OBIECT: Cheltuieli de judecata
Partea care a castigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli (in temeiul art. 274 C.pr.civ.) decat in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil. Asadar, se poate spune ca in cheltuielile de judecata se cuprind acele sume de bani care in mod real, necesar si rezonabil au fost platite de partea care a castigat procesul in timpul si in legatura cu acel litigiu.
Deliberand asupra apelului cu care a fost investita, constata urmatoarele:
Prin sentinta comerciala nr. 6111/07.05.2008, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala in dosarul nr. 24331/3/2007, a fost admisa in parte cererea reclamantei S N T G N SA in contradictoriu cu parata SC R SA, dispunandu-se obligarea paratei la plata sumei de 99.225,71 lei in favoarea reclamantei, reprezentand cheltuieli de judecata efectuate in dosarele 10478/2003 si 26695/3/2004, plus cheltuieli de judecata in acest litigiu in suma de 3.236,71 lei.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a aratat ca, sursa pretentiei o reprezinta dispozitiile art. 274 alin.1-3 Cod procedura civila, si are la baza litigii anterioare disputate intre parti pentru care pretentiile derivate din cheltuielile de judecata au fost cerute pe cale separata.
Se arata ca in speta, pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala s-a inregistrat dosarul nr. 10478/2003 unde reclamanta SC R SA a solicitat de la S N T G N SA 200.000 USD si 318.000 USD penalitati pentru contractul de servicii nr.24/3/1994.
Intrucat reclamanta a formulat in acel dosar o cerere de majorare a catimii pretentiilor pentru perioada ulterioara sesizarii instantei, cu sumele de 266.667 USD si 688.212 USD si la 25.06.2004 a formulat o cerere pe care instanta a considerat-o ca avand caracter modificator, prin disjungere s-a format dosarul nr. 26695/3/2004 (numar vechi 8779/2004).
Aceste litigii au fost solutionate prin sentinta comerciala nr. 2074/06.05.2005, definitiva prin decizia comerciala nr.37/27.01.2006 si irevocabila la 17.06.2006, si respectiv, prin sentinta comerciala nr. 5783/28.06.2006, definitiva si irevocabila la 21.08.2006, cererile SC R SA fiind respinse ca nefondate, instanta a considerat ca S N T G N SA este indreptatita sa solicita cheltuielile de judecata corespunzatoare acestor litigii.
Din succesiunea si modalitatea in care S N T G N SA si reprezentantii sai procesuali au incheiat contractul de asistenta juridica nr. 136792/17.09.2004 si actele aditionale din 11.10.2005 si 20.10.2006 si au facut dovada platii onorariilor prin ordine de plata si facturi, dar si considerand apararile paratei SC R SA, aparari intemeiate pe statutul profesiei de avocat si legate de cauza ilicita si imorala a actelor aditionale la contractul de asistenta juridica initial, actiunea a fost admisa numai in parte.
Astfel, prima instanta a aratat ca, in contractul de asistenta juridica se stabileste un onorariu pentru ambele dosare: 10478/2003 si 26695/3/2004, astfel incat nu exista posibilitatea exercitarii controlului judiciar dupa criteriul conferit de art. 274 alin.3 Cod procedura civila, cu atat mai mult cu cat reclamanta solicita plata cheltuielilor de judecata in ambele dosare.
S-au inlaturat apararile paratei cu referire la nulitatea actului aditional din 11.10.2005 pentru cauza ilicita si imorala, aratand ca in fapt apararea nu este consistenta si ca partea face confuzie intre aceste institutii si cea a lipsei cauzei.
Cu privire la incalcarea statutului profesiei de avocat din 25.09.2004, respectiv art. 133 alin.2 si art.94, se arata ca ele nu sunt aplicabile intrucat au intrat in vigoare dupa incheierea contractului de asistenta juridica, respectiv la 13.01.2005.
In ce priveste caracterul nejustificat de mare, imens, al onorariului de succes raportat la serviciile prestate si valoarea pretentiilor, instanta a apreciat ca nu poate trage concluzia cauzei ilicite si nu rezulta ca intentia a fost una de a stabili o sarcina punitiva pentru SC R SA. Mai mult, sanctiunea onorariului excesiv nu este aceea a anularii actului, ci reducerea sa de catre instanta de judecata.
Cat priveste actul aditional incheiat la 20.10.2006, pentru un onorariu de succes suplimentar, se arata ca acestea sunt facute in afara procesului si actul este incheiat dupa ramanerea irevocabila a hotararilor pentru care s-a conceput plata acestui onorariu. Astfel, instanta l-a inlaturat de la plata.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel ambele parti.
1. S N T G N SA a solicitat prin apelul promovat schimbarea sentintei in sensul acordarii si diferentei de onorariu fix si de succes, de 87.125,85 lei, pe care instanta nu a acordat-o.
In motivarea apelului, se arata ca in mod gresit prima instanta a retinut ca actul aditional incheiat la 20.10.2006 si pentru care s-a emis factura nr. 3204149/24.10.2006 nu a fost invocat de catre S N T G N SA in sustinerea pretentiilor sale, deoarece referirea la acesta s-a facut in chiar petitul actiunii introductive si in toata expunerea de motive a cererii.
Se arata ca actul aditional din 20.10.2006 este valabil incheiat intrucat prin acest act nu s-a stabilit ca se va plati onorariul de succes, obligatie inscrisa in contractul de asistenta juridica initial, ci numai cuantumul acestui onorariu suplimentar.
Nu se poate retine nici ca acest onorariu a fost conceput in afara procesului in masura in care litigiul nu fusese solutionat irevocabil iar SC R SA inca mai putea formula o cale de atac.
Apelanta a subliniat ca onorariul este in limita de 2% din valoarea pretentiilor judiciare, ceea ce face sa fie justificat si rezonabil, in raport cu dispozitiile art.132 alin.2 si 3 din Statutul profesiei de avocat.
Este invocata practica judiciara europeana, hotararea Sabou si Parcalab impotriva Romaniei publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.484/08.06.2005.
Impotriva acestui apel nu a formulat intampinare SC R SA.
2. SC R SA a solicitat prin apelul promovat admiterea exceptiilor invocate prin intampinarea depusa in fata primei instante de fond si solutionate prin incheierea din 29.11.2007 in sensul respingerii si, in consecinta, constatarea necompetentei instantei comerciale de a judeca litigiul, dar si schimbarea in parte a sentintei nr. 6111/07.05.2008 in sensul respingerii pretentiei de 99.225,71 lei pe care S N T G N SA a obtinut-o impotriva sa.
De asemenea, se solicita in raport cu solutia de respingere pe fond a cererii SNTGN SA, reconsiderarea cheltuielilor de judecata.
Cu privire la modalitatea in care instanta a solutionat exceptiile de procedura invocate de catre SC R SA prin intampinare, critica hotararii pleaca de la gresita interpretare a dispozitiilor art.4 si 56 Cod comercial.
Se arata ca sunt supuse jurisdictiei comerciale obligatiile unui comerciant daca ele nu sunt de natura civila, or, a considera de plano toate relatiile juridice ale societatii ca avand natura comerciala, inseamna a ignora caracterul necomercial al raporturilor fiscale, de dreptul muncii, cu caracter penal, etc.
Sursa litigiului este raspunderea civila delictuala pentru "delictul" de a chema in judecata in mod neintemeiat o alta persoana, ceea ce nu are legatura cu activitatea de comert a SC R SA si face ca litigiul derivat din acest raport sa fi un litigiu exclusiv civil, iar cererea in judecata trebuie privita ca avand autonomie atunci cand ea este promovata pe cale separata si principala, cum a fost cazul in speta.
De asemenea, s-a aratat ca in mod gresit a fost respinsa exceptia de nulitate a actiunii intemeiata pe art.133 alin.2 Cod procedura civila.
In opinia apelantei cererea de chemare in judecata a SNTGN SA a fost semnata de catre domnul avocat VLD, desi potrivit procurii avocatiale, atasate la dosar, acesta nu avea dreptul de sesizare a instantei ci doar de redactare acte, cerere de chemare in judecata si reprezentare.
In masura in care Statutul profesiei de avocat da dreptul avocatului de a exercita acele activitati enumerate in contractul de asistenta juridica, intre care nu s-a regasit dreptul de sesizare a instantei, sesizarea este facuta de o persoana fara putere de reprezentare si este nula potrivit art.133 Cod procedura civila.
Cat priveste criticile aduse pe fondul cauzei, apelanta arata ca pe langa gravele greseli de aplicare a legii la situatia de fapt, se impune in primul rand analiza cuantumului, componentei si titlului cu care parata-apelanta a fost obligata la plata.
1. Se arata ca instanta nu a nominalizat componenta si modul de calcul prin care s-a ajuns la suma indicata in dispozitiv, prin lipsa temeiurilor de stabilire si acordare a platilor si lipsa de consecventa a instantei in ce priveste modalitatea in care s-a apreciat asupra solicitarii de diminuare a onorariilor.
Pe langa faptul ca nu se poate sti cat a reprezentat din totalul sumei, onorariul fix exprimat in EURO, de asemenea, nu se poate distinge care este plata distincta pentru fiecare dintre cele doua dosare, 10478/2003 si 26695/3/2004.
Desi pare ca suma este acordata pentru ambele dosare, se poate observa totusi ca actul aditional din 11.10.2005 este conceput numai pentru dosarul nr.10478/2003.
2. Instanta nu a respectat dispozitiile art.129, 167 si 168 Cod procedura civila.
Se arata ca plecandu-se de la contestatiile privind neconcordantele cuprinse in actele invocate ca temei al pretentiei, instanta a dispus spre administrare proba cu inscrisuri.
Cu toate acestea, a refuzat cererea de probe in relevarea datei certe a contractelor si a refuzat paratei dreptul de administrare a probelor cu motivarea ca, toate contestatiile formulate sunt chestiuni care tin de interpretarea probelor.
Astfel, s-a incalcat dreptul la aparare al paratei SC R SA si s-a renuntat in mod nejustificat la administrarea unor probe cerute si incuviintate in aparare de catre un alt complet.
3. Nu au fost respectate prevederile art.261 alin.1 Cod procedura civila in sensul ca instanta nu a indicat motivele de drept care au format convingerea sa si care au stat la baza inlaturarii apararilor paratei.
Recurgandu-se la exprimari de genul "apararea este nefondata" fara detalii si motivari in drept, apelanta considera ca in fapt, se poate vorbi despre o reala nemotivare.
4. Instanta nu a considerat imprejurarea ca in dosarul 10478/2003 reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecata, asa cum rezulta din incheierea din 19.04.2005 si sentinta din 06.05.2005.
In aceste conditii, solicitarea dupa aproape 3 ani a SNTGN SA a platii acestor speze reprezinta nu doar o incalcare a principiului disponibilitatii, dar si acceptarea incercarii reclamantei de a se imbogati fara justa cauza.
Apelanta sustine ca in masura in care SNTGN SA nu a solicitat cheltuieli de judecata in dosarul nr. 10478/2003, a inteles sa renunte la acest drept in mod tacit, astfel ca pretentia actuala izvoraste dintr-un raport incetat.
5. Se arata ca instanta nu a inteles mecanismul impus de art.94 din Statutul profesiei de avocat.
In masura in care in cauza reprezentarea judiciara a SNTGN SA s-a facut in doua dosare distincte, onorariile trebuia a fi fixate in mod distinct. Conceperea lor globala, fara o distinctie materiala, face ca hotararea sa nu individualizeze la randul sau ce cheltuieli au fost proprii, specifice, corespunzatoare si rezonabile, pentru activitatea de asistenta in fiecare dosar in parte.
6. Potrivit art.133 alin.2 din Statutul profesiei de avocat si art.30 din Legea nr.51/1995, onorariul de avocat se stabileste la data incheierii contractului de asistenta juridica.
Se arata ca in mod nepermis instanta considera valabil actul aditional din 11.10.2005, deoarece acesta a fost incheiat la 5 luni de la data finalizarii dosarul 10478/2003 in prima instanta.
Desi instanta apreciaza ca prevederile statutului nu au fost incidente la data contractului de asistenta juridica, 17.09.2004, totusi, aceste prevederi erau in vigoare la data actului aditional, dar instanta le-a inlaturat de la aplicare.
7. Instanta nu a motivat temeinic cererea paratei SC R SA de diminuare a onorariului, apreciind ca aceasta nu este fondata si ca onorariul nu este prea mare in raport cu munca prestata.
Plecand de la hotarari adoptate de CEDO in cauzele Albina, Buzescu, Gheorghe, Costin, Strain, Raicu, etc., impotriva Romaniei si de la principiile statuate de catre Curte, apelanta arata ca onorariul perceput pentru asistenta SNTGN SA era exorbitant si nerezonabil.
8. Instanta nu a avut un temei real atunci cand a apreciat cauza contractului aditional din 11.10.2005 ci a facut aprecieri cu caracter de generalitate cu privire la existenta cauzei si conditiile sale de valabilitate.
Se arata ca, in fapt, onorariul de succes a fost considerat de catre SNTGN SA si avocatii sai la 5 luni dupa finalizarea procesului in prima instanta, cand rezultatul "de atins" era deja obtinut, astfel incat nu se poate asocia conditia succesului procesului cu sansa de a obtine un onorariu suplimentar.
Se arata ca, in fapt, actul aditional din 11.10.2005 a fost conceput sub o cauza imorala deoarece era clara situatia litigantilor, a avut un caracter nejustificat de mare in raport cu onorariul forfetar, iar partile au conceput plata acestui onorariu ca fiind direct in obligatia SC R SA, or, sensul onorariului de succes nu este acesta.
Articolul 274 Cod procedura civila nu a fost conceput ca un mijloc de pedepsire abuziva si nelimitata a partilor care pierd procesele, ci o modalitate justa de reparatie pentru litigantii care se vad chemati in judecata in mod nefondat.
Impotriva acestui apel a formulat intampinare S N T G N SA aratand ca apelul SC R SA impotriva incheierii de sedinta din 29.11.2007 este inadmisibil, iar cel indreptat impotriva sentintei nr. 6111/2008 este nefondat.
Exceptia de inadmisibilitate a apelului privind incheierea interlocutorie a fost solutionata de catre Curtea de Apel Bucuresti la 19.02.2009, in sensul respingerii sale ca nefondate, pentru considerentele regasite in incheierea de dezbateri.
Cu privire la problema necompetentei materiale a instantei de fond, se arata ca izvoarele formale ale dreptului civil sunt actele normative, iar nu solutiile de jurisprudenta sau doctrina, iar in ce priveste problema nulitatii cererii pentru lipsa semnaturii, in realitate, se formuleaza o contestatie asupra calitatii de reprezentant a semnatarului cererii de chemare in judecata, chestiune acoperita prin ratificare de catre SNTGN SA.
Pe fond, se arata ca problema datei certe a contractului de asistenta juridica nr. 136729/17.09.2004 nu este intemeiata intrucat ea pleaca de la o greseala materiala in datele actului care mentioneaza in preambul anul 2004 ca data a incheierii, si 2003 la rubrica semnaturilor, fiind evident ca este vorba de o simpla greseala materiala.
In orice caz, verificarea datei certe se poate face prin confruntarea incheierii judecatorului delegat la Registrul Comertului cu nr.2586/04.02.2005, unde contractul de asistenta juridica a fost mentionat.
Cat priveste incidenta dispozitiilor Statutului profesiei de avocat, intimata SNTGN SA a aratat ca in mod corect evaluarile instantei au fost in sensul neaplicarii retroactive a legii, statutul fiind intrat in vigoare la 13.01.2005, in timp ce contractul de asistenta juridica a fost incheiat la 17.09.2004.
La data incheierii actului primordial, in Statutul profesiei de avocat nu exista nici o prevedere care sa impuna stabilirea cuantumului onorariului de avocat inainte de inceperea asistentei sau reprezentarii clientului, asa cum o impune actualul statut in art.133 alin.2.
In ce priveste valabilitatea actelor aditionale, SNTGN SA arata ca exista contradictii in sustinerile apelantei SC R SA, fie cat priveste notiunea de finalizare a litigiului, fie cat priveste scopul prefigurat de parti.
S-a subliniat ca la data incheierii actului aditional nu se putea vorbi despre finalizarea litigiilor, iar cu privire la actul aditional din 20.10.2006, acesta nu concepe plata onorariului de succes, ci doar catimea sa.
De asemenea, pretentiile derivand din asistenta judiciara au reprezentat mai putin de 2% din valoarea litigiului, astfel incat nu se poate vorbi despre caracterul lor exorbitant.
Se arata ca aprecierile SC R SA cu privire la renuntarea la drept, in mod tacit, din partea SNTGN SA sunt simple speculatii factuale, ca, in realitate renuntarile nu pot fi prezumate si ca jurisprudenta generalizeaza o practica in sensul ca recunoaste partilor dreptul de a solicita cheltuielile de judecata in mod separat.
In ceea ce priveste hotararea instantei cu privire la cererea de diminuare a onorariilor, se arata ca in realitate art.274 alin.3 Cod procedura civila infrange atat principiul libertatii de vointa al partilor si puterea obligatorie a conventiilor continute de Codul civil si art.133 din Statutul profesiei de avocat, cat si art.135 alin.2 lit.a din Constitutia Romaniei, dispozitii pe care judecatorul este obligat sa le aplice atat din perspectiva caracterului lor special, cat si a fortei reglementare.
Imprejurarile de circumstanta cum ar fi durata litigiului, deciziile partilor de a ataca hotararile in sistemul cailor de atac, dezvoltarea in complexitate a unui litigiu in cursul desfasurarii sale nu pot fi anticipate la data incheierii unui contractul de asistenta juridica si nici nu pot constitui un criteriu de stabilire a remuneratiilor pentru aparatori.
Cu toate acestea, circumstantele concrete ale cazului nu au cum sa indreptateasca instanta de judecata la reducerea onorariilor concepute intre avocat si clientul sau.
In cadrul apelul partile au mentionat in mod expres, prin aparatorii lor, ca nu solicita probe noi in apel.
Analizand cele doua apeluri, Curtea urmeaza sa prezinte urmatoarele considerente:
1. Apelul promovat de catre SNTGN SA va fi analizat potrivit dispozitiilor art. 295 Cod procedura civila, respectiv, numai cu privire la modalitatea gresita in care prima instanta de fond a hotarart caracterrul nefondat al platii onorariului de succes mentionat in actul aditional la contractul de asistenta juridica nr. 136792/17.09.2004, incheiat la 20.10.2006, pentru sume de 87.125,85 lei.
Desi prin modalitatea in care apelanta critica hotararea arata ca prima instanta a justificat respingerea la plata a acestui onorariu cu argumentul ca actul aditional nu a fost indicat la formularea actiunii, acest argument nu este folosit de catre Tribunal.
Din examenul considerentelor hotararii, Curtea retine ca s-a considerat exclusiv ca suma platita in baza actului aditional incheiat la 20.10.2006 se situeaza in afara procesului.
De asemenea nicio apreciere cu privire la lipsa de validitate a actului aditional incheiat la 20.10.2006 nu a fost facuta in cuprinsul hotararii atacate, intelegand prin valabilitate concordanta cu legea a conditiilor esentiale privind incheierea contractului, asa cum tot lipsita de fundament este critica acestei apelante cu privire la aprecierile referitoare la caracterul exagerat si exorbitant al onorariului.
Nicio justificare a dispozitivului nu are suportul in considerentul ca acest onarariu suplimentar ar fi prea mare, dimpotriva, tribunalul a apreciat ca in cauza onorariul nu este nepotrivit de mare, astfel incat dispozitiile art. 274 alin.3 Cod procedura civila sunt inaplicabile.
Insa, aprecierile tribunalului cu privire la caracterul neprocesual al acesor cheltieli judiciare ale SNTGN SA sunt fondate.
Asa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeana a Drepturilor Omului jurisprudenta sa 1, se poate afirma ca si in dreptul intern, partea care a castigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli (in temeiul art. 274 C.pr.civ.) decat in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil. Asadar, se poate spune ca in cheltuielile de judecata se cuprind acele sume de bani care in mod real, necesar si rezonabil au fost platite de partea care a castigat procesul in timpul si in legatura cu acel litigiu.
Realitatea cheltuielilor tine de justificarea ca ele au fost concepute intr-o legatura stricta si indisolubila cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia si concepute de partea care le-a platit ca avand caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obtine serviciul avocatului ca calitatea considerata, ca garantie a succesului sau.
Or, actul din 20.10.2006 conceput in aditionarea contractului nr. 136792/17.09.2oo4 este, intr-adevar, incheiat dupa finalizarea procesului.
Lecturand contractul principal, contractul de asistenta juridica nr. 136792/17.09.2004, obiectul sau a constat in acordarea de catre avocatii SCPA "VV" a serviciilor de asistenta juridica in dosarele 10478/2003 si 8779/2003 (numar nou: 26695/3/2004).
Aceste dosare au fost finalizate prin sentinta comerciala nr. 2074/06.05.2005, definitiva prin decizia comerciala nr.37/27.01.2006 si irevocabila la 17.06.2006 (pentru dosarul 10478/2003), respectiv, prin sentinta comerciala nr. 5783/28.06.2006, definitiva si irevocabila la 21.08.2006.
Astfel, incheirea actului aditional incheiat la 20.10.2006 se situeaza, in mod neechivoc, dupa finalizarea proceselor, instanta in mod corect apreciind ca acest onorariu suplimentar nu a fost platit in timplul si in legatura cu procesul pentru care a fost reclamat.
Chiar si daca acest onorariu a fost inserat ca "onorariu de succes" intr-un act aditional la contractul initial de asistenta juridica, imprejurarea ca avocatul si clientul SNTGN SA il stabilesc la o data ulterioara proceselor, nu il poate atasa ca facand parte din categoria cheltuielilor pe care SNTGN SA le-a conceput ca necesare si indispensabile pentru obtinerea serviciilor angajate.
Aceasta plata apare ca o bonificatie, o recompensa pe care SNTGN SA a platit-o avocatului sau, indiferent care este modalitatea expresiei sale contractuale si nu poate fi impusa celeilalte parti cu care raportul litigios era deja finalizat.
Apelanta face in mod repetat apel in privinta sumelor, reprezentand onorariu de avocat, solicitate cu titlu de cheltuieli de judecata la hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Sabou si Pircalab impotriva Romaniei2.
In aceasta cauza reclamantii au solicitat acordarea unei sume pentru onorariile avocatului, iar ca document justificativ au depus copia conventiei de asistenta judiciara care concepea cunatumul onorariului si angajamentul avocatului de a nu solicita plata pana la finalizarea procedurilor.
In ceea ce priveste faptul ca reclamantii nu au achiat inca onorariile datoratei avocatei, Curtea a amintit ca acordarea de despagubiri pentru onorarii nu trebuie sa se limiteze doar la sumele achitate deja de reclamanti avocatilor lor, intrucat o asemenea interpretare ar constitui un element de descurajare pentru multi avocati sa reprezinte in fata Curtii reclamanti cu mijloace financiare reduse. Curtea a reamintit ca a acordat intotdeauna sume cu titlu de cheltuieli de judecata in cazurile in care onorariile, in totalitate sau partial, ramasesera neachitate de reclamanti. In cauza, desi conventia de asistenta a fost incheiata dupa decizia de admisibilitate, nimic nu conduce, a spus Curtea, la concluzia ca aceasta ar fi simulata.
Dincolo de fundamentarea Curtii Europeane cu privire la situatia de fapt constatata, apelul la aceasta decizie nu este de natura a sustine, la nivelul argumentelor pretentia formulata.
Reamintim constatarile instantei de apel cu privire la faptul ca remuneratia de 87.125,85 lei au caracter extraprocesual si se situeaza in afara litigiului dintre SC R SAsi SNTGN SA.
Astfel, Curta va respinge ca nefondat apelul declarat de catre apelanta reclamanta SNTGN SA, potrivit art. 279 Cod procedura civila.
2. Apelul promovat de catre apelanta-parata SC R SA vizeaza doua aspecte ale procedurii:
I. Cu privire la modalitatea in care instanta a solutionat exceptiile de procedura invocate de catre SC R SA prin intampinare, s-a aratat ca, intrucat sursa litigiului este raspunderea civila delictuala pentru "delictul" reclamantei de a chema in judecata in mod neintemeiat o alta persoana, faptul nu are legatura cu activitatea de comert a SC R SA si face ca litigiul derivat din acest raport sa fi un litigiu exclusiv civil.
Aceasat critica nu este fondata.
Articolul 4 Cod comercial instituie o prezumtie simpla (iuris tantum) de comercialitate pentru toate faptele comerciantului, fiind activitati comerciale orice fapte conexe, daca relatia de conexitate se poate stabili il legatura cu faptul sau actul de comert obiectiv.
Cheltuielile de judecata reprezinta despagubirile corespunzatoare daunelor materiale pe care SNTGN SA le-a suferit in litigiul care a pus in discutie executarea, intre parti, a unui contract comercial, contract care a imprumutat acest caracter litigiului si oricarei derivate a acestuia.
Curtea apreciaza ca este independent caracterul comercial al litigiului fata de textele de lege pe care pretentia este intemeiata. Chiar daca SC R SA a aratat ca intreaga justificare a pretentiei se fundamenteaza pe dispozitiile art. 998-999 Cod civil, normele nu impumuta automat caracter civil actiunii, ci doar stabilesc reguli substantiale care fundamenteaza raspunderea pentru fapta ilicita.
In acest sens, Curtea apreciaza ca natura litigiului este comerciala, iar fata de dispozitile art. 56 Cod comercial, jurisdictia si legislatia aplicabila este cea comerciala.
Nici critica referitoare la nulitatea cererii de chemare in judecata pentru lipsa semnaturii reclamantei nu este fondata.
Asa cum si intimata SNTGN SA a supus judecatii in cadrul apararilor sale, lipsa semnaturii cererii, reprezinta acea lipsa a cererii asimilata lipsei totale a semnaturii manuscripte, sau semnatura pe care reclamantul sau reprezentantul imputernicit pentru exercitiul dreptului de chemare in judecata nu si-o asuma.
Or, in masura in care cererea a fost semnata de catre avocat, chiar fara dreptul de a reprezenta partea pentru exercitiul dreptului de chemare in judecata (asa cum a rezultat din cuprinsul meniunilor consemnate in delegatia avocatiala) - semnatura asumata de catre avocat - se poate vorbi despre incidenta altui viciu, legat de regulile reprezentarii procesuale si sanctionat de art. 161 Cod procedura civila.
Or, intrucat reprezentarea judiciara are natura juridica a unui mandat al carui obiect este limitat la actele judecatii, potrivit art. 68 Cod procedura civila, ratificarea actiunii de catre reclamanta SNTGN SA din 19.11.2007 si prezentata la dosarul Tribunalul Bucuresti la 22.11.2007- fila 49 dosar valoreaza mandat si perfecteaza puterea de reprezentare a avocatului si pentru dreptul de sesizare a instantei (art. 1546 alin. 2 Cod civil).
II. Cat priveste criticile aduse pe fondul cauzei, Curtea va raspunde acestora prin considerente comune intregii expuneri a motivelor apelantei.
Este adevarat ca prima instanta nu caracterizeaza sumele acordate prin dispozitiv prin a arata, din totalul de 99.225,71 lei, cat corespunde serviciului de asistenta avocatia acordat in dosarul 10478/2003 si cat, in dosarul 26695/3/2004.
Pe de alta parte, din suma considerentelor hotararii rezulta ca, din modalitatea in care partile au inserat valoarea onorariului in contractul de asistenta juridica nr. 136792/17.09.2004 nu se poate face o distinctie evidenta si a sti cat corespune, din suma totala de 3.500 euro fiecarui dosar in parte.
Curtea considera ca aceasta critica, desi fondata, nu era o eficienta reala. In fapt, prima instanta a aratat ca suma continuta de contractul de asistenta juridica nr. 136792/17.09.2004, corespunzatoare pentru serviciile de sistante juridica in ambele dosare va fi acordata in totalitate, fiind justificata. La aceasta nu s-a aplicat nicio reducere sau inlaturare din directia controlului judiciar, astfel incat nici nu este relevanta o dictinctie in sensul solicita de catre SC Rompetrol SA.
Mai mult, instanta a dat, prin solutia pronuntata expresie principiului disponibilitatii actiunii si a abordat actiunea dupa modalitatea in care SNTGN Trangaz SA si-a formulat si justificat pretentia.
In ce priveste onorariul acordat in temeiul actului aditional incheiat la 11.10.2005, Tribunalul a aratat precis ca acest onorariu suplimentar viza exclusiv serviciile avocatiale executate in favoarea SNTGN Trangaz SA in dosarul 10478/2003 .
Prin urmare, fata de modalitatea in care instanta a motivat solutia pronuntata, precizarea in dispozitiv a sumei stablita in plata, nu era necesara si nici utila.
Cat priveste modalitatea in care prima instanta a refuzat paratei SC Rompetrol SA, in cadrul dezbaterilor, administrarea probei cu inscrisuri pentru relevarea datei certe a contractului de asistenta juridica nr. 136792/17.09.2004, proba incuviintata de catre un alt complet, Curtea considera ca aceasta critica nu este fondata.
Din examenul incheierii in care cererile de incuviintare a probelor au fost luate in dezbatere, rezulta ca, in privinta dovedirii datei certe a contractului de asistenta juridica nr. 136792/17.09.2004, instanta a stabilit o sarcina procesuala reclamantei SNTGN Trangaz SA "sa faca dovezi din care sa rezulte data certa a contractului, contractul cu numarul anterior si cel cu numarul ulterior, si sa prezinte pentru aceasta actele originale", obligatie mentinuta si la termenul din 24.01.2008.
In favoarea paratei SC Rompetrol SA a fost incuviintata proba cu inscrisuri.
Asa cum rezulta din incheierea de sedinta din 07.02.2008, la acel termen SNTGN Trangaz SA si-a indeplinit obligatia de prezentate a actelor originale, restituite dupa verificare partii, iar anumite dezbateri in privinta conservarii la dosar a exemplarelor originale au avut loc si in sedintele ulterioare.
Nicio cerere a paratei SC Rompetrol SA nu a avut ca obiect incuviintarea de probe pentru relevarea datei certe a inscrisurilor folosite de catre cealalta parte, astfel incat nu este fondata afirmatia apelantei care arata ca i-a fost refuzata administrara unei probe pre-incuviintate.
In mod repetat instanta a aratat ca toate contestatiile SC Rompetrol SA subscriu unei cereri de inscriere in fals - pe care insa aceasta parte a evitat sa o formuleze- , manifestand atat rol activ cat si o atentie doesebita in ce priveste sensul si scopul contestatiilor judiciare pe care parata le-a promovat cu insistenta.
Mai mult decat arat, desi criticile apelantei SC Rompetrol SA se concentreaza asupra acestui motiv, Curtea noteaza totusi ca, in privinta combaterii acestor aspecte, a rasturnarii valorii probatorii a contractului de asistenta juridica nr. 136792/17.09.2004 si actelor sale aditionale, cu reverentiozitate, aparatorul partii a aratat ca nu solicita probe in apel, dar si ca din curtoazie profesionala nu supune cercetarii actele colegilor sai avocati.
Curtea subliniaza ca procesul este o disputa, in principal, a probelor, iar atitudinea de renuntare la cererea de probe a partii sau relatiile colegiale dintre avocati nu poate fi reprosata instantei care si-a indeplinit obligatiile sale legale, obligatii circumscrise art. 129 Cod procedura civila.
Nici critica potrivit careia hotararea nu este motivata nu este fondata.
Fara a contesta ca este legitim ca orice hotarare sa faca obiectul motivarii care sa o intemeieze in drept si ca ea raspunde preocuparii de proces echitabil in sensul ca mentine dreptul la aparare al partii si de a stabili proportionalitatea si impartialitatea actului de judecata, totusi, obligatia de motivare impune o apreciere intotdeauna atasata de natura cauzei, circumstantele acesteia, stilul judiciar si tipologia actului de justitie.
Motivarea unei hotarari este inteleasa intotdeauna ca silogism logic de natura a explica inteligibil hotararea luata, ceea ce nu inseamna un raspuns exhaustiv al tuturor argumentelor aduse de parte, ci un raspuns al argumentelor fundamentale, acelea care sunt susceptibile, prin continutul lor, sa influenteze solutia litigiului3.
Este asadar nereala afirmatia SC Rompetrol SA potivit cu care instanta nu a intrat in delatii si a respins argumentele paratei prin observatii cu caracter de generalitate, deoarece Tribunalul a stabilit atat situatia de fapt cat si institutia juridica incidenta si modalitatea de aplicare a legii ca temei al hotararii pronunate.
Se poate constata ca prin interpretarea probelor prima instanta a retinut si inlaturat argumente ale partilor explicand rationamentul juridic adoptat, chiar daca uneori a raspuns mai multor aparari sau motive in mod grupat.
Urmatorul motiv de apel invederat de catre apelanta SC Rompetrol SA, considerat nefondat, se refera la faptul ca SNTGN Trangaz SA a renuntat la chaltuielile de judecata in dosarul dosarul 10478/2003, asa cum rezulta din incheierea din 19.04.2005 si sentinta din 06.05.2005.
Curtea arata ca la fila 59 a dosarului primei instante se afla consemnata incheierea de dezbateri din 14.04.2005 in dosarul dosarul 10478/2003, unde nicio precizare a SNTGN Trangaz SA, consemnata in incheiere nu a fost in sensul renuntarii la aceste cheltuieli, iar in preambulul sentintei din 06.05.2005, sunt consemnate exclusiv aspecte legate de amanarea de pronuntare, fara referiri la chestiuni legate de acordarea cheltuielilor de judecata.
In privinta celorlalte motive ale apelului, Curtea apreciaza ca ele tin de cercetarea validitatii actului aditional incheiat la 11.10.2005 la contractul de asistenta juridica nr. 136792/17.09.2004, de aceea le va analiza grupat.
In masura in care apararea paratei SC Rompetrol SA s-a fondat pe nulitatea actului aditional incheiat la 11.10.2005 in privinta prevederii onorariului de succes prevazut de SNTGN Trangaz SA in favoarea aparatorilor sai, de 70.000 lei + TVA, pentru cauza ilicita si imorala, avand in vedere si apararile formulate de catre SNTGN Trangaz SA cu privire la aceasta problema, Curtea arata urmatoarele:
La data incheierii contractul de asistenta juridica nr. 36792/17.09.2004, nu era in vigoare Statutul profesiei de avocat, act adoptat la 25.09.2004 si publicat in Monitorul Oficial la 13.01.2005.
Prin urmare, potrivit principiului tempus regit actum, Curtea nu se poate raporta la prevederile Statului atunci cand examineaza continutul contractului anterior.
Pe de alta parte, actul aditional incheiat la 11.10.200, trebuia sa raspunda exigentelor acestui act cu valoare normativa pentru cei care fac parte din corpul profesional al avocatilor, insa, nu se poate concepe ca acest act aditional ar putea sa reprezinte o regularizare a actului anterior in sensul in care art. 133 si 134 din Statutul profesiei de avocat avea sa impuna.
Singurul act normativ in vigoare la data incheierii contractului de asistenta juridica nr. 136792/17.09.2004 era Legea nr. 51/1995 care prevedea dreptul avocatului la onorariu.
Singura modalitate, in aceste conditii, de verificare a cauzei sub care perceparea onorariului de succes a fost conceputa potrivit actului aditional incheiat la 11.10.2005 este verificarea compatibilitatii sale cu principiile generale ale dreptului si conditiile generale de validitate la incheierea actelor juridice.
Pornind de la problema cauzei, Curtea noteaza ca, avand in vedere prezumtia de existenta si valabilitate a cauzei, instituita potrivit art. 967 alin. 2 Cod civil, sarcina de a dovedi contrariul afirmat apartine autorului contestarii.
Astfel, SC Rompetrol SA pune accent pe caracterul complementar al onorariului de succes, astfel ca, la un prim nivel de aproximare, el nu ar putea fi nejustificat de mare in raport cum onorariul primordial.
Se arata ca, dupa modalitatea in care a fost conceput, onorariul de succes a fost introdus cu intentia expresa de a frauda SC Rompetrol SA, singurul argument care explica generozitatea SNTGN Trangaz SA in plata unei sume atat de mari catre avocatii sai.
Curtea considera ca argumentele SC Rompetrol SA sunt intemeiate.
Desi nu suntem de parare ca onorariul de succes nu trebuie considerat in sarcina partii care a pierdut procesul, asa cum apreciaza Inalta Curte de Casatie si Justitie4 "deoarece asemenea cheltuiala, nefacuta pana la data judecatii, nu este imputabila partii cazute in pretentii, constituind o recompensa suplimentara muncii efectiv prestate de avocat in cauza de fata, cu vadit caracter voluntar si voluptoriu al partii promitente", totusi, mentinem punctul de vedere anterior exprimat in sensul ca partea care a castigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli, numai in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil.
Realitatea cheltuielilor tine de justificarea ca ele au fost concepute intr-o legatura stricta si indisolubila cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia si concepute de partea care le-a platit ca avand caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obtine serviciul avocatului ca calitatea considerata, ca garantie a succesului sau.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifica faptul ca, in raport cu natura activitatii efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existenta litigiului sau si reputatia celui care acorda asemenea servicii, ele sa nu fie exagerate.
De asemenea, tot subscris caracterului rezonabil, ele trebuie sa fie si previzibile, adica sa fie la timp recunoscute de cel impotriva caruia se fac, pentru ca acesta sa aiba dreptul a le contesta si combate.
Fata de aceste principii, observatiile Curtii sunt urmatoarele:
Actul aditional incheiat la 11.10.2005 prevede un onorariu de succes de 70.000 lei plus TVA, adica aproximativ 23.200 euro, fata de onorariul forfetar initial prevazut ca unic onorariu la momentul incheierii contractului de asistenta juridica nr. 136792/17.09.2004, de 3.500 euro. Totusi, data fiind functia primordiala a onorariului, aceea de a fi o remuneratie pentru avocat, dar si faptul ca avocatul angajeaza fata de client o obligatie de diligenta, Curtea apreciaza ca discrepanta dintre onorariul forfetar si cel de succes nu poate fi atat de mare.
In timp ce onorariul de 3.500 euro a fost conceput de SNTGN Trangaz SA ca fiind pentru plata serviciilor de avocat in dosarul 10478/2003 si cat, in dosarul 26695/3/2004, onorariul din actul aditional a fost prevazut numai pentru dosarul 10478/2003.
Actul aditional de la 11.10.2005 a fost incheiat dupa ce dosarul 10478/2003 fusese solutionat in prima instanta prin sentinta nr. 2074/06.05.2005. Chiar nedefintitiva, aceasta presupune o rezolvare a litigiului de catre o instanta, conferind partii care a castigat procesul o anumita siguranta asupra pozitiei sale de castigator al litigiului.
In acest context, punctul 3 din actul aditional incheiat la 11.10.2005 imprima societatii de avocati obligatia de a actiona pentru recuperarea onorariului, intrucat dreptul de recuperare al SNTGN Trangaz SA este privit ca certitudine.
Aceste observarii de fapt justifica in opinia Curtii concluzia ca SNTGN Trangaz SA depasit limita legitima atunci cand a angajat acest onorariu de succes, privindu-l la momentul semnarii actului aditional ca un mijloc de "a pedepsi" pe adversarul sau procesual pentru initiativa actiunii judiciare.
Or, in aceste conditii, la data actului aditional incheiat la 11.10.2005, SNTGN Trangaz SA a angajat o obligatie de plata care, din perspectiva SC Rompetrol SA, ca parte tinuta la plata cheltuielilor de judecata, nu au caracter real si rezonabil, fiind conceputa sub cauza ilicita.
De aceea, Curtea gaseste exceptia de nulitate ivocata de catre SC Rompetrol SA ca fondata si va respinge pretentia intemeiata pe acest act inlaturand, din obligatia de plata a paratei sume corespunzatoare actului aditional incheiat la 11.10.2005.
Considera, de asemenea, ca prin respingerea apelului SNTGN Trangaz SA nu se mai impune reluarea considerentelor si apararilor formulate de catre SC Rompetrol SA impotriva obligatiei generate de actul aditional incheiat la 20.10.2006.
Cat priveste obligatiile nascute prin contractul de asistenta juridica nr. 136792/17.09.2004, apreciaza ca hotararea primei instante s-a intemeiat pe o apreciere corecta, Curtea considerand ca toate contestatiile SC Rompetrol SA referitoare la data contractului si modalitatea de concepere a platii onorariului forfetar pentru doua dosare, global, nu sunt de natura sa inlature acest act ca temei al pretentiei reclamantei.
Astfel, apelul SC Rompetrol SA va fi admis, iar hotararea apelata va fi modificata, cu consecinta admiterii in parte a actiunii si obligarii paratei la plata sumelor platite ca onorariu de avocat de catre SNTGN Trangaz SA in dosarul 10478/2003 si cat, in dosarul 26695/3/2004, corespunzatoare contractului de asistenta juridica nr. 136792/17.09.2004, suma determinata la 15.925,71 lei, asa cum rezulta din facturile si ordinele de plata consemnate la filele 13-18 din dosarul primei instante.
Totodata, va reduce in mod proportional catimea cheltuielilor de judecata datorate de catre parata SC Rompetrol SA in prima faza a procesului, potrivit art. 276 Cod procedura civila, iar in apel, va respinge cererea SNTGN Trangaz SA avand ca obiect plata cheltuielilor de judecata, intrucat aceasta a pierdut apelul.
1 Hotararea din 26 mai 2005, definitiva la 26 august 2005, in Cauza Costin impotriva Romaniei, publicata in M. Of. nr. 367 din 27 aprilie 2006, Hotararea din 21 iulie 2005, definitiva la 30 noiembrie 2005, in Cauza Strain si altii impotriva Romaniei, publicata in M. Of. nr. 99 din 2 februarie 2006, Hotararea din 23 februarie 2006 in Cauza Stere si altii impotriva Romaniei, publicata in M. Of. nr. 600 din 30 august 2007, Hotararea din 19 octombrie 2006 in Cauza Raicu impotriva Romaniei, publicata in M. Of. nr. 597 din 29 august 2007, Hotararea din 27 iunie 2006 in Cauza Petre impotriva Romaniei, publicata in M. Of. nr. 591 din 28 august 2007 etc.
2 Hotararea din 28 septembrie 2004, publicata in M. Of. nr. 484 din 8 iunie 2005.
3 Hotararea CEDO din 19 aprilie 1994 in Cauza Van de Hurk c. Tarile de Jos
4 Decizia nr. 9043/09.11.2006, pronuntata de Sectia Civila si de proprietate intelectuala in dosarul nr. 1287/33/2006, publicata pe pagina de internet a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, www.scj.ro.
??
??
??
??