Fata de dispozitiile art. 140 din Legea nr. 85/2006, actiunea avand ca obiect antrenarea raspunderii patrimoniale a administratorilor societatii debitoare trebuie formulata in cadrul procedurii prevazute de legea insolventei pentru realizarea scopului acestei proceduri. Dispozitiile art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 se refera numai la executarea hotararii judecatoresti pronuntate in cadrul acestei actiuni.
- Legea nr. 85/2006, art. 140, art. 142
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 543 din 11.03.2013)
I. Prin Sentinta civila nr. 11476/08.11.2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Civila in dosarul nr. 62040/3/2010/a1, a fost respinsa cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulata de creditoarea DGFPMB, in reprezentarea AFPS 6, in contradictoriu cu paratii G.F. si A.E.
Pentru a pronunta solutia de respingere a cererii de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere, intemeiata pe art. 138 lit.c din Legea nr. 85/2006, judecatorul sindic a retinut, in esenta, ca reclamanta nu a facut dovada indeplinirii conditiilor legale privind fapta ilicita si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciul constand in ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa.
II. Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs creditoarea DGFPMB, in reprezentarea AFPS 6, solicitand modificarea hotararii judecatorului sindic, in sensul admiterii actiunii si obligarii paratilor la suportarea datoriilor societatii debitoare F C SRL, astfel cum acestea au fost stabilite in tabelul definitiv consolidat al creantelor.
In motivarea recursului, au fost invocate prevederile art. 304 pct.9 C.pr.civ. si s-a sustinut ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru angajarea raspunderii administratorului.
III. Deliberand cu prioritate asupra exceptiei inadmisibilitatii cererii de atragere a raspunderii, motiv de ordine publica invocat in conditiile art. 306 alin.2 C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:
Prin Sentinta civila nr. 6421/31.05.2012, judecatorul sindic a inchis procedura insolventei fata de debitoarea SC F C SRL, conform art. 131 din Legea nr. 85/2006, si a dispus radierea acesteia din registrul comertului.
Inchiderea unei proceduri de lichidare judiciara are efectul descarcarii de obligatii si indatoriri a lichidatorului judiciar, cu privire la procedura.
Tribunalul a fost sesizat de catre creditoarea DGFPMB cu cererea pentru angajarea raspunderii administratorilor statutari la data de 21.06.2012 (conform stampilei postale aflate pe plicul de la fila 3 dosar fond), ulterior inchiderii procedurii de faliment.
Fata de dispozitiile art. 140 din Legea nr.85/2006, actiunea avand ca obiect raspunderea patrimoniala a administratorilor societatii debitoare trebuie formulata in cadrul procedurii prevazute de legea insolventei pentru realizarea scopului acestei proceduri si avand in vedere destinatia sumelor de bani ce ar fi obtinute prin exercitarea acestei actiuni. Prevederile art. 138 alin.5 din lege stabilesc ca aceasta cerere se judeca separat, intr-un dosar asociat, iar dispozitiile art. 142 alin.2 din lege se refera numai la executarea hotararilor judecatoresti pronuntate in cadrul actiunilor avand ca obiect antrenarea raspunderii administratorilor societatii debitoare, insa nu trebuie interpretate in sensul ca actiunea prevazuta la art. 138 din lege poate fi exercitata si dupa inchiderea procedurii.
Fata de aceste considerente, constatand ca judecatorul sindic a trecut la solutionarea pe fond a actiunii cu incalcarea dispozitiilor legale, in temeiul art. 312 alin.1-3, art. 304 pct.9 si art. 306 alin.2 C.pr.civ., Curtea a admis recursul, a modificat in tot sentinta atacata, in sensul ca a admis exceptia inadmisibilitatii si a respins cererea privind atragerea raspunderii patrimoniale, ca inadmisibila.
Aceasta solutie nu vine in contradictie cu principiul „non reformatio in pejus”, prevazut de art. 296 teza a II-a raportat la art. 316 C.pr.civ., intrucat situatia creditoarei DGFPMB nu a fost agravata, in conditiile in care actiunea a ramas respinsa, fiind schimbat doar motivul. Recurenta nu poate invoca in favoarea sa faptul ca prima instanta nu a verificat admisibilitatea cererii, intrucat s-ar eluda si lipsi de continut dispozitiile art. 306 alin.2 C.pr.civ., care dau dreptul instantei de recurs de a invoca din oficiu motive de ordine publica.