Despagubiri Decizie nr. 2170 din data de 14.03.2012
pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti

Domeniul - Despagubiri
Includerea sporului de vechimein contractul individual de munca. Conventia privind plata unor despagubiri. Distinctie de plata nedatorata
1.Regula prevazuta atat de Contractul colectiv de munca unic la nivel national, cat si de Codul muncii este ca sporurile mentionate in aceste conventii se acorda doar in conditiile in care acestea nu au fost incluse in salariul de baza brut, asa cum acesta a fost negociat intre salariat si angajator. Potrivit procesului verbal de negociere partenerii sociali, respectiv reprezentantii salariatilor si administratorul societatii au convenit asupra unor drepturi de natura salariala, printre care si includerea sporului de vechime in salariul de baza. Nu era necesara inserarea unor clauze exprese in contractul individual de munca, in conditiile in care regula consacrata in art.41 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 este in sensul includerii sporurilor in salariul de baza. In cazul reclamantului, nu exista nici un indiciu din care sa rezulte incalcarea acestei dispozitii legale astfel ca pe toata durata derularii ulterioare a raporturilor juridice de munca, sporul de vechime a fost inclus in salariul de baza lunar.
2.Angajatorul a solicitat restituirea sumei de 1840 de la reclamant, ca fiind o suma nedatorata, pe motiv ca a achitat mai mult decat a intentionat, respectiv un salariu compensatoriu si indemnizatia de somaj pentru 2 luni.
Caracterul nedatorat al sumei se raporteaza la dispozitii legale in vigoare avand ca obiect de reglementare drepturi cu caracter pecuniar de care acesta poate beneficia in calitatea sa de salariat. In cauza nu se poate considera ca angajatorul a platit fostului sau angajat drepturi salariale necuvenite, in conditiile in care suma nu a fost achitata cu acest titlu ci ca despagubiri pentru stingerea litigiului. In conditiile in care plata acestor despagubiri nu a fost precedata de o negociere cu privire la aspectele ce se impuneau a fi reparate, pentru a verifica limitele convenite de parti, Curtea apreciaza ca prin faptul platii, angajatorul a achiesat in parte la pretentiile reclamantului, astfel ca nu se mai poate dezice de recunoasterea anterioara, contestand temeiul juridic al acestei plati.
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A VII A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR. 2170/ 14.03.2012
- art. 41 alin. (3) litera d) din CCM la Nivel National pe anii 2007-2010
Prin sentinta civila nr.7001 din 07.10.2010 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, a admis in parte actiunea formulata de reclamantul MV, in contradictoriu cu parata S.C. O.M.A. S.R.L.; a obligat parata la plata catre reclamant a sporului de vechime cuvenit in procent de 25% din salariul de baza aferent perioadei 10.09.2007-28.09.2009; a respins capetele de cererea avand ca obiect obligarea paratei la plata unor sume cu titlu de plati compensatorii si la plata unor sume cu titlu de despagubiri pentru eliberarea cu intarzierea a unor documente, ca ramas fara obiect; a respins capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratei la plata unor daune materiale reprezentand cheltuieli cu medicamente si tratamente, ca neintemeiat; a respins capatul de cerere prin care se solicita obligarea paratei la plata unor sume cu titlul de daune morale, ca neintemeiat; a respins cererea reconventionala ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
I. Reclamantul a solicitat daune interese in cuantum de 1460 lei, respectiv despagubiri pentru eliberarea cu intarziere a documentelor si adeverintei tip necesara pentru a putea formula cerere de acordare a indemnizatiei de somaj, reprezentand ?prejudiciul incercat prin lipsa oricaror venituri in perioada in care a fost lipsit atat de drepturi salariale cat si de indemnizatia pentru somaj respectiv 2 luni in care ar fi trebuit sa incaseze somajul cu consecinta afectarii veniturilor si a mijloacelor de trai.
Asupra acestui aspect, tribunalul a retinut ca reclamantul a fost angajatul societatii parate incepand cu data de 10.09.2007, in baza contractului individual de munca nr. 7xxx/19.09.2007, incheiat pe perioada nedeterminata, cu o durata partiala a timpului de munca de 2 ore pe zi, contract individual de munca ce a fost modificat prin doua acte aditionale sub aspectul normei intregi de munca si al salariului prin actul aditional nr. 9xx/01.10.2007 si sub aspectul cuantumului drepturilor salariale prin actul aditional nr. nr. 1xxx/12.11.2007.
La data de 28.09.2009, contractul individual de munca al reclamantului a fost desfacut in temeiul prevederilor art. 65 alin. 1 din codul muncii, prin Decizia nr. 7xx/28.09.2009 emisa de parata, astfel incat, fata de incetarea contractului individual de munca din motive neimputabile salariatului reclamant si in functie de stagiul de cotizare realizat de acesta (contributia la bugetul asigurarilor pentru somaj), respectiv peste 10 ani, reclamantul avea dreptul la o indemnizatie de somaj pe o perioada de 12 luni, in cuantum lunar de 75% din salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata, in vigoare la data stabilirii acestuia, potrivit prevederilor art. 39 alin. 1 litera c si alin. 2 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca.
Cum pentru a putea beneficia de indemnizatie de somaj reclamantul trebuia sa aiba un stagiu de cotizare de minimum 12 luni in ultimele 24 de luni premergatoare datei inregistrarii cererii iar din adeverinta nr. 8xx/12.11.2009 care certifica stagiile de cotizare si celelalte informatii obligatorii, eliberata de parata in conditiile prevederilor art. 18 si anexei nr. 26 din HG nr.174/2002 rezulta faptul ca angajatorul a eliberat acest document abia la data de 12.11.2009 (iar nu la data incetarii contractului individual de munca) si a platit contributia individuala pentru somaj in perioada 09.08.2008 - 09.09.2009 in integralitate in cursul anului 2009, astfel incat reclamantul nu a putut face dovada indeplinirii conditiilor pentru a beneficia de indemnizatia de somaj prevazuta de lege decat ulterior prin dispozitia nr.9xxxxx/16.11.2009 prin care s-a stabilit dreptul reclamantului la indemnizatia de somaj pe o durata de 12 luni incepand cu 16.11.2009.
Analizand dispozitiile art. 38 alin. 1 litera a si alin. 2 si prevederile art. 48 din Legea nr. 76/2002 tribunalul a constatat ca, prin eliberarea adeverintei tip din care sa rezulte baza lunara de calcul prevazuta la art. 14, pentru fiecare luna, din ultimele 12 luni, inainte de data incetarii raporturilor de munca dupa expirarea termenului de 30 de zile de la data incetarii contractului individual de munca, reclamantul nu a mai putut beneficia de acest drept de la data incetarii contractului individual de munca ci doar de la data inregistrarii cererii, astfel incat a fost lipsit de indemnizatie de somaj care reprezinta o compensatie partiala a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de munca, acesta fiind lipsit prin culpa angajatorului in intervalul de la data concedierii si pana la data platii indemnizatiei de somaj de mijloace banesti necesare asigurarii traiului.
In plus, prin inlaturarea salariatului de la beneficiul indemnizatiei de somaj, acesta a fost privat si de celelalte drepturi de asigurari sociale de stat, prevazute de lege, printre care si acela de a beneficia de calitatea de asigurat in sistemul asigurarilor sociale de sanatate, cu consecinta ca reclamantul a pierdut calitatea de asigurat dupa data de 28.09.2009 si pana la data de 16.11.2009, interval de timp in care a avut si perioade de spitalizare si a necesitat efectuarea unor investigatii medicale cat si urmarea unor tratamente medicamentoase, in conditiile in care acesta nu a mai avut calitatea de asigurat la care era indreptatit daca angajatorul a-i elibera documentele necesare intr-un interval de timp care sa ii permita inregistrarea cererii la agentia pentru ocuparea fortei de munca, in termen de 30 de zile de la data incetarii contractului individual de munca.
In acest context, Tribunalul a constatat faptul ca reclamantul este indreptatit, in conformitate cu prevederile art. 269 alin. (l) si alin (2) din codul muncii, la acoperirea prejudiciilor cauzate prin neindeplinirea de catre parata a obligatiei de a elibera la timp adeverinta din care sa rezulte baza lunara de calcul prevazuta la art. 14, pentru fiecare luna, din ultimele 12 luni, inainte de data incetarii raporturilor de munca, prejudiciu constand atat in lipsa reclamantului de mijloace de trai prin imposibilitatea de a beneficia de indemnizatia prevazuta de lege si de a beneficia de celelalte drepturi de asigurari la care ar fi avut dreptul potrivit art. 48 din Legea nr. 76/2002.
Or, incalcarea de catre angajator a obligatiei legale ce ii revenea, respectiv de a retine si de a vira lunar si la timp contributia individuala la bugetul asigurarilor pentru somaj, in cota de 1 %, aplicata asupra salariului de baza lunar brut si ca la incetarea contractului individual de munca al salariatului concediat pentru motive ce nu tin de persoana sa, odata cu inmanarea carnetului de munca, a incalcat obligatia de a-i elibera acestuia o adeverinta ?din care sa rezulte baza lunara de calcul prevazuta la art. 14, pentru fiecare luna, din ultimele 12 luni, inainte de data incetarii raporturilor de munca reprezinta un fapt ilicit susceptibil sa atraga raspunderea patrimoniala a acestuia, in situatia in care produce prejudicii salariatului.
De indata ce fapta ilicita a angajatorului si prejudiciul suferit de salariat sunt dovedite de catre acesta, culpa angajatorului pentru prejudiciul cauzat este prezumata relativ, angajatorului revenindu-i sarcina de a dovedi ca prejudiciul in cauza nu ii este imputabil ( respectiv dovada ca s-a aflat in una din situatiile prevazute la art. 34 alin. 2 din Legea nr. 76/2002, se afla in procedura de executare silita, reorganizare judiciara, faliment, inchidere operationala, dizolvare, lichidare sau nu si-a achitat contributiile datorita unor situatii de forta majora, salariatul a refuzat primirea documentului intocmit in mod complet si corect de catre angajator), dovezi neefectuate in cauza de catre parata.
In acest context, Tribunalul a retinut ca in situatia data, prejudiciul incercat de salariat este urmarea imposibilitatii de a beneficia de indemnizatia de somaj, in lipsa documentului care ii atesta stagiul minim de cotizare si este egal cu drepturile banesti pe care acesta le-ar fi obtinut in situatia acordarii indemnizatiei de somaj pentru perioada 8.09.2009 -16.11.2009 in cuantum de 730 lei lunar, corespunzator unui stagiu de cotizare de peste 10 ani la care s-ar fi putut incadra, in cuantum lunar de 75% din salariul de baza minim brut pe tara, in vigoare la data stabilirii acestuia, potrivit prevederilor art. 39 alin. 1 litera b si alin. 2 din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, la care se adauga pierderea drepturilor de asigurari sociale ( de stat si de sanatate), prevazute de lege pentru asiguratii acestor sisteme, astfel incat, Tribunalul considera ca suma de cate 730 lei/lunar pentru doua luni de intarziere a platii indemnizatiei de somaj si suma de 2000 lei pentru pierderea drepturilor de asigurari sociale solicitata de reclamant cu titlu de daune interese pentru acoperirea acestui prejudiciu este rezonabila si reprezinta o satisfacere echitabila a prejudiciului suferit.
II. In privinta capatului de cerere prin care se solicita obligarea paratei la plata catre reclamant a unei compensari egale cu un salariu lunar, Tribunalul a retinut ca, potrivit prevederilor art. 67 din codul muncii "salariatii concediati pentru motive care nu tin de persoana lor beneficiaza de masuri active de combatere a somajului si pot beneficia de compensam in conditiile prevazute de lege si de contractul colectiv de munca aplicabil.
Cum la nivelul intimatei nu a fost negociat contract colectiv de munca, aceasta incadrandu-se in prevederile art. 236 alin. 2 din codul muncii, in cauza devin aplicabile prevederile art. 239 si art. 241 alin. 1 litera d din codul muncii, in conformitate cu care "prevederile contractului colectiv de munca produc efecte pentru toti salariatii, indiferent de data angajarii sau de afilierea lor la o organizatie sindicala", respectiv "clauzele contractelor colective de munca produc efecte ... pentru toti salariatii incadrati la toti angajatorii din tara, in cazul contractului colectiv de munca la nivel national."
S-a apreciat de catre instanta de fond ca acordarea unei compensatii de cel putin un salariu lunar, in afara drepturilor cuvenite la zi in cazul in care incetarea contractului individual de munca a intervenit ca urmare a unor motive ce nu tin de persoana salariatului a devenit obligatorie prin reglementarea sa in art. 78 alin. 1 si 2 din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National pe anii 2007 - 2010, unde partile au negociat o prevedere ce confera drepturi superioare salariatilor.
Fata de cele mai sus retinute Tribunalul a constatat ca parata a achitat reclamantului pe parcursul solutionarii cauzei suma de 1540 lei, prin ordinul de plata din 26.05.2010, context in care Tribunalul a apreciat parata a achitat catre reclamant aceasta suma cu titlul de compensatie.
Cu toate acestea, avandu-se in vedere prevederile contractului individual de munca si ale actelor aditionale prin care s-au stabilit drepturile salariale, angajatorul este obligat si la retinerea impozitului si a contributiilor deduse din salariile compensatorii acordate conform prevederilor legislatiei aplicabile, respectiv dispozitiile codului fiscal (Legea nr. 571/2003) referitoare la impozitul pe venit si Normele metodologice de aplicare ale Codului fiscal (H.G. nr.44/2004), conform art. 26 din Legea nr. 19/2000, asa cum a fost modificata prin Legea nr. 200/2008, cu privire la contributia de asigurari sociale, potrivit art. 257 (2) lit. a din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, modificata in ceea ce priveste Contributia de asigurari sociale de sanatate, sub forma unei cote de 5,5%, care se aplica asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit, potrivit Legii nr. 346/2002, modificata pentru contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale.
Tribunalul a constatat in rest ca reclamantul si-a realizat pe parcursul solutionarii cauzei pretentiile referitoare la plata unor sume cu titlu de plati compensatorii si la plata unor sume cu titlu de despagubiri pentru eliberarea cu intarzierea a unor documente, angajatorul achitand prin ordinul de plata din 26.05.2010 suma de 5000 lei, din care 1460 lei cu titlu de despagubire pentru intarzierea platii indemnizatiei de somaj, suma de 2000 lei pentru pierderea drepturilor de asigurari sociale si suma de 1540 lei cu titlul de compensatie, astfel ca pretentiile reclamantului privind eliberarea actului au fost realizate si, in consecinta, cererea acesteia a ramas fara obiect.
III. In privinta pretentiilor reclamantului prin care acesta solicita obligarea paratei la acordarea sumelor reprezentand sporul pentru vechimea in munca aferent perioadei lucrate Tribunalul a constatat ca acestea sunt intemeiate in temeiul prevederilor Contractul Colectiv de Munca la Nivel National pentru 2007-2010 urmand a fi admise pentru urmatoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 157 alin. 1 din codul muncii salariile se stabilesc prin negocieri individuale si/sau colective intre angajator si salariati sau reprezentantii acestora. Dispozitia normativa care reglementeaza cu titlu generic acordarea sporurilor la salariu este reprezentata de art. 155 din Codul muncii, care stabileste ca venitul salarial se compune din salariul de baza, indemnizatii, sporuri, precum si alte adaosuri, care se evidentiaza in mod distinct pe statul de plata al unitatii.
Tribunalul a retinut si prevederile inscrise in art. 40 alin. 2 litera c din codul muncii, in conformitate cu care angajatorului ii revine obligatia de a acorda salariatilor "toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca".
?Cu privire la prevederile contractuale aplicabile spetei Tribunalul a retinut ca sporul de vechime este reglementat cu caracter general in cadrul art. 40 alin.(3) lit.(d) din Contractul Colectiv de Munca la Nivel National pentru anii 2005-2006 si in cadrul art. 41 alin. (3) litera d) din Contractul Colectiv de Munca la Nivel National pe anii 2007-2010, avand un cu antum minimal de 5% din salariul de baza pentru 3 ani vechime, respectiv o valoare maxima de 25% din salariul de baza, pentru vechime in munca de peste 20 de ani.
Potrivit mentiunilor din carnetul de munca al reclamantului acesta avea la data de 01.09.2007 o vechime in munca de 20 de ani, indeplinind criteriile privind acordarea unui spor de 25% pentru vechimea in munca, spor calculat la salariul de baza.
Intrucat art. 243 din Codul Muncii si art. 30 din Legea nr.130/1996 prevad ca executarea contractului colectiv este obligatorie si ca neindeplinirea obligatiilor asumate prin contract atrage raspunderea celor vinovati, Tribunalul a constatat ca in cazul de fata angajatorul era obligat in executarea art. 41 alin. 3 litera d din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivelul National, pentru anii 2006-2010 la acordarea si plata personalului cu o vechime in munca de peste trei ani sporul de vechime in munca avand un cu antum minimal de 5% din salariul de baza pentru 3 ani vechime, respectiv o valoare maxima de 25% din salariul de baza, pentru vechime in munca de peste 20 de ani.
?Tribunalul a inlaturat sustinerea paratei din cuprinsul intampinarii in sensul ca reclamantului nu i se cuvine plata sporului pentru vechime in munca intrucat potrivit prevederii contractuale sporurile se acorda numai la locurile de munca unde acestea nu sunt cuprinse in salariul de baza, cerinta ce este indeplinita in cazul contractului de munca al reclamantului, intrucat nu rezulta din cuprinsul contractului individual de munca al reclamantului nici o mentiune din care sa rezulte ca eventualele sporuri "negociate" individual sau prevazute de contractul colectiv de munca la nivel national sau de unitate ar fi fost incluse si s-ar regasi in salariul lunar brut de baza.
Or, prevederile contractuale mentionate stabilesc expres ca in perioada urmatoare partile sunt de acord sa actioneze pentru includerea unor sporuri in salariul de baza, care sa reprezinte retributia pentru munca prestata si conditiile de la locul de munca, astfel incat salariul de baza sa aiba pondere majoritara in salariu, insa din aceasta formulare nu se desprinde concluzia ca salariul de baza stabilit fara sporuri se presupune ca le include si pe acestea intrucat prin includerea sporului in salariul lunar brut de baza acesta trebuie sa cuprinda o crestere concreta cu cuantumul sporului iar nu sa ramana la nivelul initial stabilit fara mentiunea ca in acesta au fost negociate si incluse si eventualele sporuri.
Or, prin chiar contractul individual de munca trebuie sa se prevada ca sporurile sunt incluse in salariul de baza cerinta ce nu este indeplinita in cazul contractului de munca al reclamantului (sau din actele aditionale prin care s-a modificat salariul) care face referire strict la salariul de baza lunar brut, in pofida sustinerilor in sens contrar ale paratei.
Din analiza statelor de plata ale perioadei septembrie 2009 nu rezulta ca salariatii paratei beneficiaza de sporuri sau alte adaosuri evidentiate separat cu exceptia indemnizatiei de concediu de odihna.
Tribunalul a apreciat ca obligatia de acordare a sporului pentru vechimea in munca persista cata vreme acesta nu s-a inclus in salariul de baza si este o obligatie cu executare de sine statatoare, fiind exigibila din momentul inserarii acesteia in contract si independenta de obligatia sau intelegerea partilor referitoare la includerea unor sporuri "acordate sau mai exact de care salariatii beneficiaza" in salariul de baza, neputand fi afectata de neincluderea sporurilor in salariul de baza, aceasta fiind o alta obligatie asumata de parti sau agreata de acestea.
(...) Sustinerea includerii sporului de vechime in munca in salariul de baza al salariatilor este neverosimila, intrucat, fiind in prezenta unui spor care se acorda diferentiat, in functie de vechimea in munca a fiecarui salariat este absurd sa se sustina ca acest spor ar fi fost inclus in salariul de baza al salariatilor negociat de exemplu in anul 2007, intrucat, prin ipoteza, daca salariatul nu indeplinea conditia vechimii minime pentru acordarea sporului acesta nu ar fi putut fi inclus in salariul de baza, dupa cum nici includerea acestuia in procent minimal in anul 2007 nu ar indeplini cerinta de a fi inclus in salariul de baza al unui salariat, intrucat aceasta cerinta nu ar mai fi respectata imediat la momentul la care salariatul ar indeplini conditiile de trecere intr-o transa superioara de vechime, insa ar ramane cu procentul minimal de vechime negociat initial, ceea ce contraveni atat prevederii contractuale dar ar putea constitui si un caz de discriminare intre salariatii care au indeplinit la data includerii conditia unei vechimi superioare in munca si salariatii care indeplinesc aceeasi cerinta dupa data includerii.
Tribunalul a inlaturat sustinerile paratei in sensul ca salariatul nu a solicitat acordarea acestui drept anterior incetarii raporturilor de munca, intrucat, pe de o parte, din interpretarea prevederilor art. 165 si ale art.38 din Codul muncii atitudinea salariatului de a nu se adresa instantei cu o cerere de chemare in judecata sau de a nu fi pretins anterior cererii de chemare in judecata drepturile salariale, nu poate avea semnificatia unei renuntari din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin, potrivit dispozitiilor legale sau contractuale, iar pe de alta parte, incetarea contractului de munca nu are semnificatia renuntarii partilor la realizarea unor drepturi sau la indeplinirea unor obligatii ce au fi luat nastere din incheierea si executarea contractului de munca.
Tribunalul nu a avut in vedere inscrisul ce cuprinde fotocopie dupa "extrasul din Contractul colectiv de munca" depus de parata la dosar, intrucat pe de o parte acest inscris se refera la o perioada ulterioara drepturilor ce se solicita (este incheiat dupa data de 16.10.2009), fiind strain pricinii iar pe de alta parte nu a fost depus la dosar pana la momentul dezbaterilor asupra fondului cauzei, fiind depus de parata odata cu concluziile scrise, astfel incat, acest document nu a putut face obiectul dezbaterilor contradictorii.
Fata de cele mai sus retinute Tribunalul a admis in parte cererea de chemare in judecata si a obligat parata la plata catre reclamant a sporului de vechime in munca cuvenit in procent de 25% din salariul de baza aferent perioadei l 0.09.2007 -28.09.2009.
IV. Tribunalul a respins ca neintemeiat capatul de cerere referitor la acordarea unor daune morale si materiale pentru prejudiciul personal nepatrimonial si prejudiciul material incercat ca urmare a suferintei psihice si fizice la care a fost supus prin atitudinea angajatorului si a costului tratamentului medical pe care l-a suportat.
Cu privire la plata unor daune morale solicitate ca urmare a concedierii nelegale aceste pretentii sunt nefondate, intrucat, pe de o parte, caracterul nelegal sau/si netemeinic al concedierii nu a mai putut fi analizat si constatat de tribunal, iar pe de alta parte, existenta unor fapte ilicite savarsite de parata la momentul concedierii si in legatura cu concedierea sau a unor acte discretionare exercitate de parata in scopul concedierii sale poate avea loc numai in cadrul contestatiei impotriva deciziei de concediere, ocazie cu care s-ar fi putut face si verificari de catre instanta investita cu solutionarea contestatiei in sensul sustinerilor reclamantului, referitoare la impactul negativ asupra acestuia fata de incalcarea unor prevederi legale la concediere si incalcarea drepturilor sale, la suferinta psihica provocata de situatia de creata, etc., ceea ce, fata de caracterul definitiv al actului angajatorului nu mai poate fi verificat.
S-a apreciat ca nu au fost dovedite nici restul sustinerilor reclamantului cu privire la tratamentul diferentiat la care a fost supus pe perioada preavizului si pana la momentul concedierii.
Desi este real ca reclamantul a fost internat pe perioada preavizului iar din adeverinta medicala eliberata rezulta ca i se recomanda schimbarea locului de munca, in conditiile in care aceasta adeverinta a fost obtinuta abia la data de 27.08.2009 iar reclamantul nu face dovada ca s-ar fi adresat cu o cerere in acest sens angajatorului insotita de documentatia medicala pana la data desfacerii contractului individual de munca si nu a solicitat trecerea intr-un post corespunzator cu capacitatea sa de munca, Tribunalul a apreciat ca acesta nu poate fi tinut sa raspunda pentru neluarea unor masuri de securitate si sanatate in munca in privinta reclamantului, avand in vedere si imprejurarea ca i s-a oferit salariatului un post de munca vacant in localitatea Giurgiu, pe care acesta l-a refuzat, inclusiv din motive de sanatate, insa nu pentru ca acest loc de munca nu ar fi fost corespunzator sub aspectul muncii prestate ci intrucat se afla intr-o alta localitate, la 70 de Kilometri de domiciliul sau, fiind impiedicat din motive familiale si de sanatate sa se deplaseze pana in localitatea Giurgiu.
?Cu privire la obligarea reclamantei la plata unor sume ce reprezinta daune materiale ce constau in prejudiciul adus, in sensul ca, incepand de la data de 22.04.2009 (data primului preaviz ce i-a fost comunicat) pana in prezent a avut de suferit din punct de vedere medical atat fizic cat si psihic astfel cum ar rezulta din inscrisurile ce se afla la dosarul medical, Tribunalul a retinut ca art. 269 alin. (1) din codul muncii, astfel cum a fost modificat prin - Legea nr. 237/2007, prevede atat raspunderea angajatorului pentru prejudiciul material cat si pentru prejudiciul moral suferit de salariat, insa conditioneaza evident aceasta raspundere de producerea prejudiciului moral in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul, de dovedirea faptei culpabile a angajatorului si in directa legatura cauzala cu prejudiciul suferit.
In concluzie, nu se poate retine vreo culpa a paratei in legatura directa cu starea de boala a reclamantului.
In plus, nu s-au putut produce dovezi din care sa rezulte caracterul cert, lichid si exigibil al acestui prejudiciu.
A fost respinsa cererea reconventionala ca neintemeiata, avand in vedere ca Tribunalul a retinut ca suma platita de intimata cu titlu de plati compensatorii si sume cu titlu de despagubiri pentru eliberarea cu intarzierea a unor documente este datorata in intregime, astfel incat, pretentiile paratei la restituirea acestor sume, ca sume incasate necuvenit de reclamant si deci ca prestatii nedatorate au fost apreciate ca nefiind fondate.
Impotriva sentintei sus-mentionate, a declarat recurs, motivat in termenul legal, recurenta-parata SC O.M.A. SRL criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs,intemeiate pe dispozitiile art. 304 pct.7 si 9 C.proc.civ., recurenta a aratat urmatoarele:
I. Instanta in mod nelegal si netemeinic a retinut ca datoreaza intimatului-reclamant sporul de vechime pentru perioada 10.09.2007-28.09.2009, desi acesta a fost inclus in salariul de baza in cuantum de 25% si a fost incasat de MV incepand cu data de 01.10.2007.
Sustine recurenta ca prin negociere directa intre reprezentantii salariatilor si societate, la data de 24.09.2007, au fost recunoscute de catre angajator anumite drepturi ?mentionate in procesul verbal de negociere nr.0x/24.09.2007, printre care si dreptul de a primi sporul de vechime diferentiat in functie de categoria in care se incadreaza fiecare salariat si includerea acestuia in salariul de baza.
In urma semnarii procesului verbal de negociere nr. 0x/24.09.2007, recurenta arata ca a emis Decizia nr.9xx/01.10.2007 prin care s-a decis ca "Incepand cu data de 01.10.2007 sporul de vechime pentru personal este cuprins in salariul de baza conform tabelului de mai jos."
Anexat la Decizia nr.9xx/01.10.2007 este tabelul salariatilor in numar de 33, in care se evidentiaza care este salariul de baza lunar brut, care este sporul de vechime, acordat diferentiat in functie de categoria in care se incadreaza, care este valoarea sporului de vechime, care este majorarea care se acorda(suma diferita de sporul de vechime) si care este salariul lunar brut incepand cu luna octombrie 2007. Acesta decizie si lista a fost inregistrata la Inspectoratul Teritorial de Munca si a fost pusa in aplicare imediat.
In dovedirea situatiei ca sporul de vechime a fost inclus in salariul de baza, incepand cu data de 01.10.2007, recurenta depune la dosarul instantei copii de pe carnetele de munca ale altor salariati care sunt evidentiati in tabelul mentionat anterior, putandu-se astfel verifica ca salariul de baza a fost modificat potrivit tabelului mentionat anterior, incepand cu 01.10.2007.
?Sustine ca instanta de fond a facut o interpretare gresita a art.155 C.muncii, atunci cand mentioneaza ca potrivit dispozitiilor acestuia se evidentiaza in mod distinct pe statul de plata al unitatii componentele venitului salarial, respectiv salariul de baza, indemnizatii, sporuri, precum si alte adaosuri. Articolul in cauza nu mentioneaza elementele care trebuie sa apara pe statul de plata, deci nu exista o obligatie legala in acest sens, iar in speta, din moment ce sporul este inclus in salariul de baza, acesta nu ar fi putut fi evidentiat.
Recurenta critica si modul in care instanta de fond a efectuat calculele cu privire la sumele datorate cu titlu de despagubire pentru intarzierea in primirea indemnizatiei de somaj si pentru pierderea drepturilor de asigurari sociale pentru perioada 08.09.2009-16.11.2009. Astfel instanta stabileste nemotivat suma de 730 lei/lunar pentru doua luni intarziere, fara sa precizeze modul de calcul si suma la care aplica procentul de 75%.
Salariul de baza minim brut pe tara la nivelul anului 2009 era de 600 ron, astfel, ca un procent de 75% va da suma de 450 Ron, respectiv 900 Ron echivalentul pe doua luni.
De asemenea recurenta considera gresita modalitatea de calcul pentru suma acordata drept echivalent al pierderii drepturilor de asigurari sociale in perioada 08.09.2009-16.11.2009. Suma de 2000 ron este nejustificat de mare fata de perioada pentru care se calculeaza aceasta pierdere.
?Recurenta solicita admiterea cererii reconventionale, precizand ca suma pe care a dorit sa o achite este contravaloarea solicitarilor initiale ale intimatului-reclamant, reprezentand un salariu compensatoriu si contravaloarea ajutorului de somaj pe 2 luni, consecinta a eliberarii cu intarziere a carnetului de munca, dorind restituirea diferentei.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea retine urmatoarele:
Nu poate fi retinut motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 cod proc. civila, cata vreme, in considerentele sentintei recurate, prima instanta a expus argumentele ce i-au format convingerea, precum si pe acelea pentru care a respins apararile partilor, iar motivarea sustine dispozitivul sentintei, cu care este in deplina concordanta.
Este fondata critica intemeiata pe disp. art. 304 pct. 9 cod proc. civila, privind includerea sporului de vechime in salariul negociat. Din probele administrate in cauza, Curtea constata ca la incheierea raporturilor juridice de munca dintre parti, precum si cu ocazia modificarii acestora prin acte aditionale, partile au negociat si au stabilit salariul de care urma sa beneficieze recurentul pentru munca depusa in baza contractului individual de munca.
Astfel, initial CIM a fost incheiat la data de 19.09.2007 pentru 2 ore/zi, cu un salariu de 717 lei, iar ulterior, respectiv prin act aditional, incheiat la 1.10.2007 a fost modificata durata timpului de munca la 8 ore/zi si cuantumul salariului la 1979 lei. Ulterior, la data de 12.11.2007, partile au majorat cuantumul salariului la 2420 lei.
La lit. J din contractul individual de munca este prevazut cuantumul salariului lunar brut. Tipizatul de contract are si un al doilea alineat al acestui punct, unde trebuiau prevazute alte elemente constitutive ale dreptului salarial, din care la lit. a sunt prevazute sporurile, de care ar fi beneficiat salariatul, dar aceasta rubrica nu este completata, ceea ce determina concluzia ca partile nu au stabilit alte drepturi salariale (sporuri, adaosuri) in favoarea angajatului, in afara salariului lunar brut. Aceeasi situatie rezulta si din actul aditional, in care nu s-au stabilit alte sporuri.
In mod corect prima instanta a constatat ca regula prevazuta atat de Contractul colectiv de munca unic la nivel national, cat si de Codul muncii este ca sporurile mentionate in aceste conventii se acorda doar in conditiile in care acestea nu au fost incluse in salariul de baza brut, asa cum acesta a fost negociat intre salariat si angajator. In cazul in speta rezulta ca partile au negociat cuantumul total al drepturilor salariale cuvenite salariatului, cuantum care cuprinde si sporul de vechime, in lipsa mentionarii separate, la rubrica alte drepturi banesti, a procentului corespunzator vechimii, asa cum rezulta din probele administrate de catre angajator in faza procesuala a recursului.
Astfel, potrivit procesului verbal de negociere din data de 4.09.2007, partenerii sociali, respectiv reprezentantii salariatilor si administratorul societatii au convenit asupra unor drepturi de natura salariala, printre care si includerea sporului de vechime in salariul de baza.
Chiar daca din actele depuse nu rezulta faptul ca aceste negocieri au fost urmate de incheierea contractului colectiv de munca, angajatorul a pus in executare aceasta conventie emitand decizia nr. 9xx/1.10.2007, din care rezulta ca sporul de vechime este inclus incepand cu 1.10.2007 in salariul de baza al fiecarui angajat. Modificarea salariala a fost aplicata si reclamantului, acesta beneficiind de o majorare salariala la care s-a adaugat sporul de vechime de 25%, potrivit actului aditional din data de 1.10.2007.
Curtea apreciaza ca, pentru includerea in salariul de baza a sporului de vechime nu era necesara inserarea unor clauze exprese in contractul individual de munca, in conditiile in care regula consacrata in art.41 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 este in sensul includerii sporurilor in salariul de baza. In cazul reclamantului, nu exista nici un indiciu din care sa rezulte incalcarea acestei dispozitii legale astfel ca pe toata durata derularii ulterioare a raporturilor juridice de munca, sporul de vechime a fost inclus in salariul de baza lunar.
In ceea ce priveste cererea reconventionala, Curtea retine ca in faza de judecata a fondului, angajatorul a achitat o suma globala de 5000 lei reclamantului, menita, in acceptiunea sa, sa puna capat litigiului pe cale amiabila, asa cum rezulta din incheierea de sedinta din data de 27.05.2010.
Desi reclamantul a solicitat despagubiri majorate, instanta de fond a apreciat ca suma achitata acestuia compenseaza prejudiciul cauzat de consecintele eliberarii cu intarziere a adeverintei care certifica stagiul de cotizare la asigurarile de somaj, respectiv lipsa calitatii de persoana asigurata a reclamantului in aceasta perioada.
Ulterior, parata a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat restituirea sumei de 1840 de la reclamant, ca fiind o suma nedatorata, pe motiv ca a achitat mai mult decat a intentionat, respectiv un salariu compensatoriu si indemnizatia de somaj pentru 2 luni.
Curtea nu poate retine pertinenta acestei solicitari, in conditiile in care caracterul nedatorat al sumei se raporteaza la dispozitii legale in vigoare avand ca obiect de reglementare drepturi cu caracter pecuniar de care acesta poate beneficia in calitatea sa de salariat.
In cauza nu se poate considera ca angajatorul a platit fostului sau angajat drepturi salariale necuvenite, in conditiile in care suma nu a fost achitata cu acest titlu ci ca despagubiri pentru stingerea litigiului.
Instanta de fond a apreciat in mod corect ca, pe langa salariul compensatoriu si contravaloarea indemnizatiei de somaj de 730 lei pentru fiecare din cele 2 luni in care a fost lipsit de acest ajutor, in cuantum rezultat din adeverinta 1xxx/13.09.2009 emisa de AMOFM Bucuresti, in sfera acestor despagubiri se includ si cheltuielile pe care reclamantul le-a efectuat pentru ingrijirea starii de sanatate, dat fiind ca in aceasta perioada a pierdut si calitatea de persoana asigurata in sistemul asigurarilor sociale si de sanatate.
Desi angajatorul apreciaza ca nu datoreaza astfel de despagubiri, Curtea retine legatura de cauzalitate intre fapta angajatorului si prejudiciul cauzat fostului salariat, care este indreptatit la despagubiri.
Pe de alta parte, in conditiile in care plata acestor despagubiri nu a fost precedata de o negociere cu privire la aspectele ce se impuneau a fi reparate, pentru a verifica limitele convenite de parti, Curtea apreciaza ca prin faptul platii, angajatorul a achiesat in parte la pretentiile reclamantului, astfel ca nu se mai poate dezice de recunoasterea anterioara, contestand temeiul juridic al acestei plati.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite in baza art. 304/1 cod proc. civila, recursul, va modifica in baza dispozitiilor art.312 cod proc. civila in parte sentinta recurata in sensul ca va respinge capatul de cerere privind acordarea sporului de vechime ca neintemeiat, mentinand restul dispozitiilor sentintei recurate.