Divort
Prin cererea inregistrata sub nr. pe rolul Judecatoriei Bacau reclamantul C C I in contradictoriu cu parata C C E a solicitat desfacerea casatoriei incheiata la data de 28.10.1978 si reluarea de catre parti a numelui avut anterior incheierii casatoriei.
Ulterior(fila 53) reclamantul a precizat actiunea in sensul ca a solicitat desfacerea casatoriei din culpa lui in conformitate cu prevederile art. 373 lit. c coroborat cu art. 379 alin. 2 C.civ.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru de 39 lei si timbru judiciar de 0,30 lei.
In motivarea cererii reclamantul arata in principal ca s-a casatorit la data de 28.10.1978 in Bacau, iar din casatorie a rezultat un copil, in prezent major. La inceputul casatoriei, mentioneaza reclamantul, s-au inteles bine, dar de sapte ani intre ei au aparut certuri si scandaluri care au dus la despartirea lor in fapt acum 3 ani de zile; reclamantul sustine ca parata nu a fost alaturi de el si de problemele pe care le avea, nu accepta ca cineva din familia lui sa il viziteze si nici ea nu mergea la familia lui, nici la decesele parintilor lui, a fratelui lui parata nu a mers, comportament care l-a deranjat foarte tare.
In drept a invocat art. 37 alin. 2 si art. 40 C.fam.
Pentru dovedirea cererii reclamantul a cerut audierea a doi martori, dar in cele din urma s-a limitat numai la unul: C G (fila 49 dosar), renuntand la cel de al doilea la termenul de judecata din 11.01.2012(fila 54).
Parata a formulat intampinare(filele 13-14) in care a cerut respingerea actiunii ca nefondata motivand in esenta ca o perioada de timp s-a inteles bine cu reclamantul dar pentru ca el consuma alcool si manifesta dezinteres fata de viata de familie, intre ei au aparut neintelegeri, dar in interesul fiicei lor, DG, precum si in speranta ca reclamantul va participa la cresterea si educarea acesteia, a incercat sa mentina un climat familial normal si, impreuna cu fiica lor, au incercat sa il determine pe reclamant sa renunte la consumul de alcool. Parata arata ca reclamantul a parasit domiciliul comun in urma cu trei ani, aspectele pe care le invoca in cererea de chemare in judecata fiind neconforme cu realitatea intrucat reclamantul insusi nu a participat la inmormantarea tatalui lui, iar decesele mamei si fratelui au survenit in 2008 si respectiv 2010 dupa ce acesta parasise domiciliul comun astfel ca aceasta nu a anuntat-o despre producerea evenimentelor nefericite. In ce priveste invocarea de catre reclamant ca parata nu i-ar fi fost alaturi, aceasta arta ca el a beneficiat pe parcursul celor 30 de ani de casatorie de sprijinul ei si al fiicei lor care au insistat in mod constant ca acesta sa renunte la consumul de alcool, sa isi gaseasca un loc de munca si sa revina la o viata normala de familie. In legatura cu vizitarea familiei reclamantului, parata sustine ca reclamantul a avut o relatie tensionata cu membrii familie sale cu care nu lua legatura perioade lungi de timp, edificator fiind faptul ca el nu a participat la inmormantarea tatalui sau.
Pe cale reconventionala, dupa precizarea de catre reclamant a cererii in sensul de a fi desfacuta casatoria din culpa reclamantului, parata a solicitat (fila 57), desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a paratului in conditiile art. 373 lit. c C.civ., precum si obligarea reclamantului sa suporte o prestatie compensatorie in conditiile art. 390-392 C.civ., pe care o solicita sub forma unei rente viagere constand in uzufructul asupra cotei de ½ din apartamentul situat in Bacau, respectiv a cotei de ½ din actualul imobil pe toata durata vietii.
Ulterior parata a precizat cererea reconventionala(fila 71 dos.) in sensul ca solicita ca prestatia compensatorie sa fie numai sub forma uzufructului asupra cotei de ½ din apartamentul bun comun situat in Bacau.
In motivarea cererii reconventionale parata invoca faptul ca in urma cu trei ani paratul a parasit domiciliul conjugal fara nici o motivare iar de atunci pana in prezent traieste cu o alta persoana, aspect care s-a confirmat din mai multe surse. In ce priveste prestatia compensatorie, parata sustine ca a solicitat in aceasta modalitatea deoarece reclamantul nu dispune de bani pentru a asigura o plata a unei sume lunare si ea in prezent nu are decat o pensie lunara in cuantum de 1030 lei. De asemenea, parata-reclamanta arata ca pronuntarea divortului va insemna si incetarea regimului matrimonial, ea fiind in imposibilitate de a se angaja intr-un proces de partaj cu toate consecintele pe care le implica. De asemenea, parata-reclamanta invoca faptul ca a avut in intretinere si fiica rezultata din casatorie, pentru care a suportat cheltuielile de masterat in valoare de 7.200 lei pentru care a facut un credit de nevoi personale pe care nu l-a terminat de achitat, fiica sa fiind intretinuta de parata, dupa cum sustine aceasta din urma, si pe durata studentiei.
In contradovada paratei i-a fost incuviintata proba cu doi martori: C Ge si B R, precum si proba cu inscrisuri.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri si proba cu martori.
Din probele administrate in cauza instanta retine urmatoarele: Reclamantul s-a casatorit cu parata la data de 28 octombrie 1978 in Bacau si din casatorie s-a nascut un copil, o fata care in prezent este majora.
Problemele in relatia partilor au inceput in urma cu mai multi ani ca urmare a faptului ca reclamantul consuma bauturi alcoolice peste masura. Martora C G, vecina cu partile timp de 20 de ani, a relatat instantei ca de cand il cunoaste pe reclamant, de 10 ori l-a vazut treaz. Cand consuma bauturi alcoolice reclamantul provoca si scandal, ii adresa sotiei injurii si distrugea lucruri prin casa. Au fost si situatii cand reclamantul a vandut lucruri din casa pentru bautura, imprumuta bani de la alte persoane pe care nu-i mai restituia si creditorii veneau la usa partilor si faceau scandal, conform declaratiei aceleiasi martore. In urma cu 4 ani de zile reclamantul a facut coma alcoolica, era in stare de inconstienta si martora impreuna cu parata, care era foarte speriata, l-au dus cu patura pana la salvare; atunci, relateaza si martora B R, parata i-a salvat viata reclamantului.
De trei ani partile sunt separate; reclamantul este cel care a parasit domiciliul conjugal, iar fratele sau, audiat de instanta, a declarat ca reclamantul are o relatie cu o alta femeie.
In consecinta, avand in vedere considerentele expuse instanta retine ca avand in vedere ca partile sunt separate de 3-4 ani de zile, relatiile de casatorie sunt grav vatamate, astfel ca in temeiul art. 373 lit. c raportat la art. 379 alin. 2 teza intai din Noul Cod Civil va admite actiunea, va admite in parte cererea reconventionala, ambele astfel cum au fost precizate si va dispune desfacerea casatoriei din culpa reclamantului-parat.
In temeiul art. 383 alin. 3 din Noul Cod civil, va dispune ca reclamantul-parat sa revina la numele avut anterior incheierii casatoriei, si va incuviinta ca parata-reclamanta sa revina la numele avut anterior incheierii casatoriei.
In ce priveste capatul de cerere din cererea reconventionala privind prestatia compensatorie sub forma uzufructului asupra cotei de ½ din apartamentul bun comun situat in Bacau, urmeaza a fi respins ca neintemeiat pentru urmatoarele considerente.
Aceasta institutie juridica - prestatia compensatorie - a fost introdusa prin Legea nr. 287/2009 privind Codul civil(in vigoare din 01.10.2011). In ce priveste aplicarea legii in timp, Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009, in forma in vigoare la data formularii de catre parata-reclamanta a cererii reconventionale(25.01.2012), nu prevedea o restrangere in timp a incidentei art. 390 C.civ. in materia prestatiei compensatorii. La data de 19 aprilie 2012 a intrat in vigoare Legea nr. 60/2012 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor masuri necesare intrarii in vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, care modifica art. 45 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009. In forma actuala art. 45 din Legea nr. 71/2011 prevede ca dispozitiile art. 388 din Codul civil privind acordarea despagubirilor si cele ale art. 390 din Codul civil privind acordarea prestatiei compensatorii sunt aplicabile in cazul in care motivele de divort s-au ivit dupa intrarea in vigoare a Codului civil. Textul nu este insa incident in cauza fata de momentul la care a fost investita instanta cu solutionarea cererii reconventionale(25.01.2012, anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 60/2012) si fata de prevederile art. 6 alin. 6 raportat la art. 390 din Noul Cod civil. A interpreta altfel ar insemna ca legea civila sa retroactiveze, lucru admis numai in conditiile unei dispozitii legale exprese, ceea ce nu este cazul in speta.
Potrivit art. 390 alin. 1 si 2 din Noul Cod civil in cazul in care divortul se pronunta din culpa exclusiva a sotului parat(in cauza reclamantul-parat), iar casatoria a durat cel putin 20 de ani, sotul reclamant(in cauza parata-reclamanta din cererea reconventionala) poate beneficia de o prestatie care sa compenseze, atat cat este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divortul l-ar determina in conditiile de viata ale celui care o solicita.
In temeiul art. 392 alin. 1 din Noul Cod civil prestatia compensatorie poate fi stabilita in bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori in natura, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care apartin debitorului.
In cauza casatoria a durat aproape 34 de ani, iar parata-reclamanta solicita prestatia compensatorie sub forma uzufructului asupra cotei de ½ din apartamentul bun comun situat in Bacau. Din probele care au fost administrate in cauza instanta retine ca in realitate parata s-a opus initial la desfacerea casatoriei ca sa nu fie nevoita sa faca partajul bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei, in special a apartamentului care constituie cel mai important bun al partilor. Reclamantul, vazand pozitia procesuala a sotiei sale, de opozitie la casatorie, a solicitat desfacerea casatoriei din culpa sa. Din acest motiv parata, la randul sau, a cerut acordarea prestatiei compensatorii sub forma uzufructului viager asupra apartamentului bun comun. Altfel spus, scopul pentru care parata a solicitat prestatia compensatorie este „sa indisponibilizeze” apartamentul bun comun pe toata durata vietii sale, pentru a nu fi supus partajului; or, nu acesta este sensul textului de lege care urmareste sa vina in sprijinul sotului ce nu poarta vina desfacerii casatoriei in sensul de a compensa dezechilibrul semnificativ al conditiilor de viata, produs ca urmare a survenirii divortului.
Pe de alta parte, art. 392 alin. 1 din Noul Cod civil prevede conditia ca bunul asupra caruia se instituie uzufructul sa apartina debitorului. In cauza insa, apartamentul este bunul comun al celor doi soti. Dreptul de proprietate devalmasa al sotilor asupra bunurilor dobandite in timpul casatoriei presupune ca bunul apartine celor doi soti fara ca acestia sa aiba precizata vreo cota-parte ideala din dreptul de proprietate asupra acelui bun, cum este in cazul proprietatii comune pe cote-parti. Obiectul uzufructului poate fi un bun sau o universalitate de bunuri, chiar o cota-parte dintr-un bun, dar cand aceasta cota-parte este individualizata. Cum parata-reclamanta nu a cerut instituirea uzufructului pentru un bun care apartine debitorului, desi s-a invocat ca acesta ar avea alte bunuri provenite din mostenire, cererea sa nu poate fi incuviintata. Altfel spus, pe aceasta cale parata urmareste sa-i fie „atribuit” sub aceasta forma apartamentul bun comun, ocolind calea legala a partajului, procedura in care se stabileste cota de contributie a sotilor la dobandirea tuturor bunurilor comune.
Mai mult, din inscrisurile depuse la dosarul cauzei de parata-reclamanta la ultimul termen de judecata se desprinde concluzia ca aceasta ar fi beneficiara unei cote succesorale din mostenirea parintilor sai, cu privire la care aceasta a declarat ca inca nu s-a facut dezbaterea succesorala, astfel ca veniturile sale se pot reintregi. Trebuie insa mentionat ca reclamantul-parat a fost de acord(fila 72) sa ii plateasca sotiei sale o renta viagera de ¼ din pensia sa, lucru pe care parata-reclamanta l-a refuzat, ceea ce constituie un argument in plus ca nu dificultatile de natura materiala au determinat-o sa solicite prestatia compensatorie, cu atat mai mult cu cat partile sunt separate de peste 3 ani, astfel ca se prezuma ca reclamantul nu a mai contribuit la sustinerea financiara a familiei; cu privire la fiica partilor, aceasta este in prezent majora iar parata a mentionat in scris(fila 59) ca a avut-o in intretinere si a suportat cheltuielile ei de masterat, ceea ce inseamna ca in prezent situatia este schimbata.
In consecinta, pentru aceste considerente si in temeiul dispozitiilor legale enuntate, va respinge capatul de cerere din cererea reconventionala privind prestatia compensatorie, ca neintemeiat.
In temeiul art. 274 C.pr.civ., va obliga reclamantul-parat sa plateasca paratei-reclamante suma de 239 lei cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru si onorariu de avocat, in masura admiterii in parte a cererii reconventionale.