sunt neintemeiate.
In ceea ce priveste aplicarea dispozitiilor OUG nr. 34/2006, se constata ca OUG nr. 34/2006 transpune mai multe directive europene, fiind in sarcina instantei nationale sa interpreteze dispozitiile nationale in concordanta cu dreptul european si cu jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene care a stabilit ca este de competenta instantei nationale sa dea legii interne pe care trebuie sa o aplice, in cea mai mare masura posibila, o interpretare conforma cerintelor dreptului Uniunii si care sa permita, in special, sa se asigure respectarea obligatiei de transparenta in procesul achizitiilor publice (Hotararea din 13 aprilie 2010, cauza C-91/2008, pct. 70).
In jurisprudenta CJUE s-a afirmat ca obligatia de transparenta ce revine autoritatii contractante consta in garantarea, in favoarea oricarui potential ofertant, a unui nivel de publicitate adecvat care sa permita asigurarea unui mediu concurential pentru contractele de achizitii publice de servicii, precum si controlul impartialitatii procedurilor de atribuire (Hotararea ANAV, C-410/04, pct. 21). Obligatia de transparenta deriva din asigurarea respectarii principiilor egalitatii de tratament si transparentei, care constituie temeiul directelor directivelor privind procedurile de atribuire a contractelor de achizitii publice, iar obligatia autoritatilor contractante de a asigura respectarea acestora corespunde chiar esentei acestor directive (Hotararea Curtii din 16 decembrie 2008, cauza C-213/07).
Prin urmare, instanta retine ca aceasta obligatie de transparenta revenea si petentului in calitate de autoritate contractanta, obligatie ce nu a fost respectata, prin conduita sa petentul provocand prejudicierea mediului concurential fundamental pentru respectarea principiului transparentei caracteristic materiei achizitiilor publice.
Referitor la cererea subsidiara privind inlocuirea sanctiunii amenzii cu masura avertismentului, trebuie avut in vedere faptul ca prin procesul-verbal contestat s-a stabilit amenda in cuantumul minim prevazut de lege. De asemenea, aceasta masura ar trebui raportata la criteriile de individualizare a sanctiunii prevazute de art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, or petentul nu a facut dovada indeplinirii niciunuia dintre acestea. Cu toate acestea, in baza rolului activ al instantei, se are in vedere si gradul de pericol social al faptei, urmarile produse si conduita petentului.
In acest sens, s-a retinut deja importanta respectarii reglementarii incidente in materia contractelor de achizitie publica, evidentiata in mod constant in jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene. De asemenea, se constata faptul ca nerespectarea procedurii prevazute de OUG nr. 34/2006 constituie o fapta a carei urmare consta intr-o stare de pericol social concret creata in mediul concurential, gradul de pericol social fiind apreciat in mod abstract de catre legiuitor la momentul reglementarii faptei si stabilirii unor limite ridicare ale sanctiunii, de unde deriva si importanta deosebita si impactul pe care il pot avea astfel de fapte asupra relatiilor sociale ocrotite prin norma contraventionala. In ceea ce priveste conduita petentului, acesta nu a facut dovada ca a inteles importanta reglementarii din domeniul achizitiilor publice, cu atat mai mult cu cat fapta a fost savarsita in forma continuata, rezolutia contraventionala fiind prezenta pe parcursul efectuarii celor 39 fapte.
In consecinta, prin raportare la criteriile mentionate, instanta retine ca nu se impune inlocuirea sanctiunii amenzii cu masura avertismentului.
In concluzie, avand in vedere respingerea ca nefondate a tuturor capetelor de cerere formulate de catre petent in cadrul plangerii contraventionale ce face obiectul prezentei cauze, instanta, in baza art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, va dispune respingerea cererii ca neintemeiata.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, acestea se acorda, conform art. 453 alin. (1) C.proc.civ., numai la cererea partii, or in lipsa unei astfel de cereri din partea partilor, instanta va lua act de acest aspect.