Prin cerere inregistrata pe rolul Judecatoriei Bacau la data de 15..2015 sub nr 4775/180/2015 reclamantul MC a chemat in judecata pe paratul PF solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa constate incalcarea dreptului la onoare, demnitate, reputatie, imagine si viata privata, drepturi nepatrimoniale apartinand reclamantului prin formularea unor afirmatii denigratoare, defaimatoare, ironice, batjocoritoare si mincinoase de catre parat, obligarea paratului la prezentarea de scuze publice prin intermediul presei online si publicarea dispozitivului pe cheltuiala acestuia in Monitorul Oficial si intr-un ziar de larga circulatie, obligarea paratului la plata sumei de 10000 euro reprezentand daune morale pentru atingerea adusa drepturilor la onoare, demnitate, reputatie, imagine si viata privata. Totodata a solicitat si cheltuieli de judecata.
In motivare, reclamantul a aratat ca a fost presedinte al organizatiei judetene a P, filiala Bacau, candidat la alegerile locale din anul 2012, actualmente consilier local al N.
Incepand cu anul 2012, a sustinut reclamantul, de la momentul cand si-a depus candidatura pentru a intra in cursa alegerilor locale pentru functia de primar, paratul a inceput impotriva sa o campanie virulenta si murdara de denigrare si defaimare prin mijloace de comunicare online, prin care a urmarit atingerea grava a drepturilor nepatrimoniale constand in onoare, demnitate, reputatie, imagine, viata privata si de familie, fiind formulate impotriva sa afirmatii si acuzatii grave fara a fi prezentata nici o baza probatorie, urmarindu-se doar punerea sa intr-o lumina negativa in fata opiniei publice.
A aratat ca paratul a formulat o serie de afirmatii ironice si batjocoritoare privind aspectul fizic asociindu-l cu manelistii sau reproducandu-i fata in diferite ipostaze compromitatoare, atentand in acest fel in mod grav la dreptul la imagine, afirmatii ce depasesc limitele libertatii de exprimare a presei si nu justifica un interes public.
Astfel, a sustinut reclamantul, paratul, in mod continuu, din anul 2012 si pana in prezent, in cadrul presei online utilizeaza un limbaj batjocoritor si denigrator, precum "legionarul", "regionalul", "impreuna facem rahatul praf", "Manolache Regionalu a dus lupte grele in Legiunea Straina, care i-au afectat urechea interna atat de grav incat nu mai are nici echilibru, nici spirit de orientare", "flescaiala post rigor mortem", "parvenit", "manelele ie viata mea", "soldatoi platit" etc ce contureaza fapte ilicite savarsite, de natura a aduce grave atingeri dreptului la onoare si demnitate, iar aceasta modalitate de exprimare depaseste limitele admise ale libertatii de exprimare.
Reclamantul a invederat ca aceste denigrari si defaimari sunt reluate si repetate in mod constat de catre parat si prin prezentarea imaginii sale folosind decupaje si atasand fata sa in diferite ipostaze compromitatoare, iar aceste informatii transmise in mod eronat opiniei publice demonstreaza si mai evident reaua credinta a paratului si intentia acestuia de denigrare fara un suport probatoriu.
A apreciat ca acuzatiile sunt cu atat mai grave cu cat este o persoana publica, iar actiunile paratului nu se dovedesc a fi un pamflet. Chiar si in ipoteza in care se poate vorbi de un pamflet, a aratat reclamantul, iar incercarea de a obtine o anumita legitimare pentru transmiterea acestor informatii denigratoare si defaimatoare la adresa unei persoane publice nu face nimic altceva decat sa demonstreze intentiile neprofesionale si nedeontologice pentru profesiunea de jurnalist a paratului, inducand opiniei publice o imagine negativa, falsa, nefavorabila si distorsionata a realitatii.
Reclamantul a opinat ca faptele ilicite, modalitatea de exprimare, cuvintele jignitoare si ironice utilizate, contureaza faptul ca paratul a actionat cu intentia directa de a-i aduce grave prejudicii, paratul avand reprezentarea si constientizand efectul afirmatiilor sale asupra opiniei publice online, aspect ce indica efectul imediat, intens produs si posibilitatea de a accesa continuu aceste site-uri.
In ceea ce priveste prejudiciul cauzat, reclamantul a aratat ca acesta deriva din natura drepturilor nepatrimoniale incalcate prin invocarea unor acuzatii lipsite de orice fundament real si probator, acesta fiind cert si se raporteaza la distrugerea reputatiei, la atingerea adusa onoarei, demnitatii si imaginii prin prezentarea sa intr-o maniera ironica, batjocoritoare, intr-o lumina negativa, ceea ce conduce la diminuarea increderii atat din partea persoanelor din anturaj, cat si din partea altor persoane cu care intra in contact si chiar al electoratului.
In drept a invocat prevederile art 74, art 252, art 253, art 255, art 1349, art 1357, art 1358 C.civ, art 30 si art 31 din Constitutia Romaniei, art 10 CEDO, Codul deontologic al ziaristului.
In probatiune a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, interogatoriul paratului, martori si a depus inscrisuri.
Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru de 140 lei.
Actiunea a fost comunicata paratului la data de 07.05.2015 conform dovezii de inmanare.
In termen legal, paratul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.
In aparare, paratul a aratat ca este detinatorul unui blog persoanl de opinii si pamflet: www.aghiuta.com, un blog (cuvant artificial, combinat, provenit de la expresia in limba engleza web log=jurnal pe internet) fiind o publicatie web (un text scris) ce contine articole periodice sau/si cu actualizare neintrerupta, ce au de obicei un caracter personal, de regula actualizarea constand nu in modificarea directa a textului existent, ci in adaugiri de texte noi, asemenea unui jurnal de bord, toate contributiile fiind afisate in ordine cronologica inversa, un blogger putand fi asimilat cu jurnalistul de opinie, specie distincta in acest domeniu, al presei. A sustinut paratul ca www.aghiuta.com contine parerile sale personale, in calitate de cetatean al Bacaului, fiind dreptul sau sa aiba opinii si sa le faca publice, acest drept neputand sa ii fie ingradit conform normelor in vigoare. Paratul a aratat ca parerile sale sunt puse in dezbatere in stil pamfletar, fiecare text al sau, deci si cele invocate de reclamant, putand fi comentat, contrazis, contracarat, combatut fara ingradire de oricine, inclusiv de reclamant, comentariile fiind postate sub text si fiind vizibile.
Paratul a invederat ca libertatea de exprimare, astfel cum este vazuta de CEDO in cauza Lingens c Austriei, este una dintre valorile esentiale intr-o societate democratica, impusa de pluralismul politic, iar pe langa informatiile neutre, inofensive, trebuie acceptate si cele care acuza, socheaza sau nelinistesc.
Potrivit Codului deontologic al ziaristului, a aratat paratul, ziaristii sunt datori sa relateze adevarul in informatiile pe care le prezinta cititorilor (art 1), sa dea publicitatii doar informatiile de a caror veridicitate sunt siguri (art 2), sa nu prezinte opiniile personale drept fapte (art 3), sa respecte viata privata a cetatenilor, sa evite detaliere unor vicii (art 4), sa nu distorsioneze informatia, sa nu aduca acuzatii nefondate. Cu privire la limbajul batjocoritor si denigrator la care face referire reclamantul, paratul a solicitat a se retine ca in cauza Lingens c Austriei, CEDO a retinut ca limitele criticii admisibile sunt mai largi in privinta unui om politic, vizat in aceasta calitate, decat in privinta unui individ obisnuit, omul politic expunandu-se, prin insasi vointa lui, in mod inevitabil si constient unui control strict al faptelor si afirmatiilor sale atat din partea ziaristilor, cat si a masei cetatenilor si trebuie sa dea dovada de mai multa toleranta, ori reclamantul este om politic, asa cum recunoaste in cererea de chemare in judecata, a candidat la functia de primar al orasului in anul 2012, este consilier local si presedinte al organizatiei locale a unui partid politic.
In aceeasi cauza, a invederat paratul, Curtea a mai facut distinctia intre afirmarea unor fapte si judecati de valoare, statuand ca existenta faptelor poate fi demonstrata, in timp ce adevarul judecatilor de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit, judecatile de valoare fiind protejate de art 10 CEDO daca se bazeaza pe fapte adevarate sau sunt sustinute de o argumentare logica a autorului, in jurisprudenta curtii retinandu-se ca sunt judecati de valoare toate acele afirmatii care vizeaza modul in care o persoana isi exercita atributiile si este suficienta existenta unei baze factuale pentru ca afirmatie sa nu poata fi sanctionata.
Paratul a sustinut ca desi reclamantul sustine ca termenul "Legionarul" este denigrator si batjocoritor, aducandu-i atingere grava demnitatii si onoarei acestuia, el insusi, pe site-ul propriu se lauda cu faptul ca a activat in Legiunea Straina, spunandu-si chiar el "Legionarul".
Cu privire la termenul "Regional" paratul a aratat ca in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane la "regional" este trecuta explicatia: "care apartine unei regiuni dintr-o tara" si nu vede de ce folosirea acestui cuvant cu scopul de a evidentia ca reclamantul este bacauan si in aceasta calitate doreste sa devina primar al orasului i-ar leza demnitatea si onoarea intrucat a apartine unei anumite zone nu crede ca este o denigrare.
Paratul a sustinut ca expresia "Impreuna facem rahatul praf" a fost folosita in campania electorala si este practic o opinie a sa cu privire la reusita reclamantului si a numitului Nicolae Zaharia in cursa pentru functia de primar, expresia incadrandu-se in protectia oferita de art 10 CEDO, in jurisprudenta Curtii retinandu-se ca libertatea jurnalistica cuprinde si recurgerea la o anumita doza de exagerare, chiar provocare, ori expresia se incadreaza in doza de exagerare, avand in vedere si faptul ca opiniile sale sunt in stil pamfletar, iar acest lucru apare in partea de sus a fiecarei pagini.
Referitor la expresia "flescaiala post rigor mortis" paratul a aratat ca nu il viza pe reclamant si pe defunctul Dumitru Sechelariu, din inscrisul depus la dosar rezultand clar ca dupa decesul acestuia, reclamantul a fost invitat la postul de televiziune care i-a apartinut defunctului, iar despre ce a spus nu a comentat intrucat a considerat ca nu a spus nimic interesant.
Cuvantul "parvenit" inseamna (om) imbogatit, ajuns, a sustinut paratul, iar contextul in care a fost folosit nu reprezinta o insulta si nu constituie o incalcare a dreptului la demnitate, reclamantul nu a depus la dosar nici o proba din care sa rezulte ca s-a nascut bogat si nici nu a dovedit cu acte legalitatea averii pe care o are pentru a putea sustine ca i s-a denigrat imaginea.
Paratul a invederat ca expresia "Manolache Regionalu a dus lupte grele in Legiunea Straina, care i-au afectat urechea interna atat de grav incat nu mai are nici echilibru, nici spirit de orientare" reprezinta o opinie personala cu privire la un anunt de publicitate postat de reclamant prin care informeaza publicul ca pensiunea pe care o detine in Bacau, pe str Alecu Russo, Vila Royal, se afla la cateva minute de aeroport, accesul este usor, zona este linistita, or pensiunea se afla pe o strada cu trafic intens si-orice bacauan stie- departe de aeroport.
Si expresia"manelele ie viata mea", a sustinut paratul, este o expresie care se incadreaza in limitele prevazute de art 10 CEDO, neaducand atingere dreptului la onoare si demnitate, manelele fiind un gen muzical ascultat de mai toata populatia din tara si chiar de straini.
S-a aratat ca "soldatoi platit" este o expresie care are o baza factuala si nu poate fi sanctionata dat fiind ca reclamantul a afirmat singur ca a fost inrolat in Legiunea Straina, cunoscandu-se ca soldatii sunt platiti.
Paratul a aratat ca s-a sustinut ca a formulat o serie de afirmatii ironice si batjocoritoare privind aspectul fizic al reclamantului, precum si ca a reprodus fata in ipostaze compromitatoare, fara a se exemplifica aceste afirmatii pentru a putea fi analizate de instanta prin prisma prevederilor legale; s-a motivat actiunea pe prevederile art 74 C.civ, dar nu s-a aratat in ce modalitate a folosit cu rea credinta numele, imaginea, vocea sau l-a asemanat pe parat cu o alta persoana, in ce a constat atingerea adusa vietii private in conditiile in care comentariile au vizat actiunile pe care acesta le-a intreprins in calitate de om politic, candidat la functia de primar, consilier, presedinte sau membru al mai multor partide. A mai aratat ca in comentariile si opiniile personale nu a facut nici o referire la viata privata a reclamantului, la familia acestuia, nu i-a asociat numele si vocea cu nici o persoana; expresia "manelele ie viata mea" nu poate fi interpretata in sensul aratat de art 74 C.civ deoarece nu a precizat niciun nume de artist care canta acest gen muzical, preferintele muzicale nefiind o atingere adusa imaginii unei persoane.
A sustinut paratul ca reclamantul pretinde ca este om politic, iar activitatile sale politice si publice pot fi comentate de orice cetatean. A mai aratat paratul ca postarile sale au un stil pamfletar, iar acest lucru apare scris pe blog, pamfletul fiind o specie literara cu caracter satiric.
Imprejurarea ca fata reclamantului a fost atasata unui soldat, s-a afirmat de parat ca nu reprezinta o ridiculizare a aspectului fizic si nu reprezinta o ipostaza compromitatoare, iar opiniile sale nu au fost un atac la persoana.
Paratul a invederat ca desi in actiune s-a aratat ca ar fi incalcat codul deontologic al ziaristului, nu este formator de opinie, nu prezinta informatii ?i nici nu a prezentat opiniile personale drept fapte, blogul sau nu este o emisiune de larga audienta la o televiziune centrala si nici un ziar national de larga circulatie.
S-a sustinut ca cererea de chemare in judecata a fost formulata de o maniera generala, nu exista o motivare in drept pentru fiecare expresie si nici o dovada a prejudiciului.
Paratul a apreciat ca cererea formulata este o actiune de intimidare, avand in vedere ca se apropie alegerile locale, prevederile legale fiind utilizate pentru a limita libertatea de exprimare legitima.
A considerat paratul ca nu sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale impuse de art 1349 si art 1357 C.civ, pretinsul prejudiciu nu poate fi identificat sub aspectul existentei sau al intinderii, nu poate fi identificata o legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu atat timp cat nu s-a incalcat sau nu s-a adus atingere unui drept sau interes legitim. Cu privire la legatura de cauzalitate, paratul a aratat ca pretentiile materiale trebuie analizate conform criteriului general retinut de CEDO si anume, instanta trebuie sa aiba in vedere gradul de lezare a valorilor sociale, intensitatea si gravitatea adusa acestora, iar despagubirile trebuie sa prezinte un raport rezonabil de proportionalitate cu atingerea adusa reputatiei (cauza Tolstoy Miloslavsky).
In drept a invocat prevederile art 10 CEDO, art 74 C.civ, Codul deontologic.
In probatiune a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
La termenul din data de 16.09.2015 instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisuri, ca fiind pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei si a respins proba cu interogatoriul paratului si proba cu un martor solicitate de reclamant.
La termenul din data de 21.10.2015 reclamantul prin aparator a aratat ca situatiile compromitatoare sunt determinate de fotografia in care reclamantul apare la bustul gol langa o masina si comentariul „manelele ie viata mea”, afirmatia „cainii francezi se antreneaza pe soldatii romani”, precum afirmatiile din articolul care se refera la aspecte de natura sexuala, fiind indicate inscrisurile de la filele 21,22, 26 .
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Reclamantul Manolache Cristinel face parte din categoria persoanelor publice intrucat, asa cum se precizeaza in chiar cererea de chemare in judecata, a fost presedinte al organizatiei judetene a Partidului Ecologist Roman, filiala Bacau, candidat la alegerile locale din anul 2012, actualmente consilier local al UNPR. Acesta sustine ca incepand cu anul 2012 paratul Popescu Florin a demarat impotriva sa o campanie virulenta de denigrare si defaimare, in mediul online, prin postarile pe blogul pe care acesta din urma il detine.
Avand in vedere cadrul procesual sub aspect obiectiv trasat de reclamant, fata de principiul disponibilitatii, instanta este investita a analiza doar aspectele invocate prin cererea de chemare in judecata si precizarile facute oral, fara a lua in considerare alte referiri la persoana reclamantului, care se regasesc in inscrisurile de la dosar, dar care insa nu au fost indicate de parte, intrucat instanta s-ar pronunta plus petita, nefiind sesizata in mod legal. Faptul ca prin concluziile scrise reclamantul a facut trimitere si la alte expresii utilizate de parat in postarile sale, respectiv a motivat, a marcat punctul sau de vedere vizavi de articolele de pe blog nu poate genera alta abordare juridica intrucat instanta nu le poate lua in considerare nefiind invocate in limine litis. Astfel, urmeaza a fi analizate in ce masura expresiile "legionarul", "regionalul", "impreuna facem rahatul praf", "Manolache Regionalu a dus lupte grele in Legiunea Straina, care i-au afectat urechea interna atat de grav incat nu mai are nici echilibru, nici spirit de orientare", "flescaiala post rigor mortem", "parvenit", "manelele ie viata mea", "soldatoi platit", astfel cum au fost indicate in actiune, precum si imaginile aflate la filele 22 si 26 si articolul intitulat "Noi sugem, dar in poza sunt alte muiste" reprezint fapte ilicite de natura a incalca dreptul la onoare, demnitate, reputatie, imagine si viata privata, apartinand reclamantului.
Conform art 252 "Orice persoana fizica are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiintei umane, cum sunt viata, sanatatea, integritatea fizica si psihica, demnitatea, intimitatea vietii private, libertatea de constiinta, creatia stiintifica, artistica, literara sau tehnica."
Aceasta norma trebuie privita in legatura cu alte norme ale noului cod civil care privesc respectul fiintei umane si a drepturilor ei inerente cum ar fi prevederile art 71-dreptul la viata privata, art 72-dreptul la deminitate, art 73 -dreptul la imagine, precum si cele care reglementeaza cadrul general al raspunderii civile delictuale reglementat de art 1349 si um C.civ.
Conform art 71 C.civ"(1) Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private.(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni in viata intima, personala sau de familie, nici in domiciliul, resedinta sau corespondenta sa, fara consimtamantul sau ori fara respectarea limitelor prevazute la art. 75."
Dreptul la demnitate reglementat de art 72 C.civ prevede ca "(1) Orice persoana are dreptul la respectarea demnitatii sale. (2) Este interzisa orice atingere adusa onoarei si reputatiei unei persoane, fara consimtamantul acesteia ori fara respectarea limitelor prevazute la art. 75."
Potrivit art 73 C.civ " (1) Orice persoana are dreptul la propria imagine. (2) In exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate sa interzica ori sa impiedice reproducerea, in orice mod, a infatisarii sale fizice ori a vocii sale sau, dupa caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispozitiile art. 75 raman aplicabile."
Art 253 pune la dispozitia partii interesate mijloace de aparare a drepturilor nepatrimoniale statuand ca " (1) Persoana fizica ale carei drepturi nepatrimoniale au fost incalcate ori amenintate poate cere oricand instantei: a) interzicerea savarsirii faptei ilicite, daca aceasta este iminenta; b) incetarea incalcarii si interzicerea pentru viitor, daca aceasta dureaza inca;c) constatarea caracterului ilicit al faptei savarsite, daca tulburarea pe care a produs-o subzista.(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), in cazul incalcarii drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanta poate dispune numai masurile prevazute la alin. (1) lit. b) si c).(3) Totodata, cel care a suferit o incalcare a unor asemenea drepturi poate cere instantei sa il oblige pe autorul faptei sa indeplineasca orice masuri socotite necesare de catre instanta spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt: a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotararii de condamnare; b) orice alte masuri necesare pentru incetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat. (4) De asemenea, persoana prejudiciata poate cere despagubiri sau, dupa caz, o reparatie patrimoniala pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, daca vatamarea este imputabila autorului faptei prejudiciabile. In aceste cazuri, dreptul la actiune este supus prescriptiei extinctive." Art 255 reglementeaza masurile provizorii ce pot fu luate de instanta in cazul lezarii drepturilor nepatrimoniale.
Conform art 1349 C.civ "(1) Orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.(2) Cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral."
Art. 1357 C.civ prevede "(1) Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare. (2) Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa."
Potrivit art 1358 C.civ "Pentru aprecierea vinovatiei se va tine seama de imprejurarile in care s-a produs prejudiciul, straine de persoana autorului faptei, precum si, daca este cazul, de faptul ca prejudiciul a fost cauzat de un profesionist in exploatarea unei intreprinderi."
Astfel, pentru angajarea raspunderii civile delictuale trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: fapta ilicita, prejudiciu, legatura de cauzalitate , vinovatia celui care a cauzat prejudiciul.
Art 74 exemplifica imprejurari ce pot fi considerate ca atingeri aduse vietii private, sub rezerva aplicarii dispozitiilor art. 75:
a) intrarea sau ramanerea fara drept in locuinta sau luarea din aceasta a oricarui obiect fara acordul celui care o ocupa in mod legal;
b) interceptarea fara drept a unei convorbiri private, savarsita prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, in cunostinta de cauza, a unei asemenea interceptari;
c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate intr-un spatiu privat, fara acordul acesteia;
d) difuzarea de imagini care prezinta interioare ale unui spatiu privat, fara acordul celui care il ocupa in mod legal;
e) tinerea vietii private sub observatie, prin orice mijloace, in afara de cazurile prevazute expres de lege;
f) difuzarea de stiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viata intima, personala sau de familie, fara acordul persoanei in cauza;
g) difuzarea de materiale continand imagini privind o persoana aflata la tratament in unitatile de asistenta medicala, precum si a datelor cu caracter personal privind starea de sanatate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstante in legatura cu boala si cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fara acordul persoanei in cauza, iar in cazul in care aceasta este decedata, fara acordul familiei sau al persoanelor indreptatite;
h) utilizarea, cu rea-credinta, a numelui, imaginii, vocii sau asemanarii cu o alta persoana;
i) difuzarea sau utilizarea corespondentei, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, resedinta, precum si numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fara acordul persoanei careia acestea ii apartin sau care, dupa caz, are dreptul de a dispune de ele.
Se apreciaza ca nu exista o incalcare a drepturilor nepatrimoniale conform art 75 alin 1 C.civ "atingerile care sunt permise de lege sau de conventiile si pactele internationale privitoare la drepturile omului la care Romania este parte". Totodata conform alin 2 "exercitarea drepturilor si libertatilor constitutionale cu buna-credinta si cu respectarea pactelor si conventiilor internationale la care Romania este parte nu constituie o incalcare a drepturilor prevazute in prezenta sectiune".
In cauza drepturile pretins incalcate trebuie privite prin raportare la dreptul la libera exprimare reglementat de art 70 C.civ care statueaza ca "(1) Orice persoana are dreptul la libera exprimare.(2) Exercitarea acestui drept nu poate fi restransa decat in cazurile si limitele prevazute la art. 75."
Art 30 alin 1 din Constitutie stipuleaza ca libertatea de exprimare a gandurilor , a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel , prin viu grai , prin scris , prin imagini , prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public sunt inviolabile Conform alin 6 libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea , onoarea , viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine. Potrivit alin 8 raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului , autorului , organizatorului manifestarii artistice , proprietarul mijlocului de multiplicare , al postului de radio sau de televiziune , in conditiile legii.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esentiale ale unei societati democratice si una din conditiile primordiale ale progresului sau si a dezvoltarii fiecarei persoane (cauza Lingens c. Austriei) aplicandu-se nu numai "informatiilor" sau "ideilor" primite favorabil sau considerate ca inofensive sau indiferente, ci si celor care lovesc, socheaza sau nelinistesc (cauzele Brasilier c. Frantei; Handyside c. Regatului Unit; Lingens c. Austriei; Jersild c. Danemarcei; Piermont c. Frantei).
Articolul 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului priveste nu numai continutul informatiilor, ci de asemenea si mijloacele de transmisiune sau de captare a acestora, deoarece orice restrictie adusa acestora atinge dreptul de a primi si comunica informatii (cauza Autronic c. Elvetiei). Dincolo de substanta ideilor si informatiilor exprimate, articolul 10 protejeaza si modul lor de difuzare (cauza Oberschilck c. Austriei) sau forma de exprimare (cauza Nikula c. Finlandei). Totodata Curtea a statuat ca nu este important ca autorul informatiilor sa fie ziarist profesionist, aceeasi libertate fiind acordata si altor persoane care isi exprima opinia in mass-media.
Asa cum precizeaza articolul 10, exercitarea acestei libertati este supusa unor formalitati, conditii, restrictii si sanctiuni care trebuie totusi sa fie interpretate strict, necesitatea lor trebuind sa fie stabilita in mod convingator ( cauzele Observer si Guardian c. Regatului Unit; Jersild c. Danemarcei; Janowski c. Poloniei; Nielsen si Johnsen c. Norvegiei).
O ingerinta in exercitarea dreptului la libertatea de exprimare incalca Conventia daca nu indeplineste exigentele alineatului 2 al articolului 10, respectiv sa fie "prevazuta de lege", sa vizeze unul sau mai multe scopuri legitime mentionate in alineatul 2 si sa fie "necesara intr-o societate democratica" pentru a le atinge (cauza Cumpana si Mazare c. Romaniei).
Notiunea „prevazuta de lege” semnifica mai intai ca masura incriminata trebuie sa aiba o baza in dreptul intern, dar implica si o anumita calitate a legii si anume accesibilitatea acesteia pentru persoanele vizate precum si o formulare destul de precisa pentru a le permita sa prevada, intr-un grad rezonabil in circumstantele cauzei, consecintele ce pot rezulta dintr-un act determinat ( cauza Maestri c. Italiei). O norma este „previzibila” atunci cand ofera o anume garantie contra atingerilor arbitrare ale puterii publice. Conditia previzibilitatii este indeplinita atunci cand justitiabilul poate cunoaste, plecand de la formularea dispozitiei pertinente si, la nevoie, cu ajutorul interpretarii sale de catre instantele nationale, ce acte si omisiuni angajeaza raspunderea sa (cauza Dammann c. Elvetiei). Intinderea notiunii de „previzibilitate” depinde, intr-o larga masura, de continutul textului respectiv, de domeniul la care se refera ca si de numarul si de calitatea destinatarilor sai. Previzibilitatea legii nu se inseamna insa ca persoana vizata nu se poate adresa unor specialisti pentru a evalua, intr-un grad rezonabil in circumstantele cauzei, consecintele ce ar putea rezulta dintr-un act determinat. Este mai ales cazul profesionistilor, obisnuiti cu obligatia de a face dovada unei mari prudente in exercitarea meseriei lor (cauza Tourancheau si July c. Frantei).
Conditia „necesitatii intr-o societate democratica” obliga a se determina daca ingerinta incriminata corespundea unei „nevoi sociale imperioase”, daca era proportionala cu scopul legitim vizat si daca motivele invocate de autoritatile nationale erau pertinente si suficiente. Pentru a decide asupra existentei unei asemenea nevoi si asupra mijloacelor de actiune ce trebuie adoptate statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere, dar aceasta marja este insotita de un control european ce priveste atat legea cat si deciziile care o aplica, chiar si cand acestea provin de la o instanta independenta (cauzele Lehideux et Isorni c. Frantei, Perna c. Italiei).
Atunci cand libertatea de exprimare a presei este in joc, autoritatile nationale nu dispun decat de o marja de apreciere restransa pentru a determina existenta unei „nevoi sociale imperioase” de a lua masura respectiva impotriva celui vizat. (cauza Dammann c. Elvetiei).
Trebuie asigurat un just echilibru intre, pe de o parte, protectia libertatii de exprimare, consacrata de articolul 10, si, pe de alta parte, cea a dreptului la reputatie a persoanelor respective, care, ca element al vietii private, este protejata de articolul 8 al Conventiei. (cauza Chauvy si altii c. Frantei). Aceasta ultima dispozitie poate necesita adoptarea unor masuri pozitive apte sa garanteze respectarea efectiva a vietii private chiar si in cadrul relatiilor dintre persoane private (Von Hannover c. Germaniei).
In cauza Lingens c Austriei , Curtea face distinctia intre prezentarea unor fapte, a caror existenta poate fi demonstrata si judecati de valoare a caror adevar nu este susceptibil de a fi dovedit , acestea prezentand si un grad de subiectivism inerent.
In cauza De Haes si Gijsels c Belgiei , Curtea retine ca pentru a se bucura de protectia oferita de Conventie, judecatile de valoare nu trebuie sa se bazeze pe fapte inexacte, insa in ceea ce priveste afirmatiile verificabile Curtea nu ia in considerare numai adevarul obiectiv al acestuia, ci si atitudinea subiectiva a celui vizat, buna credinta tinzand sa fie un criteriu folosit de Curte pentru a determina daca exercitarea libertatii de exprimare se mentine sau nu in limitele stabilite de art 10 din Conventie .
Potrivit jurisprudentei CEDO, in ceea ce priveste limitele criticii admisibile, ele sunt mai largi cu privire la un om politic, care actioneaza in calitatea sa de persoana publica, decat cu privire la un simplu cetatean. Un om politic se expune inevitabil si constient unui control atent al faptelor si gesturilor sale din partea ziaristilor, a organizatiilor neguvernamentale ca si a masei de cetateni, si trebuie sa arate o mai mare toleranta in aceasta privinta. El are, desigur, dreptul la protejarea reputatiei sale, chiar in afara cadrului vietii sale private, dar imperativele acestei protectii trebuie sa fie puse in balanta cu interesele liberei discutari a chestiunilor politice, exceptiile la libertatea de exprimare impunand o interpretare restrictiva (cauzele Oberschlick c. Austriei; Vereinigung demokratischer Soldaten Österreichs si Gubi c. Austriei).
In situatii concrete, pentru analizarea limitelor liberatii de exprimare trebuia avute in vedere o serie de elemente precum calitatea specifica pe care o are autorul discursului, tipul discursului (domeniul vizat de acesta), persoana lezata (categoria din care face parte-om politic, functionar, persoana privata), posibilitatea de a folosi alte exprimari, mijlocul prin care a fost difuzat mesajul, publicul tinata (cauzele Castells c Spaniei, Murphy c Irlandei, Constantinescu c Romaniei).
In speta, instanta apreciaza ca paratul nu a depasit limitele criticii acceptabile inerente libertatii de exprimare, beneficiind totodata de protectia conferita de art 10 .
Punctul de pornire este determinat de premisa ca atingerea adusa drepturilor nepatrimoniale, precum onoarea, reputatia, demnitatea trebuie sa aiba caracter efectiv si obiectiv, nu sa reprezinte doar aprecierea persoanei vatamate .
Astfel, instanta are in vedere ca "articolele" in care au fost folosite expresiile apreciate de reclamant ca fiind vexatorii nu au fost publicate intr-un periodic de larga audienta, ci au fost postate pe blogul paratului, notiunea de blog provenind din expresia englezeasca web log ce se traduce prin jurnal pe internet. Asa cum a aratat si paratul, un blog este un jurnal web (un text scris) care contine articole periodice sau si actualizate neintrerupt ce au de obicei un caracter personal. Ca regula, actualizarea blog-urilor consta in adaugiri de texte noi, asemenea unui jurnal, toate contributiile fiind afisate in ordine cronologica inversa (cele mai noi apar imediat, sus, la vedere). Acest gen de publicatii web sunt in principiu accesibile publicului larg. Desi in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane nu este cuprinsa notiunea de blog, interpretarea nu este data de parat, ci definitia mentionata anterior este acceptata ca fiind de notorietate.
Fiecare autor isi pune amprenta modului de redactarea al articolului, insa paratul nu se poate ascunde in spatele apararii ca a postat pareri personale pentru a se exonera de raspundere si in niciun un caz aceste pareri nu pot reprezenta un mijloc de insulta, denigrare. In orice caz, desi paratul a adoptat un stil incisiv, folosind un limbaj acid, in speta nu se poate retine caracterul ilicit al articolelor. Instanta retine ca mare parte din publicatiile paratului supuse cenzurii in speta, contin judecati de valoare. Acesta nu incearca sa isi prezinte opiniile ca fiind o realitate incontestabila, ci revine publicului marja de apreciere asupra celor prezentate.
Utilizarea unor expresii vulgare nu constituie un criteriu decisiv in evaluarea mesajului, in masura in care recursul la vulgaritate poate servi unor ratiuni stilistice (cauza Tutalp c Turciei). Este esential ca limbajul utilizat sa nu fie subordonat unicului scop de a insulta.
Caracterul satiric, ironic al limbajului folosit de autor nu este de natura, prin el insusi, sa prejudicieze imaginea reclamantului cata vreme faptele si actele sunt cele ce caracterizeaza imaginea publica a unei persoane. Tonul incisiv al paratului se inscrie in cadrul legitim al libertatii cuvantului fara sa constituie o fapta ilicita, vazuta ca o incalcare a normelor dreptului obiectiv. Criteriile in baza carora se apreciaza onoarea, deminitatea, reputatia unei persoane publice, cum este si reclamantul, sunt altele decat cuvintele exprimate intr-o publicatie de genul celei utilizate de parat, neputandu-se considera ca realizarile, meritele si atributele ce i se cuvin ar fi stirbite ca o consecinta a articolelor publicate de parat.
Se are in vedere ca o parte din postarile paratului referitoare la reclamant articolele din 11.06.2013 (fl 10), 17.05.2013 (fl 11), 19.04.2013(fl 16), 13.07.2012 (fl 21), 02.06.2012 (fl 32) au fost facute la rubrica pamflet, pamfletul fiind definit conform Dictonarului Explicativ al Limbii Romana ca specie literara in versuri sau in proza, cu caracter satiric, intr-un limbaj violent si agresiv; specie literara (in versuri sau in proza) cu caracter satiric, in care scriitorul infiereaza anumite tare morale, conceptii politice, aspecte negative ale realitatii sociale, trasaturi de caracter ale unei persoane.
Se constata ca paratul i-a asociat numelui reclamantului atributul Legionarul in publicatia din 24.03.2015 (fl 7), fara a se putea contura elementele unei fapte ilicite in acest sens. Este de notorietate ca porecla reclamantului este Legionarul, el insusi recunoscand aceasta imprejurare determinata de faptul ca a fost inrolat in Legiunea Franceza, dupa cum reiese de pe blogul acestuia unde precizeaza "... Mi se spune Legionarul si ma mandresc cu asta: opt ani in Legiunea Straina sunt o onoare" (fl 59). Totodata, se retine ca si in alte articole de presa publicate de Agerpres, Desteptarea, Contrasens i s-a atribuit reclamantului aceasta titulatura (fl 60-63).
In ceea ce priveste notiunea de "Regionalu " (publicatiile din 11.06.2013, 17.05.2013, 23.04.2013, 19.04.2013, 06.02.2013, 12.12.2012, 01.08.2012, 13.07.2012, 04.07.2012, 09.0.2012, 07.06.2012, 02.06.2012, 20.06.2012, 10.04.2012, 31.03.2012, 24.03.2012, 07.03.2012), reclamantul s-a limitat a preciza ca utilizarea acestui cuvant este de natura a-i aduce prejudicii fara a indica motivul pentru care a facut aceasta apreciere. Se retine ca regional se defineste ca apartinand unei regiuni, ori nu rezulta din contextul in care paratul a folosit aceasta asocierea ca fiind denigratoare, respectiv o utilizare peiorativa. Totodata cuvantul poate fi interpretat in egala masura ca o anagrama a cuvantului Legionaru.
Pentru analizarea caracterului expresiei "Impreuna facem rahatul praf"(publicatia din 24.03.2012, fl 37), trebuie privit contextul in care a fost utilizat acest joc de cuvinte. Astfel, paratul a facut o apreciere persoanala referitoare la succesul in alegeri al reclamantului pornind de la sloganul utilizat de acesta. Imprejurarea ca a fost folosit un cuvant ce ar putea fi apreciat vulgar nu imprima faptei caracter delictual atat timp cat a fost utilizat in scop stilistic, parte a comunicarii ca forma de expresie. In orice caz, dincolo de orice apreciere, expresia semnifica esecul unui demers.
In privinta expresiei "Flescaiala rigor mortis", din lecturarea articolului din 19.04.2013 (fl 16) reiese in mod evident ca paratul a facut referire la persoana reclamantului, ci la fostul primar Dumitru Sechelariu.
Aprecierea paratului "MR a dus lupte grele in Legiunea Straina care i-au afectat urechea interna atat de grav incat nu mai are nici echilibru, nici spirit de orientare" de asemenea nu poate fi considerata o atingere a drepturilor nepatrimoniale. Astfel, din circumstantele articolului din data de 23.04.2013 (fl 13-14), reiese ca paratul a folosit fraza mentionata in scop stilistic, drept o replica la reclama pensiunii Vila Royal, apartinand reclamantului, prezentata ca fiind aproape de aeroportul Henri Coanda, intr-o zona linistita, paratul subliniind ca aeroportul din Bacau se numeste George Enescu si cat de linistita este zona unde este amplasat imobilul. Caracterul ironic al afirmatiilor face parte din stilul adoptat, iar in contextul dat, nu se poate retine o atitudine denigratoare.
Expresia "soldatoi platit" utilizata in articolul din 09.06.2012 (fl 28) se inscrie in limitele libertatii de exprimare, fiind un fapt dat. Astfel, se retine ca afirmatia se bazeaza pe imprejurarea ca reclamantul a fost soldat in Legiunea Straina, aspect recunoscut, netagaduit si ca a fost platit in aceasta calitate, in acest sens instanta deducand din context ca a si fost prezentata. In publicatia mentionata paratul a facut si alte asertiuni, pe care instanta insa nu este chemata a le analiza in prezenta cauza intrucat nu a fost investita in acest sens, reclamantul limitandu-se a indica numai expresia citata ca fiind o incalcare a dreptului obiectiv.
Notiunea de "parvenit", prin ea insasi nu poate fi considerata denigratoare, de natura a afecta drepturile subiective, in contextul utilizat de parat, in articolul din 19.03.2013 (fl 16). In orice caz, dovada privind starea materiala a reclamantul, modul de dobandire a averii revine acestuia.
In ceea ce priveste articolul din 13.07.2012 publicat sub titlul "Noi sugem, dar in poza sunt alte muiste"(fl 21), instanta nu neaga caracterul vulgar al titlului, dar si al unor aspecte din continut, insa contextul in care a fost prezentat, fiind publicat la rubrica pamflet, reprezinta o forma de exprimare specifica satirei, ce implica in mod natural sa irite si sa provoace. In orice caz, parte din articol se refera la apropiati ai reclamantului si nu la reclamant insusi.
Referitor la "expresia manelele ie viata mea", se constata ca aceasta este asociata si unei imagini in care chipul reclamantului este atribuit unui alt trup amplasat langa un autoturism pe care este postat acest slogan (fl 20). Instanta retine ca postarea reprezinta o metamorfoza a realitatii pe care a implica satira si caricatura, completata cu doza de exagerare. Asocierea cu un gen muzical, cum este maneaua, nu poate fi considerata in sine denigratoare. Aceleasi considerente sunt avute in vedere de instanta si in cazul imaginii (fl 22) in care este prezentat un caine care alearga dupa un soldat caruia i s-a transpus fata reclamantului in timp ce alti soldati privesc de pe margine (articolul din 02.06.2012, fl 32). Modul distorsionat in care a fost infatisat reclamantul, corelat cu maniera de portretizare, constituie o caricaturizare prin folosirea satirei si nu se poate retine o ingerinta in dreptul la viata privata si nici nu presupune acordul paratului pentru folosirea imaginii sale.
Fata de aceste imprejurari, instanta va respinge actiunea ca neintemeiata.
In baza art 453 rap la art 451 C.proc.civ va obliga reclamantul sa achite paratului cheltuieli de judecata in cuantum de 1500 lei reprezentand onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE :
Respinge cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul MC in contradictoriu cu paratul PF, ca neintemeiata.
Obliga reclamantul sa achite paratului cheltuieli de judecata in cuantum de 1500 lei reprezentand onorariu de avocat.
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecatoria Bacau.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 04.11.2015.