Prin Dispozitia nr.5831/2006 a Primariei Municipiului Bucuresti, reclamantului – apelant i s-au acordat doar masuri reparatorii prin echivalent pentru terenul in litigiu si nu restituirea in natura a acestuia.
Ca atare, reclamantul – apelant este doar titularul unui drept de creanta cu privire la acest teren si nu titularul unui drept de proprietate, calitate care, potrivit dispozitiilor art.485 Cod civil, nu-l indreptateste sa solicite lipsa de folosinta a terenului pe perioada dedusa judecatii.
Domeniu – Legea nr.10/2001
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.4372/3/2008* – DECIZIA CIVILA NR.62 A/27.02.2013)
Prin sentinta civila nr.990/28.06.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a admis in parte actiunea formulata de reclamantul L.A.S., in contradictoriu cu paratii P.M.B. prin P. si S.R. prin M.F.P., a obligat paratul S.R. prin M.F.P. sa plateasca reclamantului suma de 56.816,72 USD (echivalent lei la data platii), reprezentand contravaloare lipsa folosinta teren de 205 mp, situat in B., str. A.O. nr.4, sector 5, in perioada 24.03.2005-09.05.2006, a respins cererea de pretentii pentru perioada 16.07.2001-24.03.2005, ca neintemeiata, a respins actiunea formulata in contradictoriu cu paratul M.B. prin P., ca neintemeiata si a obligat paratul S.R. prin M.F.P. sa plateasca reclamantului suma de 1.700 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca prin notificarea nr. 6397/17.05.2001 formulata in baza Legii nr. 10/2001 reclamantul L. A. A.S. a solicitat acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru terenul situat in B., fosta strada A.O. nr.4, sector 5, in suprafata de 230 mp.
Notificarii i-au fost atasate un set de acte (filele 20-43 din dosar) in vederea dovedirii calitatii de persoana indreptatita.
La data de 10.11.2003 (fila 46 din dosar), in vederea solutionarii notificarii formulate, P.M.B. a solicitat mandatarei reclamantului completarea dosarului administrativ, prin depunerea actului de proprietate in copie legalizata, a certificatului de mostenitor in copie legalizata, a sentintei civile nr. 4714/1979 in copie legalizata, a istoricului de rol fiscal in original, precum si a copiilor de pe actele de identitate.
Dosarul administrativ a fost completat cu actele solicitate la data de 23 martie 2005, conform confirmarii de primire atasata la fila 48 din dosar.
Notificarea a fost solutionata prin Dispozitia nr.5831/9.05.2006 emisa de P.M.B., dispozitie constatata ca fiind legala prin respingerea contestatiei conform sentintei civile nr. 49/14.01.2008 a Tribunalului Bucuresti-Sectia a IV-a Civila, definitiva prin respingerea apelului prin decizia civila nr. 449A/10.06.2008 a Curtii de Apel Bucuresti-Sectia a III-a Civila si irevocabila prin respingerea recursului conform deciziei nr.1613/17.02.2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
In prezenta cerere, reclamantul solicita despagubiri constand in lipsa de folosinta a terenului de 205 mp, situat in B., str. A.O. nr.4, sector 5, pentru perioada 16.07.2001 (respectiv expirarea termenului de 60 de zile de la data formularii notificarii) si 9.05.2006, data emiterii Dispozitiei nr. 5831 prin care i s-a recunoscut dreptul la masuri reparatorii pentru acest teren.
In ceea ce priveste temeinicia cererii de acordare a despagubirilor constand in contravaloarea lipsei de folosinta a imobilului pentru perioada in care unitatea detinatoare avea obligatia solutionarii notificarii si data la care a solutionat-o efectiv prin recunoasterea dreptului de proprietate al reclamantului, tribunalul a apreciat ca de principiu cererea este admisibila in temeiul dispozitiilor art. 480 Cod civil si ale Legii nr. 10/2001, deoarece, conform acestor dispozitii legale, dreptul de proprietate al reclamantului ii confera acestuia si dreptul la fructele aferente, de la momentul la care acest drept trebuia si putea a fi recunoscut, conform normelor in vigoare.
Tribunalul a mai retinut ca termenul de 60 de zile pentru indeplinirea obligatiei unitatii detinatoare de a se pronunta asupra cererii de restituire poate avea doua date de referinta, fie data depunerii notificarii, in cazul in care persoana indreptatita a depus odata cu notificarea toate actele de care aceasta intelege sa se prevaleze pentru dovedirea cererii de restituire, fie data depunerii actelor doveditoare, in cazul in care o data cu notificarea nu s-au depus actele doveditoare.
Pentru a avea beneficiul acestei prorogari, este necesar insa ca unitatea detinatoare sa comunice in scris persoanei indreptatite faptul ca fundamentarea si emiterea deciziei de restituire sunt conditionate de depunerea inscrisurilor.
Depunerea actelor solicitate are semnificatia acceptarii prorogarii termenului respectiv.
Or, in cauza de fata, asa cum s-a mentionat la momentul retinerii situatiei de fapt, M.B. nu avea obligatia solutionarii notificarii in termen de 60 de zile de la data depunerii notificarii, deoarece dosarul administrativ nu era complet.
Unitatea detinatoare a beneficiat de prorogarea termenului legal, deoarece a comunicat reclamantului necesitatea completarii actelor, completare realizata, asa cum s-a aratat, abia la data de 24.03.2005.
Tribunalul a inlaturat sustinerile reclamantului in sensul ca depunerea acestor acte la data de 24.03.2005 nu poate avea drept consecinta prorogarea termenului legal, deoarece este cunoscut faptul ca P.M.B. solicita in mod abuziv redepunerea unor acte care se regasesc deja in dosarul administrativ, doar pentru a justifica tergiversarea recunoasterii dreptului de proprietate, deoarece, analizand dosarul administrativ, s-a constatat ca actele solicitate reclamantului nu se regaseau in forma legala, asa cum au fost depuse ulterior (respectiv originale si/sau copii legalizate).
Prin urmare, tribunalul a apreciat intemeiata cererea reclamantului doar pentru perioada 24.03.2005-09.05.2006, cuantumul despagubirilor fiind stabilit conform raportului de expertiza necontestat, proportional cu aceasta perioada, la suma de 56 816,72 USD (echivalent lei la data platii).
In ceea ce priveste debitorul acestei obligatii, tribunalul a retinut ca acesta este S.R. prin M.F., deoarece acesta raspunde pentru neindeplinirea obligatiilor legale de solutionare in termen legal a cererilor de despagubire, unitatea administrativ-teritoriala avand obligatii ce tin exclusiv de solutionarea notificarilor.
Tribunalul a respins actiunea formulata in contradictoriu cu paratul M.B. prin P., ca neintemeiata.
Prin decizia civila nr.482/09.05.2011, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul L.A.S. impotriva sentintei civile nr.990/2010 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila si a admis apelul S.R. prin M.F.P., a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a S.R. prin M.F.P., a desfiintat sentinta si a dispus trimiterea cauzei aceleiasi instante pentru rejudecarea actiunii in contradictoriu cu M.B..
Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 23.2 din Hotararea nr.250/07.03.2007 pentru aprobarea Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr.10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, dupa caz, cele care atesta calitatea de mostenitor, prevazute de art.23 din lege, se depun in copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare, iar conform art. 23.3 din aceiasi hotarare, in cazul in care actele sunt prezentate in fotocopii, entitatea investita cu solutionarea notificarii va solicita petentilor si prezentarea originalelor sau duplicatelor, in vederea verificarii si certificarii acestora.
La notificarea inregistrata de apelantul reclamant au fost depuse copii xerox ale actelor ce dovedeau calitatea acestuia de persoana indreptatita la restituire, situatie in care, P.M.B. a solicitat acestuia, prin adresa nr. 35601/10.11.2003, in baza normei anterior mentionate, completarea dosarului administrativ cu copii legalizate de pe actul de proprietate, certificatul de mostenitor, sentinta civila nr. 4714/14.11.1979, BI, procura si originalul istoricului de rol fiscal.
Sustinerea apelantului, in sensul ca toate aceste acte ar fi fost depuse, in forma prevazuta de lege, odata cu notificarea si ar fi fost ratacite de P.M.B., nu numai ca nu a fost probata, astfel cum impuneau dispozitiile art.1169 Cod Civil, dar este si infirmata de inscrisurile depuse la dosar de M.B. prin P.G. si chiar de inscrisul administrat de apelantul reclamant, aflat la fila 48 din dosarul de fond.
Referitor la cererea apelantului reclamant formulata in completarea la motivele de apel, prin care se solicita obligarea in solidar a paratilor la plata despagubirilor solicitate prin actiune, Curtea a retinut ca nu a fost formulata la instanta de fond, situatie in care, nu poate fi primita direct in apel, conform dispozitiilor art. 294 Cod Procedura Civila.
Cu privire la apelul declarat de apelantul parat, Curtea a retinut ca este, in parte intemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Prin cererea introductiva de instanta, apelantul reclamant a solicitat acordarea de despagubiri la valoarea de piata a terenului in suprafata de 230 mp, situat in B., str. A.O., nr.4, sector 5, obligarea paratului la plata lipsei de folosinta pentru acest teren, aferenta perioadei 16.07.2001-09.05.2006, modificarea dispozitiei nr. 5831/09.05.2006 emisa de P.M.B., in procedura administrativa a Legii nr.10/2001, in sensul acordarii de despagubiri la valoarea de piata pentru terenul in suprafata de 230 mp si nu de 205 mp, cum s-a mentionat in dispozitie.
Cererea prin care reclamantul solicita plata lipsei de folosinta pentru imobil era o cerere accesorie in raport cu cererea principala prin care se contesta dispozitia emisa in baza Legii nr.10/2001, situatie in care, competenta solutionarii acesteia apartinea Tribunalului Bucuresti, ca instanta competenta sa solutioneze cererea principala, astfel cum prevad expres dispozitiile art.17 din Codul de Procedura Civila.
Faptul ca instanta a disjuns capatul de cerere privind lipsa de folosinta nu poate inlatura prorogarea legala de competenta instituita prin textul de lege mentionat anterior, exceptia invocata de apelantul parat, privind necompetenta materiala a tribunalului fiind neintemeiata.
Neintemeiata a fost gasita si exceptia privind inadmisibilitatea actiunii, in conditiile in care Legea nr.10/2001 nu interzice expres formularea unei astfel de actiuni, iar dispozitiile art. 480 din Codul Civil, ce vin in completarea legii speciale, prevad dreptul proprietarului unui bun imobil de a se bucura nestingherit de toate prerogativele acestui drept, inclusiv de fructele acestuia.
In ce masura apelantul reclamant este sau nu indreptatit sa primeasca contravaloarea lipsei de folosinta a terenului, in conditiile in care prin notificare a solicitat acordarea de masuri reparatorii, iar prin dispozitia emisa de P.M.B. i s-au acordat astfel de masuri reparatorii, este o problema care tine de fondul cauzei si nu de admisibilitatea sau inadmisibilitatea acesteia.
Curtea a apreciat, insa, ca este intemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului S.R. prin M.F.P., in raport de obiectul actiunii si de motivele de fapt ale acesteia.
Prin actiunea adresata instantei de fond apelantul reclamant a investit instanta cu o cerere de obligare a paratilor la plata lipsei de folosinta pentru terenul situat in B., str.A.O., nr.4, sector 5, pentru perioada cuprinsa intre expirarea termenului de 60 de zile de la data inregistrarii notificarii si pana la data solutionarii efective a notificarii de catre paratul M.B. prin P.G..
In motivare a sustinut, in esenta, ca a notificat P.M.B. in vederea restituirii terenului situat in B., str.A.O., nr.4, sector 5, in conformitate cu dispozitiile Legii nr.10/2001, iar primaria nu a solutionat notificarea in termenul de 60 de zile de la inregistrare, creandu-i astfel un prejudiciu evident, echivalent al lipsei de folosinta a imobilului.
Situatiile in care statul este reprezentat in proces de M.F.P. sunt prevazute expres de lege, iar intr-un proces in care se invoca culpa M.B. prin P.G. in nesolutionarea la termen a notificarii apelantului reclamant, temeinicia actiunii nu putea fi analizata legal decat in contradictoriu cu persoana juridica a carei culpa se invoca. Numai astfel, entitatea investita cu solutionarea notificarii putea propune si administra probe in combaterea sustinerilor apelantei reclamante, fiind astfel asigurata respectarea principiului dreptului partilor la aparare.
Prin decizia civila nr.3029/04.05.2012, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia I Civila a admis recursul declarat de reclamantul L.A.S. impotriva deciziei nr.482 A din 9 mai 2011 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie, pe care a casat-o, in parte, a dispus trimiterea cauzei la aceeasi curte de apel pentru judecarea cererii completatoare a motivelor de apel formulate de reclamant, vizand pe intimatul-parat M.B., prin P.G. si a mentinut celelalte dispozitii ale deciziei atacate.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca sustinerile recurentului referitoare la gresita retinere, in cauza, a lipsei calitatii procesuale pasive a paratului S.R., prin M.F.P., sunt neintemeiate.
Despagubirile solicitate de reclamant, pentru prejudiciul creat ca urmare a nesolutionarii in termen a notificarii privind imobilul in litigiu nu pot fi opuse decat persoanei careia ii incumba o astfel de obligatie si despre care se pretinde ca nu a indeplinit-o, in speta, paratului M.B., prin P.G., iar nu S.R., prin M.F.P..
Criticile recurentului au fost apreciate corecte, insa, in ceea ce priveste gresita calificare ca fiind o cerere noua a solicitarii formulate de acesta, prin completarea motivelor de apel, cerere depusa in data de 21.03.2011, in legatura cu paratul M.B., prin P.G..
Nu s-a putut retine o lipsa a motivarii Curtii asupra cererii completatoare a motivelor de apel, cum sustine recurentul.
Considerentele Curtii in ceea ce priveste calificarea cererii respective ca fiind o cerere noua in calea de atac, formulata cu incalcarea art.294 Cod procedura civila, au fost gasite, insa, in parte, gresite, ca si solutia instantei de apel, de desfiintare a sentintei, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la prima instanta.
Prin cererea de chemare in judecata au fost chemati in judecata ambii parati, S.R., prin M.F.P., si P.M.B., prin P.G., pentru plata contravalorii lipsei de folosinta a imobilului in litigiu, fara ca reclamantul sa solicite obligarea in solidar a paratilor la plata acestei sume.
In cererea completatoare a motivelor de apel, reclamantul a solicitat, intr-adevar, obligarea, in solidar, a celor doi parati la plata despagubirilor, dar, in finalul cererii, acesta mentioneaza ca, in cazul in care instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului S.R., prin M.F.P., sa dispuna obligarea paratului M.B., prin P.G. la suma de bani respectiva. Prin urmare, nu se mai insista in obligarea paratilor in solidar, instanta de apel trebuind sa verifice pretentia apelantului reclamant raportat doar la intimatul parat M.B..
De altfel, si daca s-ar fi insistat in obligarea solidara a paratilor, si aceasta ar fi trebuit considerata o cerere noua in apel, fata de obiectul actiunii introductive de instanta, care nu cuprindea o asemenea cerinta, cu consecinta imposibilitatii retinerii solidaritatii, acest aspect nu permitea instantei de apel sa nu solutioneze pretentiile apelantului reclamant in raport strict de intimatul parat M.B..
Cauza s-a reinregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie la data de 05.10.2012.
In rejudecare dupa casare, Curtea, facand aplicabilitatea dispozitiilor art.315 Cod de procedura civila, va solutiona cererea completatoare a motivelor de apel formulata de apelantul – reclamant la data de 21.03.2011 in ceea ce priveste analizarea pe rol a pretentiilor reclamantului – apelant fata de paratul M.B..
Verificand cauza, Curtea va gasi nefondata cererea in pretentii a reclamantului – apelant fata de paratul M.B. pentru urmatoarele considerente:
Prin cererea dedusa judecatii in prezenta cauza reclamantul L.A.S. solicita obligarea paratului M.B. prin P.G. la plata despagubirilor constand in lipsa de folosinta a terenului de 205 mp situat in B., str.A.O. nr.4, sector 5 pentru perioada cuprinsa intre expirarea termenului de 60 zile de la data formularii notificarii (16.07.2001) si pana la data solutionarii acestuia prin Dispozitia nr.5831/09.05.2006.
Contravaloarea lipsei de folosinta a terenului ce formeaza obiectul notificarii pe Legea nr.10/2001 echivaleaza cu contravaloarea fructelor civile pe care le poate produce acest teren, astfel incat temeiul juridic al actiunii il constituie dispozitiile art.485 Cod civil.
Dispozitiilor art.485 Cod civil reglementeaza restituirea fructelor de catre posesorul de rea credinta al bunului catre proprietarul care revendica bunul.
Ca atare, apelantul – reclamant, pentru a putea pretinde lipsa de rol a terenului, trebuia sa faca dovada ca in patrimoniul sau se afla dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu.
Ori, acest teren s-a aflat in proprietatea reclamantului – apelant dar a iesit din patrimoniul acestuia si a trecut in proprietatea statului, in mod abuziv, ca efect al Decretului de expropriere nr.134/1985.
Notificarea formulata de reclamantul – apelant in baza Legii nr.10/2001, prin care solicita masuri reparatorii pentru acest teren s-a solutionat prin Dispozitia nr.5831/09.05.2006 emisa de P.M.B., dispozitie ramasa irevocabila prin respingerea contestatiei formulate de reclamant prin sentinta civila nr.49/14.01.2008 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, sentinta ramasa irevocabila prin respingerea apelului prin decizia civila nr.449/A/10.06.2008 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie si a recursului prin decizia nr.1613/17.02.2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Prin Dispozitia nr.5831/2006 a P.M.B., reclamantului – apelant i s-au acordat doar masuri reparatorii prin echivalent pentru terenul in litigiu si nu restituirea in natura a acestuia.
Ca atare, reclamantul – apelant este doar titularul unui drept de creanta cu privire la acest teren si nu titularul unui drept de proprietate, calitate care, potrivit dispozitiilor art.485 Cod civil, nu-l indreptateste sa solicite lipsa de folosinta a terenului pe perioada dedusa judecatii.
Curtea mai retine, respectand principiul disponibilitatii si faptul ca reclamantul – apelant a investit instanta doar cu cerere de acordare a contravalorii lipsei de folosinta a terenului, nesolicitand alte despagubiri pentru nesolutionarea in termen a notificarii formulate in baza Legii nr.10/2001.
In consecinta, fata de considerentele de mai sus, Curtea va respinge ca neintemeiata cererea completatore a motivelor de apel formulate de reclamantul – apelant vizand pe intimatul – parat M.B. prin P.G..