Partajul bunurilor comune, la cererea creditorului personal al unuia dintre soti este supus acelorasi dispozitii ca si partajul cerut de soti.
In consecinta, cererea formulata pe cale principala este de competenta in prima instanta a judecatoriei in a carei raza teritoriala este situat imobilul ce face obiectul cererii de partaj, conform dispozitiilor art. 1 alin.1 corobotat cu art.2 pct.1 lit.b si 13 alin.1 Cod procedura civila iar hotararea pronuntata in prima instanta este supusa cailor de atac de reformare in conformitate cu dispozitiile art. 282 si 282 ind.1 si 299 Cod procedura civila.
Domeniu – dreptul familiei
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.7540/94/2010 – DECIZIA CIVILA NR.195/05.02.2013)
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Buftea la data de 03.08.2010, sub nr.7540/94/2010, contestatoarea SC D.L. SRL a chemat in judecata pe intimatii S.G.C. si S.E., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna partajarea imobilului teren in suprafata de 778 mp situat in comuna G., cu nr. cadastral 664/15 si a constructiilor edificate pe acesta.
In motivarea cererii, contestatoarea a aratat ca are calitatea de creditoare a intimatului S.G.C. iar executarea silita pornita impotriva acestuia nu a putut continua intrucat bunurile identificate sunt bunuri comune, dobandite in devalmasie cu intimata S.E..
In drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 493 Cod procedura civila.
Prin sentinta civila nr. 1177/09.03.2011, Judecatoria Buftea a admis, in parte, cererea formulata de contestatoarea SC D.L. SRL, in contradictoriu cu intimatii S.G.C. si S.E.; a constatat ca intimatii au dobandit in timpul casatoriei, in cote de cate ½ fiecare, terenul in suprafata de 778 mp cu nr.cadastral 664/13, inscris in cartea funciara nr.3273 a comunei G.; a dispus incetarea proprietatii devalmase a sotilor asupra terenului; a atribuit intimatului S.G.C. in deplina proprietate lotul 1 in suprafata de 389 mp, identificat conform raportului de expertiza in specialitatea topografie intocmit de expert P.E., raport ce face parte din prezenta hotarare; a atribuit intimatei S.E. in deplina proprietate lotul 2, in suprafata de 389 mp, identificat conform aceluiasi raport de expertiza.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca in dosarul de executare nr. 63/2010 al BEJ D.O.C. s-a pornit executarea silita impotriva debitorului S.D.-C. la cererea creditoarei SC D.L. SRL.; din dosarul de executare nu rezulta existenta altor bunuri urmaribile in patrimoniul debitorului iar acesta nu a invocat existenta unor bunuri proprii.
A mai retinut prima instanta ca potrivit contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 5998/20.11.2002, intimatii au dobandit dreptul de proprietate asupra unui teren in suprafata de 7500 mp. In urma dezmembrarilor, in cartea funciara nr. 3273 a comunei G. intimatul, casatorit, figureaza, in prezent, ca proprietar a suprafetei de 778 mp teren (al treisprezecelea lot rezultat in urma dezmembrarii din anul 2008), avand numar cadastral 664/13; din actele comunicate de OCPI Ilfov rezulta ca numele sotiei este S.E.. In cartea funciara nu este mentionat si dreptul de proprietate asupra vreunei constructii pe lotul dezmembrat. Din declaratia cuprinsa in actul de dezmembrare rezulta ca, in anul 2008, pe lotul 13 se afla o magazie, insa dreptul de proprietate asupra acesteia nu a fost inscris in cartea funciara.
A mai retinut prima instanta ca mentiunile referitoare la autorizatia de construire si procesul-verbal de receptie partiala a constructiilor dateaza din anul 2007, cand terenul nu era dezmembrat (astfel incat constructiile la care acestea se refera se pot afla pe oricare din loturi); prin urmare, nu s-a dovedit ca in prezent intimatii ar fi titularii vreunui drept de proprietate asupra unei constructii.
In drept, sub aspect procedural, s-a retinut incidenta dispozitiilor art. 4001 Cod de procedura civila, potrivit carora impartirea bunurilor proprietate comuna poate fi hotarata, la cererea partii interesate, si in cadrul judecarii contestatiei la executare.
Potrivit art. 33 alin.2 C.familiei, „dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul sau personal poate cere impartirea bunurilor comune, insa numai in masura necesara pentru acoperirea creantei sale. In acest din urma caz, bunurile atribuite prin impartire fiecarui sot devin proprii”. Intimatul-debitor nu a invocat si cu atat mai putin, nu a dovedit d ca ar detine bunuri proprii care ar putea fi urmarite.
Conform art. 30 din Codul Familiei, bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor. Orice conventie contrara este nula. Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita.
Prin urmare, s-a retinut, in patrimoniul intimatilor, ca bun comune dobandit in timpul casatoriei, dreptul de proprietate asupra terenului mai sus mentionat. Intrucat nu s-a facut dovada unor cote de contributie diferite, in temeiul prezumtiei simple intemeiate pe principiul egalitatii sotilor, s-a constatat ca fiecaruia dintre intimati ii revine o cota de ½ din bunurile comune.
Fata de concluziile raportului de expertiza in specialitatea topografie, care nu a fost necontestat si care arata ca este posibila partajarea terenului in doua loturi egale, prima instanta a dispus efectuarea partajului in natura.
Intrucat din raportul de expertiza a rezultat existenta, in fapt, a unei constructii pe teren, fara insa ca reclamanta sa lamureasca situatia juridica a acesteia, lotul pe care se gaseste constructia a fost atribuita intimatei.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs, la data de 13.04.2011, intimatii S.G.C. si S.E., solicitand admiterea recursului iar, pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare in judecata, ca neintemeiata.
In motivarea recursului, recurentii au aratat ca intimatul S.G.C. are calitatea de debitor avalist al creditoarei, prin urmare el raspunde cu bunurile proprii, iar in subsidiar cu bunurile care se afla in proprietate comuna cu sotia, S.E. ca, in urma probatoriului administrat, prima instanta in mod gresit a retinut ca intimatul S.G.C. nu are bunuri proprii care sa fie urmaribile, in dosar nefiind facute suficiente diligente pentru a se verifica existenta lor si ca exista mai multe imobile aflate in proprietatea intimatilor, respectiv terenuri pe care nu sunt edificate constructii.
Au mai aratat recurentii-intimati ca imobilul supus partajului este alcatuit din teren si constructie, ambele aflate in proprietatea comuna a sotilor si ca intimata-creditoare ca nu se justifica un interes in urmarirea acestui imobil, intrucat acesta este deja ipotecat la Banca Transilvania.
In drept, cererea de recurs a fost intemeiata pe dispozitiile art. 302 si art.304 si urm. Cod de procedura civila.
Prin incheierea de sedinta din data de 16.01.2012, tribunalul a calificat ca fiind apel calea de atac declarata, in raport de dispozitiile art.402 alin.2 Cod de procedura civila, raportat la art.4001 Cod de procedura civila.
Prin decizia civila nr.745 A/10.07.2012, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantii – intimati S.G.C. si S.E., retinand ca Judecatoria Buftea a dispus efectuarea unei expertize, pentru identificarea imobilului indicat de creditoare ca fiind in proprietatea comuna a sotilor, in suprafata de 778 mp, nr. cadastral 664/13 situat in intravilanul comunei G., tarla 92/1, parcela 395/4, terenul fiind identificat prin schita anexa la acest raport de expertiza retinut; astfel cum rezulta din considerentele raportului de expertiza intocmit in cauza de expert P.E., pe acest teren se afla ridicata o magazie, astfel ca propunerea de lotizare a avut in vedere aceasta constructie, fiindu-i atribuit intimatului-debitor lotul liber de constructii.
Prin cererea de apel (astfel cum a fost calificata de tribunal), apelantii au invocat existenta unor bunuri proprii ale apelantului-debitor S.G.C., insa din inscrisurile depuse a rezultat ca este vorba despre dreptul de proprietate asupra unor loturi obtinute ca urmare a dezmembrarii suprafetei de 7500 mp, ce are acelasi regim de proprietate comuna in devalmasie.
A mai retinut tribunalul ca autorizatia de construire nr.311/23.12.1992 a fost emisa inainte de dezmembrarea terenului de 7500 mp in mai multe loturi, nefiind facuta dovada celor sustinute de apelanti, respectiv existenta unei constructii autorizate pe lotul a carui partajare s-a dispus in prezenta cauza.
Apreciind ca apelantii-intimati nu au facut dovada existentei unor bunuri proprii ale recurentului-debitor, care sa fie urmarite cu precadere, tribunalul, in baza art. 296 Cod de procedura civila, a respins apelul ca nefondat.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs, la data de 16.10.2012, intimatii S.G.C. si S.E., solicitand admiterea recursului, iar pe fond, respingerea cererii de chemare in judecata, ca neintemeiata.
In esenta, recurentii –intimati au aratat ca atat instanta de apel, cat si cea de fond au retinut in mod gresit faptul ca nu ar detine si alte bunuri urmaribile,si nu au tinut cont de dovezile depuse la dosar cu privire la existenta unei constructii tip vila aflate pe terenul partajat, omologand intr-un mod nejustificat un raport de expertiza eronat.
Au mai aratat recurentii – intimati ca desi la dosarul au fost depuse inscrisuri din care rezulta ca platesc impozit pentru respectiva constructie, chiar daca nu au procedat la intabularea acesteia in Cartea Funciara, precum si inscrisuri care dovedesc ca detin in proprietate alte terenuri libere care pot fi urmarite de creditoare, instanta nu le-a avut in vedere si nu le-a dat eficienta.
In opinia recurentilor-intimati, acestia nu aveau obligatia de a indica bunurile comune, ci creditoarea trebuia sa le arate in cererea prin care a solicitat partajarea bunurilor comune, in timpul casatoriei.
In drept, cererea de recurs a fost intemeiata pe dispozitiile art. 302, 304 pct. 9 si urm. Cod de procedura civila.
Intimata-creditoare nu a formulat intampinare la cererea de recurs.
Recursul a fost legal timbrat cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 97 lei, achitata cu chitanta nr.46442299/1 eliberata la data de 04.02.2013 de CEC Bank, conform dispozitiilor art.2 alin.2 si 11 alin.1 din Legea nr.146/1997; conform dispozitiilor art.3 alin.1 din OG nr.32/1995 s-a depus timbru judiciar in valoare de 0,30 lei.
Analizand decizia recurata prin prisma motivului de ordine publica al nelegalei compuneri a instantei, invocat din oficiu, conform dispozitiilor art.306 alin.2 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art.33 din Codul familiei, ca regula generala, creditorii personali ai unuia dintre soti nu pot urmari bunurile commune pentru satisfacerea creantelor insa, daca sotul debitor nu are bunuri proprii ori acestea nu sunt suficiente, creditorii personali pot cere partajul bunurilor commune, dar numai in masura necesara acoperirii creantelor.
Aceasta regula este prevazuta si de art.493 alin.1 Cod procedura civila.
Partajul bunurilor comune, la cererea creditorului personal al unuia dintre soti este supus acelorasi dispozitii ca si partajul cerut de soti.
In consecinta, cererea formulata pe cale principala este de competenta in prima instanta a judecatoriei in a carei raza teritoriala este situat imobilul ce face obiectul cererii de partaj, conform dispozitiilor art. 1 alin.1 corobotat cu art.2 pct.1 lit.b si 13 alin.1 Cod procedura civila iar hotararea pronuntata in prima instanta este supusa cailor de atac de reformare in conformitate cu dispozitiile art. 282 si 282 ind.1 si 299 Cod procedura civila.
Potrivit raportului de expertiza efectuat la judecata in prima instanta de expert P.E., valoarea de piata a terenului ce face obiectul cererii de partaj este de 46.382 lei, astfel ca, potrivit art. 282 ind.1 Cod procedura civila, sentinta nu este susceptibila de apel.
In consecinta, in conformitate cu dispozitiile art.299 alin.1 Cod procedura civila, aceasta poate fi atacata cu recurs, care se solutioneaza de instanta ierarhic superioara, respectiv tribunalul in a carui circumsciptie se gaseste judecatoria care a soltionat in prima instanta.
Curtea retine ca la calificarea caii de atac declarate impotriva sentintei nr.1177/09.03.2011, Tribunalul Bucuresti a retinut incidenta dispozitiilor art.402 alin.2 si 400 ind.1 Cod procedura civila, apreciind asadar ca obiectul cererii de chemare in judecata il reprezinta o contestatie la executare in cadrul careia s-a solicitat impartirea bunurilor comune.
Curtea apreciaza ca desi intimata din prezenta cauza are calitatea de creditoare personala a recurentului si s-a adresat executorului judecatoresc pentru punerea in executare silita a titlului executoriu, nu se poate considera ca sunt incidente dispozitiile art.402 alin.2 si 400 ind.1 Cod procedura civila, deoarece in cauza nu a fost formulata o contestatie la executare in cadrul careia sa se ceara pe cale incidentala partajul bunurilor comune, ci creditoarea, constatand ca nu poate identifica bunuri proprii ale debitorului a formulat o cerere de partaj al bunurilor pe care debitorul le detine in devalmasie, cerere care asa cum s-a mentionat este supusa dispozitiilor art. 282 ind.1 Cod procedura civila, prin raportare la valoarea bunului ce face obiectul cererii de partaj.
Impartirea bunurilor comune in cadrul contestatiei la executare, potrivit dispozitiilor art.400 ind.1 Cod procedura civila (care atrage aplicabilitatea normei speciale reglementate de art. 402 alin.2 Cod procedura civila, respectiv posibilitatea atacarii hotararii de prima instanta cu apel si recurs) presupune inceperea executarii asupra unui bun aflat in devalmasie si existenta unui dosar avand ca obiect o contestatie la executare formulata de cei interesati sau vatamati prin executare, dosar in care sa se solicite, pe cale incidentala partajul bunurilor comune.
In speta, cererea de partaj bunuri comune la cererea creditorului unuia dintre proprietarii devalmasi s-a facut pe cale principala, astfel ca in mod gresit tribunalul s-a considerat investit cu o cerere de apel, calea de atac, conform principiului legalitatii si dispozitiilor legale sus-mentionate fiind recursul.
Prin urmare sunt incidente dispozitiile art.304 pct.1 Cod procedura civila, astfel ca in temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 si 3 Cod procedura civila recursul va fi admis, decizia recurata va fi casata iar cauza va fi trimisa Tribunalului Bucuresti in vederea judecarii recursului declarat impotriva sentintei civile nr. 1177/09.03.2011 pronuntate de Judecatoria Buftea.
Fata de motivul de ordine publica invocat din oficiu, pe Curtea l-a gasit intemeiat, respectiv acela ca instanta care a pronuntat decizia recurata nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale, nu se impune analiza motivelor de recurs formulate de recurenti.