Actiunea in raspundere civila delictuala.
Raspunderea Statului pentru uciderea sotului in cadrul Revolutiei din 1989. Nedepunerea diligentelor de catre stat in identificarea persoanelor responsabile.
art. 998-999 Codul civil din 1864
Se constata ca in mod corect cele doua instante au retinut raspunderea civila delictuala a Statului Roman in temeiul prevederilor art. 998-999 Cod civil, fiind indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale: fapta delictuala ce apartine prepusilor statului, prejudiciul care i-a fost cauzat, culpa prepusilor statului si legatura de cauzalitate dintre faptele evocate si prejudiciu.
Temeiul raspunderii Statului Roman prin Ministerul Finantelor, subzista privind si prin prisma prevederilor art. 20 din Constitutia Romaniei, din care rezulta ca legile interne vor fi interpretate in conformitate cu tratatele privind drepturile omului la care Romania face parte, trebuie avuta in vedere jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului atunci cand analizam conditiile de antrenare a raspunderii civile delictuale amintite mai sus.
(Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a-IV-a Civila, decizia civila nr.1862/05.11.2013, in dosarul nr. 3100/302/2011)
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti la data de 21.02.2011, sub nr. 3100/302/2011, reclamanta DL a solicitat ca, prin hotararea ce se va pronunta, instanta sa dispuna obligarea paratului SRMFP la plata sumei de 150.000 lei, cu titlu de daune morale pentru suferinta ce i-a fost provocata de desconsiderarea aratata de SR privind identificarea asasinilor sotului sau DD, ucis in Revolutia din decembrie 1989. Totodata, s-a solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentinta civila nr. 4421/2012, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a admis in parte actiunea si a obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 50.000 lei cu titlu de despagubire.
In motivarea sentintei s-a aratat in esenta ca numitul DD, sotul reclamantei (conform cerificatului de casatorie nr. 592/1980, fila 10) a decedat la data de 23.12.1989 (certificat de deces nr. 5227/1989, fila 11), ca urmare a unui traumatism cranio cerebral prin impuscare produs in timpul Revolutiei Romane din decembrie 1989, aspecte care rezulta din consemnarile ceritificatului medical nr. 131/21.02.1991, ale brevetului si certificatului nr. 144/16.05.1991 aflate la filele 12-14 din dosar.
Potrivit textelor de lege invocate de catre reclamanta: art. 998 C.civ., « orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”.
Impotriva acestei sentinte, a declarat apel, paratul, solicitand admiterea acestuia, schimbarea sentintei civile apelate, in sensul respingerii actiunii.
Prin decizia civila nr.527A/22.05.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV a Civila s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul parat Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, impotriva sentintei civile nr.4421/2012 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti in dosarul nr. 3100/302/2011, in contradictoriu cu intimata reclamanta DL
Impotriva hotararii tribunalului a declarat recurs SRMFP considerand-o ca fiind data cu aplicarea gresita a legii, motiv prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 9 procedura civila.
Fata de temeiul de drept invocat de reclamanta, respectiv art.998 – 999 Cod civil , s-a reiterat prescriptia dreptului material la actiune din urmatoarele considerente:
Fata de cele aratate, s-a apreciat ca, dreptul reclamantei de a solicita despagubiri suferinta care i-a fost provocata prin asasinarea sotului sau in decembrie 1989 s-a nascut dupa caderea regimului comunist, respectiv dupa 22 decembrie drept fiind supus termenului general de prescriptie prevazut de art. 2517 din Codul civil
Or, la data la care au fost inlaturate imprejurarile care o impiedicau sa-si exercite dreptul material la actiune si pana la data introducerii actiunii pe rolul Judecatoriei , respectiv anul 2011, s-a depasit cu mult termenul prevazut de art. 2517 Cod civil.
Pe fondul cauzei, se solicita respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Se solicita sa se observe ca reclamanta isi intemeiaza actiunea pe prevederile art.998 -999 Cod civil astfel ca, pentru a fi admisibila o cerere fundamentata pe dispozitiile art. 998-999 cod civil si pentru a se antrena raspunderea civila delictuala a Statului Roman se cer intrunite cumulativ anumite conditii si anume: existenta unui prejudiciu a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu precum si dovedirea vinovatiei celui care a cauzat prejudiciu, constand in neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Or, nici una din conditiile prevazute de art. 998-999 cod civil nu este intrunita in speta pentru a se antrena raspunderea civila delictuala a SRMFP pentru fapta proprie. Asa cum s-a aratat si anterior, reclamanta solicita despagubiri morale pentru suferinta care i-a fost provocata prin asasinarea sotului sau in decembrie 1989, fapte pe care SRMFP nu le-a savarsit. De observat ca reclamanta nu invoca incidenta nici unei erori judiciare - singurul caz in care se prevede expres raspunderea directa a statului roman, ci dupa cum se poate observa, reclamanta invoca o fapta de persoane necunoscute. Astfel s-a considerat ca aceasta fapta savarsita de persoane necunoscute, nu atrage raspunderea delictuala a SR, asa incat acesta nu poate fi tras la raspundere pentru fapte neimputabile, neexistand raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.
In ceea ce priveste cuantumul despagubirilor morale acordate de instanta de fond, se solicita sa se aiba in vedere faptul ca suma acordata de catre instanta de judecata cu titlu de despagubire, respectiv 50.000 lei (aproximativ 11.500 EURO) este mare.
Sub aspectul cuantumului, statuand in echitate, astfel cum este prevazut acest principiu prin art. 41 din Conventie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin jurisprudenta sa constanta in raport de circumstantele cauzei, a adoptat o pozitie moderata prin acordarea unor sume rezonabile, cu titlu de reparatie morala. Astfel, cu titlu de exemplu, invocam cauza Tara Lunga, prin care s-a stabilit cu titlu de reparatie morala suma de 1.000 euro, cauza Temesan in care CEDO a acordat suma de 1.600 euro cu titlu de reparatie morala pentru pentru incalcarea art. 5 alin 1 din Conventie, cauza Oancea, prin care suma de 1.000 euro a fost acordata cu titlu de reparatie morala.
Tinandu-se seama de echivalentul real al consecintelor negative la care s-a facut referire si al suferintei suportate de catre reclamanta, se impune sa fie cenzurat cuantumul daunelor morale acordate de catre instanta de judecata, aceasta suma fiind exagerat de mare.
In drept: - art.304 pct. 9 din C.proc.civ.; art. 998 - 999 Cod civil; art. 2517 Cod civil.
Prin decizia civila nr.1819/29.10.2013 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a-IV-a Civila, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat.
Analizand actele si lucrarile dosarului cu privire la recursul formulat ,Curtea a constat ca este nefondat fiind respins pentru considerentele ce succed:
Prin cererea formulata, reclamanta DL a solicitat ca, prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratului SRMFP la plata sumei de 150.000 lei, cu titlu de morale pentru suferinta ce i-a fost provocata de desconsiderarea aratata de SR privind identificarea asasinilor sotului sau DD, ucis in Revolutia din Decembrie 1989.
Reclamanta a invocat dispozitiile art. 998-999 Cod civil, referitoare Ia raspunderea civila delictuala si aratand ca a suferit un prejudiciu ca urmare a faptului ca nu a identificat asasinii sotului sau DD, ucis in Revolutia din Decembrie 1989.
Curtea constata ca in mod corect cele doua instante au retinut raspunderea civila delictuala a Statului Roman in temeiul prevederilor art. 998-999 Cod civil, fiind indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale: fapta delictuala ce apartine prepusilor statului, prejudiciul care i-a fost cauzat, culpa prepusilor statului si legatura de cauzalitate dintre faptele evocate si prejudiciu.
Temeiul raspunderii SRMFP, subzista privind si prin prisma prevederilor art. 20 din Constitutia Romaniei, din care rezulta ca legile interne vor fi interpretate in conformitate cu tratatele privind drepturile omului la care Romania face parte, trebuie avuta in vedere jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului atunci cand analizam conditiile de antrenare a raspunderii civile delictuale amintite mai sus.
In ceea ce priveste prescriptia dreptului reclamantei de a solicita despagubiri pentru suferinta care i-a fost provocata prin asasinarea sotului sau in decembrie 1989 considerat ca fiind supus termenului general de prescriptie prevazut de art. 2517 din Codul civil exceptia este neintemeiata.
Atat vechiul cod de procedura civila cat si noul cod prevad ca data de incepere a cursului prescriptiei de la data cand titularul dreptului la actiune a cunoscut sau,dupa imprejurari,trebuia sa cunoasca nasterea lui. Este evident ca fapta penala de ucidere nu este prescrisa ,si prin urmare obligatia statului de a gasi persoana vinovata este actuala si in plus partea reclamanta a carei trauma morala persista si in prezent nu poate astepta la infinit prinderea faptuitorului.
Referitor la cenzurarea cuantumului daunelor morale acordate de catre instanta de judecata, considerate ca fiind exagerat de mare critica este nefondata.
Cercetand dispozitiile art. 304 din Codul de procedura civila se desprinde caracterul nondevolutiv al caii extraordinare de atac a recursului, tocmai pentru faptul ca partile au beneficiat de o judecata in prima instanta si una in apel (ambele judecati de fond), finalizata prin configurarea situatiei de fapt a dosarului si cu o rezolvare judiciara definitiva a conflictului existent intre partile cu interese contrare.
O situatie de nelegalitate, in esenta, pentru a fi analizata in recurs trebuie sustinuta prin invocarea expresa a textului de lege incalcat sau aplicat gresit, la situatia de fapt pe deplin stabilita in fata instantelor anterioare.
In fata unei instante de recurs nu pot fi aduse spre analiza decat exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de netemeinicie, si aceasta pentru ca recurentul a beneficiat in mod concret de sistemul dublului grad de jurisdictie, calea de atac a recursului fiind in mod expres desemnata de legiuitor drept o cale extraordinara de atac.
Din perspectiva jurisprudentiala, trebuie retinut ca atat instantele nationale, cat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, atunci cand au avut de solutionat cauze similare celei de fata, s-au raportat nu numai la criteriile de evaluare prestabilite de legislatia nationala, ci au avut in vedere si o judecata in echitate - aprecierea circumstantelor particulare ale fiecarei cauze, in esenta, prin raportare la consecintelor nefaste pe care pierderea unei persoane apropiate le-a avut cu privire la viata sa particulara, sociala, astfel cum acestea au fost relevate de materialul probator administrat.
In materia daunelor morale, data fiind natura prejudiciului care le genereaza, practica judiciara si literatura de specialitate au evidentiat ca nu exista criterii precise pentru cuantificarea lor, respectiv ca problema stabilirii despagubirilor morale nu trebuie privita ca o cuantificare economica a unor drepturi si valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinta psihica incercata de cel ce le pretinde), ci ca o evaluare complexa a aspectelor in care vatamarile produse se exteriorizeaza, supusa puterii de apreciere a instantelor de judecata.
Prin urmare, chiar daca valorile morale nu pot fi evaluate in bani, atingerile aduse acestora imbraca forme concrete de manifestare, iar instanta de judecata are astfel posibilitatea sa aprecieze intensitatea si gravitatea lor si sa dispuna repararea prejudiciului moral produs.
In ceea ce priveste cuantumul efectiv al despagubirilor acordate, sub acest aspect recurentul solicitand scaderea cuantumului despagubirilor acordate - intrucat acesta se raporteaza in mod explicit la modul de interpretare a dovezilor administrate, am aratat anterior ca aceasta critica excede competentelor instantei de recurs.
Pentru considerentele aratate in baza art 312 c pr civ ,Curtea a respins recursul ca nefondat.