Constatare nulitate absoluta act juridic. Legea nr. 550/2002 art 16. Hotarare nr. 24013 din data de 10.12.2015
pronunțată de Judecatoria Sectorului 1

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti s-a solicitat constatarea nulitatii absolute partiale a contactului de vanzare- cumparare in baza legii nr. 55/2001.
In primul ciclu procesual a fost respinsa ca neintemeiata cererea de chemare in judecata, retinandu-se ca nu este incident niciun motiv de nulitate absoluta a contractului de vanzare-cumparare, in conditiile in care procedura administrativa, ce a stat la baza incheierii contractului, nu a fost niciodata atacata si Legea nr. 550/2002 nu prevede ca este necesara calitatea de chirias al imobilului pentru a se putea incheia contractul de vanzare-cumparare.
Tribunalul Bucuresti a admis recursul formulat de reclamanta, a casat sentinta civila si a trimis cauza la prima instanta pentru rejudecarea cererii de chemare in judecata si a cererii de interventie. In considerentele deciziei se arata ca instanta nu a analizat respectarea dispozitilor art.1 din Legea nr. 85/1992 si art. 16 din Legea nr. 550/2002, invocate de reclamanta si care reprezinta o cauza de nulitate absoluta.
Analizand actele si lucrarile dosarului de fata, instanta a retinut urmatoarele:
Intre parti, in baza ordinului de repartizare, s-a incheiat contractul de inchiriere pentru suprafete locative cu alta destinatie decat aceea de locuinte, avand ca obiect 75 de incaperi, cu destinatia de birouri, in suprafata totala de 1023,67 mp si o suprafata de teren de 145,48 mp.
Ulterior s-a intocmit nota de incetare a contractului de inchiriere pentru o suprafata de 2 camere plus dependinte (47,96 mp).
In baza legii nr. 550/2002 si in considerarea contractului de inchiriere, la data de 1 aprilie 2004, parata a cumparat de la Municipiul Bucuresti imobilul compus din constructie de 528,11 mp suprafata utila totala si 11,95 mp terasa plus teren sub constructie de 156,90 mp si teren liber 179,33 mp. , iar ulterior, imobilul compus din constructii in suprafata de 437,30 mp, plus teren de 154,50 mp sub constructie si teren liber de 9,16 mp.
Contrar sustinerilor paratei, incaperile nr. 11-15 ocupate de intervenient in baza contractului de inchiriere nr. 376 au facut obiectul contractelor de vanzare-cumparare nr..
Insa, potrivit art. 16 din Legea nr. 550/2002 „Vanzarea spatiilor comerciale, de prestari de servicii si de productie catre comerciantii, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc in baza unui contract de inchiriere, concesiune, locatie de gestiune, asociere in participatiune sau leasing, incheiat in conditiile legii si valabil la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora, prin metoda negocierii directe. Nu beneficiaza de aceste prevederi persoanele fizice sau juridice care au inregistrat restante la plata chiriei cel putin 6 luni consecutive din momentul incheierii contractului cu vanzatorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vanzatorul (subinchirieri nepermise, divizare in scopul unor asocieri nepermise), precum si persoanele fizice sau juridice care au obligatii neachitate fata de stat la data vanzarii spatiului.”.
Fata de acestea, retinandu-se ca au facut obiectul contractului de vanzare-cumparare si incaperile nr. 11-15, desi acestea nu mai erau folosite de parata in calitate de chirias, fapt ce atrage nulitatea absoluta partiala a contractului de vanzare-cumparare in baza art. 16 din Legea nr. 550/2002, luand in considerare si dispozitiile deciziei Tribunalului Bucuresti, instanta va admite cererea de chemare in judecata si va anula contractul de vanzare-cumparare pentru spatiul detinut de intervenient si, pe cale de consecinta, va admite si cererea de interventie voluntara.