DOMENIU Raporturi de munca.
Limitele devolutiei in recurs. Inexistenta unei discriminari in raportul de munca.
Instanta de recurs poate analiza cauza sub toate aspectele,potrivit dispozitiilor art.304 ind.1 Cod pr.civila insa este necesar ca respectivele aspecte sa se circumscrie obiectului actiunii astfel cum acesta a fost delimitat in fata primei instante,deoarece in caz contrar s-ar da posibilitatea ca instanta de recurs sa cenzureze hotararea primei instante pentru aspecte ce nu au fost puse vreodata in discutia partilor anterior dezbaterilor la prima instanta,lipsind astfel partile de beneficiul unei cai de atac.
Cu privire la atitudinea discriminatorie a angajatorului, diferentierile, excluderile sau preferintele intemeiate pe calificarile cerute pentru o anumita ocupatie nu sunt considerate discriminari in intelesul Conventiei nr. 111/1958 privind discriminarea in domeniul ocuparii fortei de munca si exercitarii profesiei sau Directivei 2000/JIC/78, privind crearea cadrului general in favoarea tratamentului egal privind ocuparea fortei de munca si conditiile de angajare.
Masura rechemarii recurentei se incadreaza in activitatile determinate de specificul activitatii diplomatice, fiind prerogativa conducerii MAE de a decide incetarea unei misiuni daca se apreciaza ca in acest fel se asigura mentinerea in stare de functionare a misiunii diplomatice.
- art.304/1 cod proc. civila, OG nr.137/2000
Decizia Civila nr.6061/ 08.11.2012 Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VII a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale
Prin sentinta civila nr.2723 din data de 21.03.2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a fost respinsa, ca neintemeiata, actiunea formulata de reclamanta NOC, in contradictoriu cu paratul MAE
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, reclamanta este angajata a paratului incepand cu data de 1.10.2002, si incepand cu data de 2.03.2007 conform ordinului MAE a fost trimisa in misiune permanenta la Ambasada Romaniei la L.
Prin ordinul xxx/2.03.2009 reclamanta a fost incadrata in MAE, Directia XXX, pozitia 3 din schema, in functia si gradul consular de secretar II si incepand cu data de 14.02.2009 a fost rechemata in centrala MAE in urma incheierii misiunii permanente, iar cu aceeasi data i-a fost suspendat, la cererea sa, contractul de munca pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani.
In ce priveste dispozitia MAE Ax/S/20.01.2009 instanta a constatat ca acesta este un memorandum intern care nu produce efecte juridice si deci nu poate face obiectul jurisdictiei muncii asa cum aceasta este definita de art.281 Codul muncii, iar actul ce a modificat contractul de munca al reclamantei este Ordinul nr.xxx/2.03.2009, emis de intimata.
In ceea ce priveste masura rechemarii reclamantei, instanta a apreciat ca analiza trebuie sa plece de la constatarea ca diplomatia constituie un domeniu distinct de activitate, cu specific unic, definit, in principal, prin caracterul de reprezentativitate si avand o reglementare speciala (Legea nr.269/2003), care se completeaza, in lipsa unor dispozitii exprese, cu prevederile dreptului comun in material raporturilor de munca (Codul muncii).
Pornind de la cele anterior expuse si de la atributiile care revin MAE, de gestionare in cel mai larg sens a politicii externe este de esenta activitatii diplomatice competenta ministrului afacerilor externe de a organiza modalitatea de reprezentare a statului in exterior, precum si dreptul acestuia de a rechema, ori de cate ori considera necesar si oportun, oricare dintre membrii personalului sau trimis in strainatate, fara ca rechemarea sa aiba semnificatia unei sanctiuni disciplinare. Altfel, spus, ministrul afacerilor externe are prerogativa de a decide cine si cat timp are sarcina de a reprezenta statul in exterior, raportat la interesele de politica externa ale acestuia, la zona de reprezentare si la atributele fiecarui diplomat, neputandu-se aprecia ca masura rechemarii reclamantei din misiune a constituit un act de discriminare pe criteriu de stare de graviditate.
Tribunalul a retinut ca rechemarea se incadreaza in activitatile determinate de specificitatea activitatii diplomatice si nu constituie sanctiune disciplinara conform art. 120 alin 1 din ROF si este prerogativa conducerii MAE de a decide, in vederea respectarii procesului continuu de reinnoire, inceperea misiunii pentru noii agenti diplomatici si incetarea misiunii altora pentru a asigura constituirea si mentinerea in stare de functionare a misiunii diplomatice.
Astfel ca, acest drept al conducerii MAE se incadreaza in drepturile conferite angajatorului de art.40 Codul muncii, fara ca acesta sa prevada vreo limitare a dreptului angajatorului de a isi organiza activitatea cu privire la angajatele gravide, singura mentiune fiind cea privitoare la concediere iar in ce priveste durata misiunii in exterior aceasta este reglementata de art.35 din Legea 269/2003 alin 5 precum si de Regulamentul de Organizare si Functionare al MAE.
In consecinta, durata misiunii este de regula de 4 ani iar in tarile cu clima dificila de 3 ani insa aceasta formulare apreciaza ca nu poate fi interpretata in sensul ca durata misiunii nu poate fi mai mica de 4 ani.
In ce priveste discriminarea instanta a retinut ca deciziile de rechemare se iau de conducerea MAE fata de toti angajatii, indiferent de sex iar reclamanta in cauza de fata doreste sa se foloseasca de starea de graviditate pentru a beneficia de un tratament preferential, in sensul ca nu ar fi trebuit rechemata pentru acest motiv.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termen legal si motivat, reclamanta.
In motivarea recursului, intemeiat in drept pe dispozitiile art.304 pct.9 si art.3041 C.pr.civ., recurenta a aratat ca, prima instanta nu s-a pronuntat decat asupra problemei discriminarii - nu a analizat forma Ordinului nr.xxx/02.03.2009, si nici capatul de cerere referitor la despagubiri. Nu in ultimul rand, a aplicat gresit legea incidenta in materie, retinand ca masura rechemarii reclamantei din misiune nu este discriminatorie.
A sustinut ca a fost rechemata din misiunea permanenta din exterior de catre MAE dintr-un singur motiv esential: starea sa de graviditate.
(…) Abia in data de 02.03.2009 Ministrul MAE a emis Ordinul prin care a dispus, in mod retroactiv: rechemarea recurentei in Centrala MAE din tara, incepand cu data de 14.02.2009; reluarea, pentru o singura zi, respectiv sambata, 14.02.2009, a activitatii in cadrul Directiei Politici de Securitate; suspendarea contractului individual de munca pentru concediu de crestere a copilului in varsta de pana la 2 ani, incepand cu data de 14.02.2009.
Mai mult decat atat. Ordinul nu i-a fost comunicat niciodata, aceasta luand cunostinta de existenta acestuia din actele depuse la dosarul prezentei cauze de catre intimatul-parat.
(…) Ordinul este nul absolut din doua motive: nu respecta forma ad validitatem ceruta de lege si are o cauza ilicita.
(…) Ori, emiterea unui act numai in scopul crearii unei aparente de legalitate nu poate constitui o cauza licita.
Considera aceasta intrucat, asa cum reiese din cele mai sus analizate, din cererea de chemare in judecata si chiar indirect din intampinarea depusa de intimatul-parat, Ordinul nr.xxx a fost emis dupa ce fusesera deja luate masurile privitoare la reluarea activitatii contestatoare in cadrul Centralei MAE.
(…) In ceea ce priveste caracterul discriminatoriu al masurii Ministerului Afacerilor Externe de incetare a misiunii permanente si de rechemare la post. (…)
In primul rand, mentioneaza ca legislatia aplicabila in materie este ROF si Legea nr.202/2002 privind egalitatea de sanse si de tratament intre femei si barbati - legislatie speciala, care se completeaza cu prevederile Codul muncii.
Este inadmisibil ca aceste texte de lege sa fie interpretate in sensul ca MAE are puterea discretionara de a modica un contract individual de munca - in speta, rechemarea din misiune fara absolut nicio limita si avand dreptul de a dispune dupa bunul plac.
Limita deciziei MAE trebuie sa o constituie tocmai Legea nr.202/2002, mai exact: art.9 - „Este interzisa discriminarea prin utilizarea de catre angajator a unor practici care dezavantajeaza persoanele de un anumit sex, in legatura cu relatiile de munca referitoare la [...] b) incheierea, suspendarea, modificarea si/sau incetarea raportului de munca ori de serviciu; [...] g) evaluarea performantelor profesionale individuale", iar art.10 „1. Maternitatea nu poate constitui un motiv de discriminare; 2) Orice tratament mai putin favorabil aplicat unei femei legat de sarcina sau de concediu de maternitate constituie discriminare in sensul prezentei legi".
De asemenea, Codul muncii interzice orice discriminare bazata pe criterii de sex fata de un salariat.
Dispozitiile legale referitoare la discriminare trebuie respectate chiar si de catre conducerea MAE, atunci cand ia decizia de a rechema un diplomat din misiune.
Conform doctrinei din materie, rechemarea din misiune a unui agent diplomatic poate fi justificata de motive precum: declararea agentului diplomatic „persona non grata", demisia acestuia, atingerea varstei prevazute de lege, schimbari de guvern sau in orientarea politica a agentului diplomatic care ar putea sa dauneze relatiei dintre statul acreditant si cel acreditar.
Starea de graviditate nu poate justifica rechemarea in tara a agentului diplomatic, avand in vedere prevederile legale care interzic acest lucru.
(…) In ceea ce priveste prejudiciul moral suferit de recurenta ca urmare a discriminarii.
Dupa cum a precizat si mai sus, instanta nu a analizat acest capat de cerere.
A sustinut ca a suferit un prejudiciu moral considerabil si cu efecte posibil ireversibile ca urmare a abuzurilor de drept savarsite de intimatul-parat. (…) Raportul medical din data de 13.12.2011, confirma efectul negativ pe care l-au avut evenimentele descrise mai sus in viata sa: a manifestat simptome de depresie in a 15-a saptamana a celei de-a doua perioada de graviditate, cauzate de transferul brusc inapoi in Bucuresti, au evoluat in depresie acuta.
Conform Raportului medical: „starea de depresie a avut un impact serios asupra vietii pacientei", „unele simptome au persistat timp de peste 2 ani".
Considera ca intimatul-parat este singurului culpabil de afectiunile de care a suferit pana recent, astfel ca apreciaza ca se impune ca MAE sa acopere prejudiciului moral suferit ca urmare a masurilor discriminatorii dispuse.
Prin intampinarea formulata, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizand recursul declarat Curtea retine urmatoarele:
Criticile recurentei referitoare la imprejurarea ca instanta de fond nu a analizat forma Ordinului nr.xxx din 02.03.2009 emis de MAE si nici cauza acestui act juridic nu pot fi retinute,aceste sustineri nefacand obiectul cercetarii judecatoresti la prima instanta.
Este adevarat ca instanta de recurs poate analiza cauza sub toate aspectele,potrivit dispozitiilor art.304 ind.1 Cod pr.civila insa este necesar ca respectivele aspecte sa se circumscrie obiectului actiunii astfel cum acesta a fost delimitat in fata primei instante,deoarece in caz contrar s-ar da posibilitatea ca instanta de recurs sa cenzureze hotararea primei instante pentru aspecte ce nu au fost puse vreodata in discutia partilor anterior dezbaterilor la prima instanta,lipsind astfel partile de beneficiul unei cai de atac.
In speta,obiectul actiunii introductive a fost reprezentat de solicitarea recurentei reclamante de anulare a Dispozitiei Ministrului Afacerilor Externe nr.xx/S/13/20.01.2009 si a actelor subsecvente acesteia,repunerea reclamantei in situatia anterioara emiterii respectivelor acte precum si de solicitarea obligarii paratei la plata unor despagubiri de 500.000 lei reprezentand prejudiciul suferit de reclamanta ca urmare a discriminarii bazate pe criteriul de sex in legatura cu relatiile de munca.
Acesta a fost obiectul cererii de chemare in judecata,astfel cum a fost stabilit de catre reclamanta,instanta limitandu-se la verificarea caracterului discriminatoriu al actului atacat,aceasta neputandu-se pronunta decat asupra solicitarilor formulate iar in recurs nu poate fi modificat obiectul cererii.
Totodata,recurenta sustine ca prima instanta nu a solutionat capatul de cerere referitor la plata daunelor interese insa,este de observat sub acest aspect faptul ca instanta de fond a respins actiunea in totalitate,deci implicit si capatul de cerere la care face referire recurenta,aceasta solutie impunandu-se dat fiind caracterul subsidiar al acestuia si solutia data cu privire la capatul de cerere principal.
In ceea ce priveste criticile recurentei referitoare la atitudinea discriminatorie a MAE fata de aceasta,Curtea constata ca,potrivit art. 2 din O.G. nr. 137/2000 prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex sau orientare sexuala, apartenenta la o categorie defavorizata sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea sau inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice, orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care le genereaza, favorizeaza sau defavorizeaza nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoana, un grup de persoane sau o comunitate, fata de alte persoane, grupuri de persoane sau comunitati.
Constitutia Romaniei prin art. 20 stabileste ca interpretarea si aplicarea drepturilor si libertatilor cetatenesti se fac in concordanta cu prevederile tratatelor internationale la care Romania este parte si ca reglementarile internationale din domeniul drepturilor omului, cuprinse in tratatele ratificate de Romania, au prioritate fata de reglementarile interne in cazul in care intre ele exista neconcordante.
Devenita parte a dreptului intern, Conventia are aplicabilitate directa in sistemul roman de drept, atat prin dispozitiile continute de textul propriu-zis al acesteia si al Protocoalelor aditionale, cat, mai ales, prin practica judiciara dezvoltata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Textul articolului 53 din Conventie obliga statele sa se conformeze hotararilor Curtii in litigiile in care sunt parti. In caz de neconcordanta intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte si legile interne, au prioritate, potrivit Constitutiei Romaniei, republicata, reglementarile internationale, cu exceptia situatiei in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.
Supunandu-se prevederilor internationale care apara drepturile salariatilor, Codul Muncii reglementeaza, in cadrul relatiilor de munca, principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii. De aceea, orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazata pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala, este interzisa. Conventia nr. 111/1958 privind discriminarea in domeniul ocuparii fortei de munca si exercitarii profesiei, adoptata la 25 iunie 1958 in cadrul Conferintei generale a Organizatiei Internationale a Muncii, convocata la Geneva de catre Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii, confirmata de Romania prin Decretul nr. 284 din 11 mai 1973 pentru ratificarea unor conventii ale Organizatiei Internationale a Muncii prevede la articolul 1 pct. 1 ca „In intelesul prezentei conventii prin termenul discriminare se intelege:
a) orice diferentiere, excludere sau preferinta intemeiata pe rasa, culoare, sex, religie, convingeri politice, ascendenta, nationala sau origine sociala, care are ca efect sa suprime sau sa stirbeasca egalitatea de posibilitati sau de tratament in materie de ocupare a fortei de munca si de exercitare a profesiei;
b) orice alta diferentiere, excludere sau preferinta avand ca efect suprimarea sau stirbirea egalitatii de posibilitati sau de tratament in materie de ocupare a fortei de munca si exercitare a profesiei, care ar putea fi specificata de catre statul membru interesat dupa consultarea organizatiilor reprezentative ale celor care angajeaza si a organizatiilor lucratorilor, daca acestea exista, precum si a altor organisme competente.
In considerarea dispozitiilor art. 2 diferentierile, excluderile sau preferintele intemeiate pe calificarile cerute pentru o anumita ocupatie nu sunt considerate discriminari. In intelesul acestei conventii, termenii ocuparea fortei de munca si exercitarea profesiei includ accesul la pregatirea profesionala, accesul la ocuparea fortei de munca si la exercitarea diferitelor profesii, precum si conditiile de ocupare a fortei de munca.
Astfel, conform Directivei 2000/JIC/78, privind crearea cadrului general in favoarea tratamentului egal privind ocuparea fortei de munca si conditiile de angajare, in vederea definirii si constatarii discriminarii directe,tratamentul diferentiat trebuind a fi analizat prin prisma unor persoane aflate in situatii comparabile si nu neaparat similare.
Recurenta sustine ca decizia de rechemare de la post a avut la baza atitudinea discriminatorie a intimatului fata de recurenta ce se afla in stare de graviditate.
Insa masura rechemarii recurentei se incadreaza in activitatile determinate de specificul activitatii diplomatice,fiind prerogativa conducerii MAE de a decide incetarea unei misiuni daca se apreciaza ca in acest fel se asigura mentinerea in stare de functionare a misiunii diplomatice,retinandu-se in acest sens si dispozitiile art.120 din Regulamentul de Organizare si Functionare potrivit carora masura de rechemare de la post inainte de expirarea termenului legal nu este asimilata cu nici o sanctiune disciplinara.
Potrivit dispozitiilor art.35 din Legea nr.269 din 2003 conducerea MAE are dreptul sa stabileasca organizarea si functionarea unitatilor, a misiunilor diplomatice, rechemarea incadrandu-se in activitatile determinate de specificul activitatii diplomatice, fapt ce presupune ca MAE sa poata dispune rechemarea personalului sau fara ca aceasta masura sa constituie o sanctiune disciplinara.
Nici Codul muncii nu prevede o limitare a dreptului angajatorului de a-si organiza activitatea cu privire la angajatele aflate in stare de graviditate, singura interdictie fiind cea referitoare la concedierea prevazuta de art.60 alin.1 lit.c Codul muncii.
Potrivit dispozitiilor art.35 din Legea nr.269 din 2003,durata misiunii in strainatate este de regula de 4 ani iar in tarile cu clima dificila este de 3 ani,insa aceasta formulare nu poate fi interpretata in sensul ca durata contractului de munca nu poate fi mai mica de 4 ani, sintagma ,,de regula,, semnificand faptul ca, de regula misiunea este de 4 ani dar nu si faptul ca aceasta nu poate fi mai mica de 4 ani.
Imprejurarea ca nu s-a stabilit in mod imperativ durata misiunii este determinata de specificul activitatii diplomatice, specific care confera dreptul tarii respective prin MAE de a putea rechema de fiecare data cand considera necesar, pe oricare din personalul sau trimis in misiune in strainatate.
Recurenta precizeaza ca infograma, Raportul de evaluare din 19.01.2009, memorandumul interior din 20.01.2010 sunt acte discriminatorii, insa aceste acte nu au stat la baza Ordinului contestat, in preambulul Ordinului nr.xxx din 02.03.2009 fiind mentionate cu totul alte inscrisuri.
Prin urmare, recurenta nu a facut dovada vreunei actiuni discriminatorii a intimatei in ceea ce o priveste, deciziile de rechemare luandu-se de conducerea MAE in virtutea atributului sau exclusiv exercitat in vederea asigurarii unei bune functionari a MAE si conferit de legislatia in vigoare,luandu-se fata de toti angajatii MAE indiferent de sex ori starea de graviditate.
Din acest punct de vedere, sunt corecte sustinerile instantei de fond potrivit carora, din probele administrate in cauza nu rezulta existenta vreunei forme de discriminare in sensul celor cuprinse mai sus.
Drept consecinta, in baza art.312 C.pr.civ., Curtea a respins, ca nefondat, recursul.