Nulitate contract pentru lipsa consimtamantului.
- Cod procedura civila, art.109 alin.1
Cererea de constatare a nulitatii contractului de vanzare-cumparare pentru lipsa consimtamantului, pe motiv ca persoana care a semnat in calitate de mandatar al vanzatorului s-ar fi prevalat de o procura falsa nu poate fi verificata fara chemarea in judecata a mandatarului si punerea in discutie a existentei si/sau validitatii contractului de mandat.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VI-A COMERCIALA,
DECIZIA NR.186 din 08.04.2011)
Constata ca prin sentinta comerciala nr.9956 din 29.09.2008 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala a fost admisa actiunea formulata de S.C. E.C.&I. S.R.L. in contradictoriu cu S.C. A.R.T. S.R.L., a fost anulat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1803 din 17.10.2003 la BNP Ciuhan Aurora Braila si a fost evacuata parata din imobilul situat in comuna Bragadiru, Judetul Ilfov, identificat cu numarul cadastral provizoriu 215,CF nr.133.
Pentru a decide astfel tribunalul a retinut ca la 3.01.2005 S.C. E.C.&I. S.R.L. a solicitat judecatoriei Buftea sa constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1803 din 17.10.2003 la BNP C.A. Braila si sa dispuna evacuarea paratei din terenul in suprafata de 16450 m2 situat in intravilanul comunei Bragadiru, judetul Ilfov, sub motiv ca vanzarea este nula absolut pentru lipsa consimtamantului vanzatorului procura de care s-a folosit S.M. in calitate de mandant al vanzatoarei este falsa, semnatura lui O.H., la acel moment asociat unic al reclamantei, de pe procura, nu ii apartine; ca G.E. notarul care a incheiat actul, nu functiona la momentul autentificarii procurii la Notariatul 2 Bakirkoy, emitentul inscrisului, ci la un notariat din Istambul, iar cercetarile efectuate in Turcia au relevat ca stampila si semnatura notarului, aplicate pe inscris sunt false; numele societatii vanzatoare mentionate in procura redactata in limba turca este gresit; temeiul juridic al actiunii fiind 948 si art.971 Cod civil.
Tribunalul a mai retinut ca la 21.01.2005 S.C. A.R.T. S.R.L. a depus intampinare solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata deoarece nu exista o hotarare judecatoreasca care sa fi constatat nulitatea procurii astfel ca contractul de vanzare-cumparare este valabil; ca actul de vanzare a fost executat transferandu-se proprietatea bunului si platindu-se pretul; si ca, in situatia in care s-ar aprecia ca procura a fost nula parata invoca buna sa credinta, cumpararea intemeindu-se pe mandatul aparent, fiind aplicabil principiul error comunis facit jus, astfel ca vanzarea trebuie sa fie mentinuta pentru a se respecta principiul stabilitatii circuitului civil.
De asemenea, tribunalul a mai constatat ca reclamanta a depus raspunsul la intampinare solicitand respingerea apararii paratei deoarece nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare este un efect al principiilor quad nullum est nullum producit effectum, restitutio in integrum, si resoluto jure dantis, resolvitur jus accipiens, aplicabile deoarece mandatarul a instrainat un bun ce nu ii apartine utilizand o procura falsa; ca buna-credinta nu poate fi utilizata in apararea paratei deoarece actul juridic a fost incheiat prin fraudarea legii, iar cumparatorul nu a dat dovada de diligenta pentru a verifica starea de fapt si de drept privind proprietatea si transferul acesteia in mod valabil; ca nu poate fi invocata nici eroare comuna si invincibila deoarece parata nu a depus diligente in verificarea procurii desi putea sa observe ca exista o diferenta in denumirea societatii in procura originala si in traducerea legalizata, ca in procura nu erau mentionate elementele de identificare obligatorii pentru societatile comerciale, respectiv codul unic de inregistrare si numarul de ordine in Registrul Comertului Bucuresti, iar procura nu era dublata de decizia asociatului unic de a vinde bunul imobil in litigiu.
In fine tribunalul a mai constatat ca la Judecatoria Buftea fost administrata proba cu inscrisuri, iar proba de inscriere in fals impotriva traducerii legalizate a procurii si a semnaturii executata pe procura de asociatul unic a fost respinsa.
Tribunalul a mai observat ca a fost investita sa solutioneze cauza dupa ce prin decizia comerciala nr.45 din 17.12.2007 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala a fost admis apelul impotriva sentintei civile nr.4169 din 13.12.2005 a Judecatoriei Buftea, a fost admisa exceptia necompetentei materiale a instantei aratate, a fost anulata sentinta si a fost retinuta cauza spre competenta solutionare.
Solutionand cererea cu care a fost astfel investit tribunalul a constatat ca cererea de inscriere in fals si proba cu expertiza grafologica sunt neconcludente respingandu-le si ca pe fond, in fapt, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1803 din 17.10.2003 la BNP C.A. Braila S.C. E.C.&I. S.R.L., reprezentanta prin mandatar S.M. a vandut terenul in suprafata de 16450 m2 situat in intravilanul comunei Bragadiru, sat Bragadiru, Judetul Ilfov, cumparatoarei S.C. A.R.T. S.R.L.; ca din motivele cererii rezulta ca reclamanta a investit instanta atat cu cererea de constatare a nulitatii absolute cat si cu cererea de anulare a actului de vanzare-cumparare; ca parata a invocat, cu privire la motivul cererii privind lipsa calitatii de reprezentant, in apararea sa, teoria mandatului aparent si eroarea comuna si invincibila in care s-a aflat.
Verificand pe rand motivele cererii de chemare in judecata tribunalul a constatat ca:
- relativ la lipsa totala a consimtamantului vanzatoarei, invocat de reclamanta pe considerentul ca O.H. nu a semnat procura de mandatare a lui S.M. astfel ca ea este falsa, iar sigiliul si semnatura nu apartin notarului mentionat in procura, nu poate fi retinuta aceasta teza deoarece reclamanta nu a solicitat instantei sa se pronunte asupra valabilitatii procurii si nu a facut dovada cercetarii penale si a rezultatului stabilit de autoritatile competente din Turcia privind infractiunea de fals savarsit pe teritoriul Turciei in legatura cu mandatul aratat.
- relativ la lipsa calitatii de reprezentant invocata de reclamanta ca al doilea motiv de nulitate, pe considerentul ca dobanditorul bunului nu a verificat mandatul reprezentantului societatii cu care a contractat pentru a se asigura ca se transmite valabil proprietatea, tribunalul a considerat ca la momentul perfectarii actului de vanzare-cumparare - 17.10.2003 atat Turcia cat si Romania ratificasera Conventia de la Haga si prin urmare procura prezentata de S.M. ar fi trebuit sa poarte apostila prevazuta de art.4 din Conventie, astfel ca aplicarea stampilei de supralegalizare care apartinea directorului sectiei juridice regionale care certifica faptul ca sigiliul oficial de pe act apartine notariatului nr.2 din Istambul, Republica Turcia, in loc de apostila astfel ca procura prezentata de BNP C.A. Braila la data perfectarii contractului nu indeplinea conditiile impuse de lege pentru a face dovada continutului ei.
Cu privire la acelasi motiv tribunalul a mai apreciat ca nu poate fi primita apararea paratei privind mandatul aparent creand credinta scuzabila a legalitatii mandatului in conditiile in care simpla lecturare a procurii in forma tradusa ridica intrebari privind formalitatea necesara constatarii caracterului oficial al actului, traducatorul autorizat subliniind ca actul purta o stampila de supralegalizare in loc de apostila.
De asemenea, a fost inlaturata si apararea paratei privind eroarea comuna in care s-a aflat deoarece notarul la care a apelat avea atributii legale de a verifica valabilitatea si legalitatea actelor prezentate astfel ca atata timp cat nici acesta nu a sesizat neregularitatile procurii nu i se poate imputa persoanei juridice, fara o pregatire speciala in domeniu, lipsa de diligenta, tribunalul a considerat ca verificarea actelor de catre notar nu excludea obligatia pentru cumparatorul de buna-credinta de a face propriile verificari ce nu solicitau vaste cunostinte juridice, fiind suficienta lecturarea traducerii procurii, iar incalcarea obligatiilor legale de catre notar nu poate constitui un argument pentru a se considera ca neobservarea viciilor procurii echivaleaza cu validarea acesteia cu consecinta mentinerii unui act juridic lovit de nulitate si implicit fraudarea dreptului adevaratului proprietar; ca eroarea invocata nu este comuna si invincibila deoarece viciul evident al procurii constituie o simpla neglijenta sau nepricepere a cumparatorului si/sau a notarului care a instrumentat actul de vanzare-cumparare.
- relativ la cel de al treilea motiv de nulitate - respectiv cauza ilicita ca urmare a dreptului fraudarii reclamantei de prepusul mandatar tribunalul a considerat ca acesta nu este intemeiat deoarece se invoca intentia de fraudare in persoana mandatarului care nu este parte in cauza, si nu a paratei.
- relativ la al patrulea motiv - lipsa certificatului de urbanism la data incheierii actului de vanzare-cumparare a fost retinut ca acesta nu este intemeiat deoarece sanctiunea nulitatii pentru lipsa certificatului de urbanism este prevazuta in normele metodologice a aplicare a legii si ca aceasta nu poate completa Legea nr.50/1991.
- in fine, tribunalul a considerat ca ultimul motiv - plata pretului catre un mandatar care nu era imputernicit sa primeasca pretul nu mai trebuie analizat avand in vedere argumentele expuse la cel de-al doilea motiv de nulitate.
In concluzie, tribunalul a decis ca cererea de anularea contractului este intemeiata si la fel cea de evacuare a paratei din imobil.
La 3.10.2008 S.C. A.R.T. S.R.L. a declarat apel criticand solutia instantei de fond ca nelegala si netemeinica.
1.Gresit instanta de fond a anulat contractul de vanzare-cumparare pe motiv ca mandatul reprezentantului societatii vanzatoare nu putea face dovada calitatii sale.
Se arata ca procura prezentata de S.M. in calitate de mandatar a fost intocmita cu respectarea formei autentice fiind incheiat in fata unui notar turc care atesta consimtamantul mandantului, veridicitatea semnaturii si calitatea in care a actionat semnatarul actului. Mai mult, mentiunile din cuprinsul actului sunt confirmate de directorul sectiei juridice regionale, ca autoritate competenta sa aplice supralegalizarea pe document, atestand ca actul este intocmit cu respectarea conditiile de fond si de forma ceruta de legea turca.
Se mai arata ca dispozitiile art.2 din Conventia de la Haga au in vedere numai formalitatea prin care agentii diplomatici sau consulari ai tarii pe teritoriul careia actul urmeaza sa fie prezentat atesta veracitatea semnaturii, calitatea in care a actionat semnatarul actului sau, dupa caz, identitatea sigiliului si a stampilei de pe acest act. Singura formalitate care ar putea fi totusi ceruta pentru a se atesta veracitatea semnaturii, calitatea in care a actionat semnatarul actului sau, dupa caz, identitatea sigiliului sau a stampilei de pe acest act, este aplicarea apostilei definita la art.4, eliberata de autoritatea competenta a statului din care emana documentul.
Justificarea procedurii de supralegalizare provine tocmai din imposibilitatea notarului roman de a verifica prin propriile mijloace daca un anumit document provenit din strainatate a fost intocmit de o autoritate competenta si, de asemenea, din imposibilitatea autoritatii straine de a verifica daca un document provenit din Romania a fost instrumentat, sau emis de o institutie competenta.
Apostilarea reprezinta deci forma simplificata a procedurii de supralegalizare, partile semnatare a Conventiei de la Haga convenind sa renunte la certificarea provenita de la autoritatile statului pe teritoriul caruia actul produce efecte, intre statele semnatare fiind suficienta certificarea emisa de statul de origine.
In consecinta, sustine apelanta procura prezentata de mandatarul S.M. cuprindea certificarea emisa de statul Turc in sensul ca actul a fost intocmit cu respectarea conditiilor de fond si de forma ceruta potrivit legislatiei turce imprejurare ce echivaleaza cu scopul procedurii apostilarii; si ca sanctiunea nulitatii actului ca urmare a lipsei apostilei nu este prevazuta de Conventia de la Haga; ca de asemenea textul art.3 din Conventia de la Haga nu este o conditie obligatorie de valabilitatea actului, procedura apostilarii fiind una facultativa, caracter ce rezulta din modul de redactare al art.3 aratat mai sus, iar aplicarea ei nu atrage sanctiunea nulitatii absolute.
In fine, se arata ca lipsa apostilei nu inlatura caracterul de act autentic al procurii.
La 07.04.2009 S.C. E.C.&I. S.R.L. a depus intampinare solicitand respingerea apelului ca nefondat.
Se sustine ca in speta numai formalitatea apostilei putea atesta identitatea sigiliului sau a stampilei de pe actul oficial strain si aceasta apostila trebuia eliberata de autoritatea competenta a statului din care emana documentul.
In consecinta, cumparatorul apelant trebuia sa depuna diligenta si sa verifice daca persoana cu care a contractat avea in mod valabil calitatea de imputernicit al vanzatoarei si aceasta putea sa rezulte din lecturarea traducerii legalizate a procurii unde se mentiona ca in loc de apostila actul este supralegalizat.
Se mai sustine ca nici supralegalizarea nu era valabila fiind realizata de directorul sectiei juridice regionale din Turcia si nu de agentii diplomatici sau consulari al Romaniei astfel ca necunoasterea legii nu poate fi invocata de parata apelanta in favoarea sa; ca, deci, nu poate fi primit argumentul privind eroarea comuna referitoare la calitatea de reprezentant a lui S.M. deoarece eroarea nu este comuna, in cel mai bun caz fiind vorba de o neglijenta grava a cumparatorului si eventual a notarului.
In fine se arata ca viciul lipsei apostilei era cu atat mai evident cu cat lipsa unor elemente din cadrul procurii sau al traducerii sale determinau serioase indoieli asupra veridicitatii sau valabilitatii mandatului, respectiv: lipsa elementelor de identificare a societatii comerciale; decizia asociatului unic de a vinde bunul; lipsa mentiunii din procura privind dreptul mandatarului de a incasa pretul vanzarii; diferenta evidenta existenta in procura intre denumirea S.C. E.C.&I. S.R.L. si E.S.
Prin decizia nr.509 din 10.02.2010 a Inaltei Curti de casatie si Justitie a fost admis recursul declarat de reclamanta S.C. E.C.&I. S.R.L. impotriva deciziei comerciale nr.177 din 10.04.2009 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala, a fost casata decizia recurata si trimisa spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a decide astfel, Inalta Curte a retinut ca prin decizia nr.17710.04.2009 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala, a fost admis apelul declarat de parata impotriva instantei de fond pe care a schimbat-o in tot in sensul ca a respins ca nefondata actiunea reclamantei pe motiv ca aceasta nu a solicitat sa se verifice valabilitatea procurii astfel ca tribunalul nu putea constata ca aceasta este lovita de nulitate pe motiv de lipsa a calitatii de reprezentant al reclamantei la incheierea acestuia.
Cercetand pe fond recursul Inalta Curte a retinut ca instanta de apel nu a stabilit situatia de fapt si adevaratele raporturi dintre parti in conditiile in care reclamanta a solicitat probe in sustinerea actiunii respectiv s-a inscris in fals impotriva traducerii legalizate a procurii emisa la 18 august 2003 de Notariatul 2 Bakirkoy din Istambul si a semnaturii care s-a pretins ca ar apartine fostului asociat unic al societatii reclamante.
S-a mai retinut, de asemenea, ca au fost incalcate dispozitiile art.129 alin.5 Cod pr.civ. privind rolul activ al judecatorului deoarece instanta nu a staruit in afara adevarului si nu a elucidat prin orice mijloace de proba modul in care a fost finalizat dosarul penal privind infractiunea de fals si uz de fals in legatura cu procura ce a stat la baza contractului de vanzare-cumparare.
I. Judecand cauza dupa casarea cu trimitere spre rejudecare curtea a administrat proba cu inscrisuri respectiv dovezi privind efectuarea cercetarilor penale si a judecarii de instantele penale din Turcia a infractiunii de fals in care inculpat este S.M. si alte persoane (fila 25-85).
De asemenea, dand curs cererii de inscriere in fals impotriva semnaturii pretinsa a apartine lui O.H., fost asociat unic al societatii si a cererii de inscriere in fals impotriva traducerii legalizate a procurii, traducere efectuata de traducatorul M.M. si legalizata sub nr.9903 - 9904 din 15.10.2003 de BNP N.M., curtea a emis adrese catre cei doi notari respectiv BNP C.A. BRAILA si BNP N.M. pentru a inainta originalul procurii in vederea efectuarii expertizei grafologice a semnaturii. Cu toate acestea desi au fost facute reveniri de 2 ori cei doi notari au raspuns ca originalul procurii aratate nu se afla in arhiva acestora (fila 91 si 96).
De asemenea, la dosar a fost depusa adresa nr.506 din 5.08.2004 emisa de Notariatul 2 Bakirkoy catre procuratura Republicana Bakirkoy, Istambul prin care emitentul adresei informeaza ca procura autentificata sub nr.34 (sau nr.3469 din 18.08.2003) nu a fost eliberata de Notariatul aratat, afirmand ca aceasta este falsa in totalitate, la 18.08.2003 cand a fost intocmita procura, numitul G.E. lucra la Notariatul nr.1 Zeytinburnu (fila 103 - 104).
Apelul este fondat.
I.Imprejurarile litigiului
La 17.10.2003 S.C. E.C.&I. S.R.L. a vandut paratei S.C. A.R.T. S.R.L., prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1803 la BNP C.A. BRAILA, terenul de 16450 m2 situat in intravilanul comunei Bragadiru, Judetul Ilfov cu numar cadastral provizoriu 215, intabulat in CF nr.133 a localitatii Bragadiru. Reclamanta in calitate de vanzatoare a fost reprezentata de S.M., cetatean turc in calitate de mandatar (fila 5 - 15).
Ulterior, reclamanta pretinde ca vanzarea a fost nula deoarece reprezentantul societatii O.H., cetatean turc, in prezent decedat, in calitate de asociat unic al reclamantei nu ar fi emis mandat de vanzare a imobilului.
Verificand cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta se constata ca aceasta a investit instanta numai cu constatarea nulitatii absolute a vanzarii pe motiv de lipsa a consimtamantului vanzatoarei deoarece reprezentantul sau nu ar fi emis procura in favoarea lui S.M. si aceasta ar rezulta din faptul ca in prezent se fac cercetari in republica turca, S.M. fiind inculpat cu privire la infractiunea de fals in legatura cu emiterea si utilizarea procurii ce face obiectul acestui litigiu respectiv procura nr.34 sau 3469 din 18.08.2003, (fila 11,13-15-158 dosar judecatorie) prin care S.M. ar fi fost imputernicit sa-l reprezinte pe O.H. la efectuarea unor acte juridice.
Acelasi capat de cerere respectiv constatarea nulitatii a mai fost motivata si pe considerentul ca procura ar fi falsa sub aspect formal intrucat notarul ce a instrumentat actul, respectiv G.E. nu ar fi functionat la Notariatul 2 Bakirkoy, ci la un alt notariat din Istambul; ca caracterul fals ar rezulta si din faptul ca procura in original nu contine elementele de identificare ale societatii reclamante, iar denumirea sa este gresita fiind trecuta E.S in loc de S.C. E.C.&I. S.R.L.
Ulterior, la 21 iunie 2005 reclamanta a depus precizari prin care a mai adus alte argumente in sustinerea cererii de constatare a nulitatii procurii aratand ca un alt motiv al cererii de constatare a nulitatii procurii este lipsa formei autentice intrucat autentificarea nu a fost facuta de o autoritate competenta la locul unde trebuia sa-si desfasoare activitatea; ca in consecinta in lipsa acestei forme mandatul nu ar putea sa fie decat act sub semnatura privata si ca in consecinta, vanzarea ar fi nula pentru lipsa formei autentice a mandatului, invocandu-se in acest art.2 alin.1 din Legea nr.54/1998 si art.58 din Legea nr.36/1990.
In concluziile scrise depuse pentru termenul din 29.11.2005 de judecatorie se mai invoca si alte argumente aratand ca "parata in calitate de cumparator ce trebuia sa manifeste diligenta [cumpararii] unui bun imobil avea suficiente indicii sa constate neregulile referitoare la mandatul prezentat, ba chiar avea obligatia sa verifice validitatea procurii sub aspectul legii romane", indicii ce ar rezulta din faptul ca procura nu continea mentiuni referitoare la dreptul mandatarului de a incasa pretul vanzarii, ca certificatul de urbanism nr.224/269/22.05.2001 in baza caruia s-a realizat vanzarea era expirat. Ulterior, au fost depuse supliment la concluziile scrise aratand ca parata nu poate invoca buna-credinta deoarece nu a observat ca procura a fost supralegalizata in loc sa fie apostilata, apostila fiind o mentiune obligatorie.
Prin concluziile scrise depuse la tribunal, instanta investita cu solutionarea litigiului dupa desfiintarea sentintei instantei de fond si retinerea cauzei pentru judecarea in prima instanta, reclamanta invoca, de asemenea, pentru singurul capat de cerere principal, nulitatea absoluta si accesoriul acestuia, evacuarea paratei, considerentul ca procura este falsa ca reclamanta nu si-a dat consimtamantul la operatiunea de vanzare si ca parata in calitate de cumparatoare trebuia sa fie diligenta si sa observe neregulile referitoare la mandatul prezentat, sub acest aspect reluand argumentele aratate si anterior, respectiv: denumirea inexacta a reclamantei din procura; lipsa elementelor obligatorii de identificare a reclamantei; lipsa deciziei asociatului unic de a vinde imobilul din lipsa mentinerii privind dreptul mandatarului de a incasa pretul vanzarii; expirarea certificatului de urbanism.
In consecinta avand in vedere continutul cererii de investire a instantei curtea considera ca aceasta a fost investita sa verifice doar constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare pe motiv de lipsa a consimtamantului vanzatoarei, lipsa care rezulta din falsificarea semnaturii mandantului O.H. ca si din lipsa formei autentice a procurii rezultata din faptul ca asa cum rezulta din adresele inaintate de Notariatul 2 Bakirkoy notarul G.E. nu ar fi avut competenta de a autentifica acte in cadrul acestui notariat intrucat nu avea aceasta calitate la notariatul aratat; si ca parata nu s-ar putea apara prin invocarea bunei-credinte, sau a mandatului aparent deoarece acesta trebuia sa fie diligent si sa verifice procura din care rezulta ca aceasta nu era apostilata ci era doar supralegalizata desi prima procedura trebuia sa fie indeplinita nu cea de a doua.
Verificand cererea cu argumentele aratate curtea constata urmatoarele:
1.Nu se poate constata nulitatea contractului de vanzare-cumparare pe motiv de lipsa a consimtamantului vanzatoarei deoarece, cel putin aparent acest consimtamant exista contractul aratat fiind autentificat prin constatarea consimtamantului vanzatorului de catre notar, manifestat prin mandatarul vanzatoarei S.M.
Curtea observa ca nu poate sa verifice lipsa consimtamantului reclamantei la vanzarea bunului sau, rezultata din falsificarea semnaturii reprezentantului vanzatoarei O.H., intrucat aceasta semnatura este data in contractul de mandat, iar reclamanta nu a investit instanta cu verificarea validitatii acestui contract.
Curtea reaminteste ca nu poate fi cercetata manifestarea consimtamantului intr-un contract decat in conditiile in care este investita cu aceasta si sunt chemati in judecata partile mandatului.
In speta, mandatarul S.M. nu este parte in litigiu si in consecinta instanta nu poate sa verifice existenta sau nu a consimtamantului mandantului in care a imputernicit pe mandatar sa efectueze acte juridice.
2.Pe aceleasi considerente curtea nu poate verifica nici nulitatea contractului de vanzare-cumparare care ar rezulta din lipsa conditiilor de forma ale mandatului rezultata din autentificarea lui de o persoana care nu avea calitatea de a face acest oficiu in cadrul Notariatului nr.2 Bakirkoy.
In consecinta in lipsa partilor contractului de mandat curtea nu poate verifica lipsa formalitatilor de autentificare a mandatului.
3. Avand in vedere considerentele aratate mei sus, curtea observa ca nu mai este necesar sa verifice diligenta paratei in verificarea procurii avand in vedere ca, chiar daca exista unele indicii intrinseci ale procurii din care ar rezulta indoieli cu privire la realitatea sau la legalitatea mandatului, atata timp cat actul material, negotium, nu a fost anulat, existenta indiciilor aratate mai sus nu poate sa antreneze nulitatea contractului de vanzare-cumparare in litigiu.
De asemenea, lipsa apostilei de pe procura nu a fost invocat de reclamanta ca si motiv al cererii de constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare ci doar ca aparare la apararea paratei care a invocat mentinerea actului de vanzare-cumparare pe temeiul bunei-credinte rezultate din eroarea comuna in care s-a aflat bazandu-se pe aparenta mandatului in litigiu, asa cum a fost aratat mai sus cu ocazia stabilirii cadrului cu care a fost investit instanta (concluzii la termenul din 29.11.2005 si cele de la tribunal cu ocazia judecarii in prima instanta). Niciodata instanta nu poate fi investita prin concluzii scrise, in cazul in care reclamanta ar considera ca totusi a invocat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare pe motiv de lipsa a apostilei.
Lipsa formei autentice a procurii, ca temei al nulitatii vanzarii nu mai necesita sa fie verificata deoarece acest motiv a fost invocat in conditiile in care s-ar fi admis nulitatea procurii pentru lipsa formei autentice si astfel aceasta ar ramane valabila ca act sub semnatura privata. Cum procura nu a fost anulata, nici macar sub aspectul formei ea intruneste deci conditia de a avea forma autentica similar cu forma autentica a contractului de vanzare-cumparare.
Lipsa mentiunii din continutul procurii privind puterea de a incasa pretul vanzarii nu poate constitui niciodata un motiv de nulitate al contractului de vanzare-cumparare si nici reclamanta nu explica cum ar putea sa existe o astfel de sanctiune.
Lipsa autorizatiei de vanzare nu constituie, de asemenea, caz de nulitate a contractului de vanzare-cumparare pentru ca organele administratie publice nu au puterea de a reglementa cu caracter primar conditiile de validitate ale actor juridice. De asemenea, in lipsa unei cereri de investire a instantei, si cu respectarea formalitatilor necesare, participarea partilor in proces, nu se poate verifica nulitatea contractului de mandat, ori lipsa calitatii de reprezentant al mandatarului, si in plus reamintind ca nu trebuie confundat negotium (contractul) cu instrumentum (procura).
Vazand si dispozitiile art.296 Cod pr.civ. s-a admis apelul, s-a schimbat in tot sentinta in sensul ca s-a respins cererea ca nefondata.