Deliberand asupra cauzei de fata, retine urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la data de 21.08.2012 pe rolul Judecatoriei
Moinesti sub nr /260/2012, reclamanta a solicitat in contradictoriu cu
paratul ..., ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna exercitarea autoritatii parintesti doar de catre reclamanta cu privire la minorul xxxx, sa fie stabilit domiciliul minorului la reclamanta si sa fie obligat paratul la plata cheltuielilor de judecata.
in motivarea actiunii reclamanta a aratat ca, in urma relatiei de concubinaj cu paratul, a rezultat minorul xxx, moment in care locuiau impreuna, ulterior relatia s-a deteriorat considerabil, mergand pana la inexistenta acesteia, deoarece paratul a inceput sa-i reproseze ca nu doreste sa se casatoreasca precum si faptul ca nu este copilul minorului, motiv pentru care a introdus actiune in instanta inregistrata sub nr. xxx/260/2009, actiune ce a fost respinsa .
Aceasta a mai aratat ca, de la momentul nasterii minorului si pana in prezent, paratul nu a luat niciodata legatura cu aceasta pentru a cunoaste pe minor, si singurul ajutor in cresterea si educarea minorului este pensia de intretinere si deoarece in prezent are o alta relatie stabila, urmeaza sa se casatoreasca si doreste ca minorul sa beneficieze de un climat familial favorabil alaturi de persoane care il iubesc neconditionat.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 398 si art. 400 Cod civil, iar la cerere au fost anexate inscrisuri.
Paratul legal citat a depus intampinare prin care a aratat ca este de acord ca instanta sa stabileasca locuinta minorului la domiciliul reclamantei iar in ceea ce priveste autoritatea parinteasca cu privire la minorul xxx, a solicitat sa fie exercitata de catre ambii parinti ai minorului.
in aparare, paratul a aratat in esenta ca, dupa ce s-a nascut minorul, in urma neintelegerii cu reclamanta a parasit domiciliul comun in octombrie 2009, iar in momentul in care a plecat reclamanta i-a spus ca nu este tatal minorului, motiv pentru care a introdus actiune in contestare recunoastere paternitate.
A mai aratat paratul ca dupa despartirea in fapt, a vizitat minorul de mai multe, in perioada cand a locuit la bunica acesteia, iar ulterior reclamanta a refuzat sa-i permita sa-1 vada pe minor.
In drept paratul a invocat prevederile art. 115-119 Cod pr. Civ si 397 Cod civil.
in cauza a fost administrata proba cu inscrisuri, au fost audiati sub prestare de juramant martorii si au fost efectuata ancheta sociala la domiciliul reclamantei.
Din actele si lucrarile dosarului, prin prisma probatoriului administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Reclamanta xxx a avut o relatie de concubinaj cu paratul xxx, in urma careia a rezultat minorul xxx, nascut la data de xxx, nastere inregistrata sub nr. 652 din 4 08.2009, la Oficiul Starii Civile al Consiliului Local al mun. xxx, potrivit certificatului de nastere seria NF nr. 575557 eliberat de Primaria mun. xxx.
Dupa nasterea minorului, in anul 2009, datorita neintelegerilor ivite intre parti, reclamanta a parasit domiciliul impreuna cu minorul xxx, in prezent locuind in municipiul xxx,* avand o alta relatie.
Cu privire la primul capat de cerere prin care reclamanta solicita ca autoritatea parinteasca cu privire la minorul xxx , nascut la data de xxx sa fie exercitata exclusiv de catre aceasta, instanta apreciaza ca fiind neintemeiat urmand sa fie respins pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.505 alin. 2 Cod civil, daca parintii copilului din afara casatoriei nu convietuiesc, modul de exercitare a autoritatii parintesti se stabileste de catre instanta de tutela, fiind aplicabile prin asemanare dispozitiile privitoare la divort.
Din prevederile art. 397 Cod civil, dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel.
Instanta poate dispune exercitarea autoritatii de catre un singur parinte , daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului conform prevederilor art. 398 alin.l Cod civil , iar potrivit alin. 2, celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia.
Din declaratia martorei xxx (fi.38), reiese ca a fost angajata in calitate de bona in anul 2010, pentru minorul xxx , pe o perioada de un an de zile , iar pe toata aceasta perioada paratul nu a luat legatura cu minorul, in prezent acesta urmeaza cursurile gradinitei din mun. xxx precum si faptul ca paratul este o persoana linistita, fiind angajata la o unitate militara.
Martora xxx, a relatat ca dki momentul in care reclamanta a parasit domiciliul paratului, s-a interesat de situatia minorului, iar din discutiile purtate cu paratul, acesta a afirmat ca isi doreste foarte mult sa aiba legaturi cu minorul.
Martora a mai relatat ca de Craciun, paratul a cumparat diferire cadouri pentfti .minor care au fost refuzate de catre reclamanta, iar cu privire la actiunea promovata in instanta de catre parat avand ca obiect tagada paternitate, aceasta a fost introdusa ca urmare a discutiilor avute intre parti, prin care reclamanta a afirmat ca paratul nu este tatal minorului.
Martorul xxx , a relatat ca reclamanta nu ia permis sa ia legatura cu minorul xxx pentru ai inmana cadourile cumparate cu ocazia sarbatorilor de Craciun, paratul fiind afectat de faptul ca nu poate avea legaturi cu minorul.
Din adresa nr. xxx din 15.02.2013, emisa de Primarul corn. xxx, reiese ca paratul xxx, este cunoscut ca o persoana muncitoare si linistita, iar cu privire la comportamentul in societate nu este cunoscut ca fiind o persoana violenta sau cu vicii si nu figureaza cu sanctiuni pentru tulburarea ordinii sau a linistii publice.
in ceea ce priveste paratul, instanta, retine ca acesta contribuie la cresterea minorului, cu suma de 248 lei lunar reprezentand pensia de intretinere stabilita prin sentinta civila nr. 204 din 26.01.2010 pronuntata in dosarul nr. xxx/260/2009 a Judecatoriei Moinesti, aspect recunoscut si de catre reclamanta.
Din prevederile legale mentionate, reiese, ca principiu de baza, de la care se deroga doar in cazurile exceptionale, pentru motive intemeiate, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti.
Motivele invocate de catre reclamanta, ca in prezent are o alta relatie, stabila, urmand sa se casatoreasca si ca isi doreste ca minorul sa beneficieze de un climat familial favorabil alaturi de persoane care il iubesc neconditionat precum si faptul ca paratul nu pastreaza legatura cu minorul, nu sunt de natura ca paratul sa fie decazut din dreptul vde exercitare a autoritatii parintesti.
In cauza, instanta apreciaza ca exercitarea autoritatii parintesti asupra minorului xxx in comun si in mod egal de catre ambii parinti, este in interesul minorului avand in vedere o serie de factori si anume: posibilitatile materiale ale ambilor parinti, sentimentele de afectiune sincera pe care ambii parinti le nutresc fata de minor, posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala pe care minorul le poate gasi atat la mama cat si la tata.
Pentru aceste considerente, instanta apreciaza ca, nu s-a facut dovada existentei vreunui motiv temeinic pentru care paratul sa fie decazut din dreptul de exercitare a autoritatii parintesti asupra minorului rezultat din relatia partilor, astfel ca autoritatea parinteasca va fi exercitata in comun de ambii parinti.
In ceea ce priveste stabilirea locuintei minorului xxx, la locuinta reclamantei, respectiv in comuna xxx, sat xxx, judetul Bacau , instanta retine ca in conformitate cu prevederile art. 496 alin 1 Cod civil, copilul minor locuieste la parintii sai iar potrivit alin.2, daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor stabili, de comun acord, locuinta copilului.
In prezenta cauza ambele parti au solicitat stabilirea locuintei minorului xxx, la locuinta mamei, in sat xxx, comuna xxx, judetul Bacau motiv pentru care instanta urmeaza in conformitate cu prevederile art. 496 alin.2 Cod civil, sa ia act de intelegerea partilor si sa stabileasca domiciliul minorului xxx nascut la data de xxx, la domiciliul mamei, respectiv in sat xxx, comuna xxx, judetul Bacau.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata instanta constata ca reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 12 lei reprezentand taxa judiciara de timbru iar paratul a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 700 lei reprezentand onorariu avocat conform chitantei nr. nr. 0006573 din 25.03.2010.
Fata de dispozitiile art. 274 alin.l Cod procedura civila, avand in vedere ca actiunea a fost admisa in parte, instanta urmeaza sa oblige paratul catre reclamanta la plata sumei de 6 lei reprezentand taxa de timbru judiciar aferenta capatului de cerere admis iar reclamanta sa fie obligata catre parat la plata sumei de 350 lei reprezentand onorariu avocat, sume ce vor fi
compensate urmand ca in final reclamanta sa achite paratului suma de 290 lei.