Infractiuni Decizie nr. 385 din data de 10.04.2012
pronunțată de Curtea de Apel Oradea

Infractiuni Decizia penala nr. 385/R din 10 aprilie 2012
Dosar nr. 11419/111/P/2011 Curtea de Apel Oradea
Sectia penala si pentru cauze cu minori Este incident motivul de casare cu trimitere a cauzei in vederea continuarii judecatii de catre prima instanta cand se constata ca organele de urmarire penala au efectuat demersuri, potrivit proceselor verbale de cautare a celor doi invinuiti si implicit a incunostiintarii despre activitatile judiciare desfasurate cu indeplinirea de organul de urmarire penala a obligatiilor legale.
Prin sentinta penala nr. 295 din 23 decembrie 2011, Tribunalul Bihor, in baza art. 332 alin. 2 Cod procedura penala, vazand art. 197 alin. 2 si 4 Cod procedura penala, tinand seama de prev. art. 2, art. 3 si art. 6 Cod procedura penala, art. 6 alin. 3 lit. a din CEDO, art. 270 lit. b Cod procedura penala si art. 272 Cod procedura penala, vazand art. 49 alin. 4, art. 33 lit. a, art. 34 Cod procedura penala, a restituit dosarul nr. 11419/111/2011 continand dosarul nr. 697/P/2010 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor, privind pe inculpatii D.A., D.F., la Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor pentru reluarea urmaririi penale si refacerea urmaririi penale in cauza, in ce priveste infractiunile de inselaciune si uz de fals, prevazuta de art. 215 alin. 2, 3 si 5 Cod penal si art. 291 Cod penal, tinand seama de considerentele prezentei hotarari.
In baza art. 192 alin. 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul din dosarul Parchetului de pe langa Tribunlul Bihor nr. 697/P/2010, inregistrat la instanta la data de 29.09.2011, au fost trimisi in judecata inculpatii D.F. si D.A., pentru savarsirea infractiunilor de inselaciune cu consecinte deosebit de grave si de uz de fals, prevazuta de art. 215 alin. 2, 3 si 5 si 291 Cod penal, pentru ca in toamna anului 2007 au garantat un credit bancar in valoare de 500.000 euro cu rambursare in 36 de luni, cu mai multe imobile printre care si cu un teren intravilan supraevaluat si avand caracteristici topografice inexistente (acces din drum asfaltat, front stradal de 56,65 m).
Inculpatii au rambursat in rate o parte a creditului obtinut, iar pentru ca acestia nu au restituit restul sumei imprumutate, a fost declansata procedura executarii silite.
Banca comerciala SC Credit Europe Bank SA arata ca prejudiciul a fost acoperit in parte prin restituirea in rate lunare a creditului si prin executarea silita a garantiei, si se constituie parte civila cu restul nerambursat de 3.260,46 euro.
La termenul de judecata din 13.12.2011, mai inainte de citirea actului de sesizare, inculpatii prin aparator ales, au ridicat exceptiile nelegalei sesizari a instantei si a incalcarii dreptului la aparare, solicitand restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmaririi penale.
Analizand exceptiile ridicate si solicitarea privind restituirea cauzei la parchet, a constatat urmatoarele:
Nu rezulta la dosar modul in care organul de urmarire penala a fost sesizat cu privire la inculpata D.A..
Nu exista plangere, denunt ori proces-verbal de sesizare din oficiu cu privire la aceasta inculpata.
Plangerea penala formulata de partea vatamata SC Credit Europe Bank SA, constituita parte civila in cauza, se refera exclusiv la inculpatul D.F.
Declaratia reprezentantului partii civile se refera exclusiv la fapta acestui inculpat.
Inculpatul a solicitat si primit de la partea civila SC Credit Europe Bank SA un credit bancar pentru nevoi personale in suma de 500.000 Euro.
Potrivit contractului de credit si de garantie nr. 324 din 15.10.2007 (cu confirmarea oficiului juridic, incheiat intre cele doua parti, imprumutul este garantat in conformitate cu prevederile capitolului 10 din respectivul contract de imprumut.
La pct. 10.1 lit. d este consemnata garantia reala imobiliara de rang I asupra imobilului din localitatea Paleu, teren intravilan inscris in CF 1776 cu nr. cadastral 1924.
La pct. 10.4 este stipulat ca banca are dreptul sa efectueze controale pe teren pentru a verifica starea bunurilor aduse in garantie.
La pct. 1 paragraf 3 este consemnata calitatea in care inculpata este parte in contractul de imprumut, aceea de garant, aspect ce justifica lipsa interesului partii vatamate in a formula plangere pe numele inculpatei.
Cu privire la imobilului din localitatea Paleu, teren intravilan inscris in CF 1776 cu nr. cadastral 1924, la dosar exista Raportul de evaluare in baza caruia s-a acordat creditul, evaluare efectuata de expertul evaluator membru ANEVAR si CECAR, agreat de unitatea bancara.
La data de 09.02.2011, s-a inceput urmarirea penala fata de invinuitii D.F. si D.A., pentru savarsirea infractiunilor de inselaciune cu consecinte deosebit de grave si de uz de fals, prevazuta de art. 215 alin. 2, 3 si 5 si 291 Cod penal.
Fata de inculpati a fost pusa in miscare actiunea penala prin rechizitoriu, fiind trimisi in judecata pentru savarsirea infractiunilor prevazuta de art. 215 alin. 2, 3 si 5 si 291 Cod penal.
Daca, in ce-l priveste pe inculpatul D.F., acesta a fost cautat si citat in mod repetat in vederea prezentarii materialului de urmarire penala si sustinerii apararii, inculpata D.A., dupa punerea sub invinuire si audierea in calitate de invinuita, nu a mai fost citata in fata organului de urmarire penala.
Procesele-verbale justificative existente la dosar confirma neindeplinirea procedurii de citare cu inculpata, citata in mod repetat anterior datei de 02.03.201.
In ciuda neindeplinirii procedurii de citare, inculpata s-a prezentat in fata organului de urmarire penala la data de 17.03.2011, cand a formulat in calitate de invinuita declaratia olografa si cea pe formular tipizat.
Dupa punerea sub invinuire si audierea in calitate de invinuita, aceasta nu a mai fost citata pentru a-si formula si sustine apararea, ori pentru prezentarea materialului de urmarire penala.
Inculpata nu a fost citata nici pentru a participa la administrarea probatoriului, cu toate ca la data de 24.05.2011 a fost audiat martora S.G.E. - persoana ce a intocmit documentatia tehnica ce a atestat viabilitatea imobilului cu care s-a garantat creditul.
La dosarul de urmarire penala exista si declaratia martorei I.F., luata in lipsa citarii inculpatei, declaratie care insa nu are nici ora si nici data exacta a audierii, astfel cum pretinde norma legala: art. 86 alin. 3 raportat la art. 73 alin. 1 teza II Cod procedura penala.
Nu au fost intreprinse verificarile legale: nu s-a verificat daca inculpata este arestata preventiv ori incarcerata in alta cauza, nu au fost efectuate verificari la Evidenta populatiei pentru aflarea eventualelor adrese noi de resedinta.
Nu s-a efectuat verificarea la Starea civila, pentru a se stabili daca persoana cercetata si trimisa in judecata este in viata.
Prin urmare nu se poate aprecia daca urmarirea penala s-a facut in conditiile indeplinirii sau a lipsei de procedura cu inculpata.
Aspectul potrivit caruia inculpata a declarat - in imprejurarea punerii sub invinuire - ca nu doreste sa faca alte precizari, nu poate justifica necitarea ulterioara a acesteia pentru formularea apararii si pentru prezentarea materialului de urmarire penala, deoarece, potrivit art. 4 Cod procedura penala., organul de urmarire penala este obligat sa aiba rol activ, iar potrivit art. 2 Cod procedura penala, procesul penal se desfasoara si in cursul urmaririi penale potrivit dispozitiilor prevazute de lege.
Tinand seama de cele constatate, s-a apreciat ca sansa prezentarii in fata organului de urmarire penala, in imprejurarea in care inculpata ar fi fost totusi citata, este o presupunere mult mai rezonabila si acceptabila din partea judecatorului, decat aceea privind o conduita negativa din partea inculpatei, de sustragere.
Cu neobservarea acestor imprejurari, in actul de sesizare a instantei se arata ca inculpata s-a sustras urmaririi penale, acesta fiind si motivul trimiterii in judecata in lipsa.
Cu privire la cele s-a apreciat ca sunt incidente prev. art. 197 alin. 2 si 4 Cod procedura penala si 332 alin. 2 Cod procedura penala.
Nulitatea absoluta se refera la sesizarea instantei.
Nelegala sesizare a instantei nu se confunda cu neregularitatea actului de sesizare.
Potrivit art. 262 Cod procedura penala, procurorul emite rechizitoriul - actul de sesizare a instantei, cand urmarirea penala este completa.
Urmarirea penala este completa cand au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, existand probele necesare care au fost legal administrate.
Potrivit art. 257, art. 261 alin. 2 Cod procedura penala, inainte de a emite rechizitoriul procurorul prezinta invinuitului materialul de urmarire penala.
Dupa acest moment se poate dispune punerea in miscare a actiunii penale prin rechizitoriu.
Prin punerea in miscare a actiunii penale ia nastere raportul procesual penal fundamental in care subiectul activ al actiunii penale isi exercita dreptul de a trage la raspundere penala pe invinuit, devenit inculpat. In cadrul acestui raport, autoritatea sau persoana care invinuieste are obligatia de a indeplini actele de invinuire, potrivit legii si adevarului, iar invinuitul devenit inculpat are dreptul de a se apara - ca parte in proces - impotriva invinuirii ce i se aduce.
Drept urmare nulitatea rezida implicit prin incalcarea dreptului la aparare. Inculpata D.A., datorita celor aratate mai sus, nu poate exercita in nici un mod apararea.
Potrivit art. 6 alin. 2 Cod procedura penala, in cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege, incalcarea textelor de lege mai sus indicate trebuind a fi luata in considerare din oficiu, potrivit art. 197 alin. 4 teza ultima Cod procedura penala, in scopul aflarii adevarului si justei solutionari a cauzei.
Prin urmare, nefiind incidente prev. art. 197 alin. 5 Cod procedura penala, vatamarea cauzata nu poate fi in nici un mod inlaturata intrucat au fost incalcate prev. art. 1, 2, 3, 4 si 6 Cod procedura penala.
Data fiind situatia mai inainte prezentata, potrivit unui rationament juridic pe care s-a apreciat rezonabil, in cauza de fata nu putem admite ca instanta a fost legal sesizata, si nici ca inculpata s-a sustras urmaririi penale.
Analizand exceptiile prin prisma drepturilor fundamentale, s-a constatat ca astfel a fost incalcat si art. 6 alin. 3 lit. a din CEDO.
Prin urmare, in prezenta cauza, s-a apreciat ca in aceste conditii nu poate fi motivata o eventuala hotarare de condamnare in asa fel incat sa reziste criticilor si exigentelor CEDO.
In concluzie s-a apreciat ca nu se poate analiza daca sunt suficiente si rezonabile aspectele de natura a rasturna prezumtia de nevinovatie pentru incadrarea juridica retinuta in sarcina inculpatei.
Restituirea cauzei poate fi justificata si prin constatarea nulitatii relative, invocate la primul termen de judecata cu procedura completa.
Datorita neaplicarii dispozitiilor procedurale de catre organul de urmarire penala, inculpatei D.A. i-a fost imposibil sa ia la cunostinta despre derularea urmaririi penale si despre continutul materialului de urmarire penala, astfel incat, in privinta inculpatei, nu sunt incidente prev. art. 254 Cod procedura penala.
Dimpotriva, cu referire la aceasta inculpata instanta a constatat ca au fost incalcate prev. art. 255, art. 256 si art. 257, raportat la art. 250, art. 251 si art. 252 Cod procedura penala.
Cu privire la institutia restituirii cauzei la procuror pentru reluarea urmaririi penale in vederea refacerii acesteia, in jurisprudenta s-a decis in mod constant ca o asemenea masura se ia ori de cate ori se a constatat ca urmarirea penala s-a desfasurat cu incalcarea dispozitiilor legale, cum ar fi cazurile evidentiate mai sus, indiferent daca incalcarea legii este sanctionata cu nulitate absoluta sau relativa.
Prezenta cauza se restituie in vederea asigurarii dreptului la un proces echitabil, potrivit exigentelor CEDO, cat si pentru asigurarea dreptului la aparare potrivit legii.
Motivul restituirii cauzei in vederea reluarii urmaririi penale este cel indicat mai sus, respectiv nulitatea absoluta astfel motivata, cu aprecierea ca a fost incalcata Conventia CEDO, lucruri ce au condus la gresita apreciere, potrivit careia, inculpata a fost cercetata in lipsa deoarece s-a sustras urmaririi penale.
Instanta a apreciat ca daca dosarul urmeaza a fi restituit in scopul reluarii urmaririi penale, acest lucru trebuie sa vizeze intreaga cauza, fara disjungerea cauzei.
S-a apreciat ca disjungerea raportat la conditiile prezentei cauze s-ar face cu incalcarea dispozitiilor legale prevazuta de art. 33, 34 Cod procedura penala, intrucat nu sunt incidente prev. art. 38 Cod procedura penala.
Fata de cele constatate, instanta a dispus conform dispozitivului hotararii.
Impotriva hotararii instantei de fond, in termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor, criticand-o ca nelegala.
In dezvoltarea motivelor de recurs, parchetul a aratat ca solutia adoptata de tribunal este criticabila, in cauza nesubzistand cazurile de nulitate absoluta prevazute de articolul 197 aliniatul 2 Cod de procedura penala, referitoare la nelegala sesizare a instantei.
Din actele de urmarire penala efectuate in cauza au rezultat aspecte care conduc la concluzia indeplinirii procedurii de citare cu invinuitii D.F. si D.A., persoane care aveau cunostinta de existenta dosarului penal, precum si de ancheta dispusa impotriva lor. Sustragerea inculpatei D.A. de la efectuarea actelor de urmarire penala este evidenta si aceasta este cauza obiectiva a imposibilitatii prezentarii materialului de urmarire penala.
Pe cale de consecinta, parchetul a solicitat casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre continuarea judecatii, instantei de fond.
Examinand hotararea prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si din oficiu, pe baza lucrarilor si materialului de la dosarul cauzei, Curtea a apreciat ca aceasta este nelegala si netemeinica.
S-a retinut ca in cauza subzista cazul de nulitatea absoluta privind nelegala sesizare a instantei, dispunandu-se, potrivit articolului 332 aliniatul 2 Cod de procedura penala, restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale.
Argumentatia instantei de fond s-a bazat pe evidentierea unor neregularitati care ar afecta procedura de citare a inculpatei D.A. in cursul urmaririi penale.
Astfel, ulterior punerii sub invinuire si audierii in aceasta calitate, de invinuit, organul de urmarire penala nu a mai dispus citarea acesteia pentru a-si formula aparari, sau, finalmente, pentru a fi prezentat materialul de urmarire penala. In acest context, in actul de sesizare a instantei s-a aratat ca inculpata s-a sustras urmaririi penale, desi, nerespectandu-se procedura de citare, nu poate fi luata in considerare o astfel de atitudine.
Se concluzioneaza astfel, ca in lipsa unor demersuri legale prin care sa se asigure o procedura de citare corespunzatoare, s-a incalcat dreptul la aparare al inculpatei. Acest aspect a condus la imposibilitatea prezentarii materialului de urmarire penala inculpatei, insa retinandu-se imprejurarea incalcarii dreptului la aparare, instanta de fond apreciaza ca nu pot fi incidente dispozitiile articolului 254 Cod de procedura penala.
Curtea a retinut ca, potrivit art. 332 alin. 2 Cod de procedura penala, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiior privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator. Se remarca o corespondenta intre aceste dispozitii si o parte din situatiile prevazute de art. 197 alin. 2 Cod de procedura penala, respectiv incalcari care atrag nulitatea absoluta.
Practica judiciara este unanima in a contura situatiile concrete in care se dispune restituirea cauzei la procuror pe considerentul nerespectarii dispozitiilor privitoare la sesizarea instantei.
Un prim caz, este vorba de lipsa urmaririi penale pe considerentul efectuarii materialului probatoriu in faza efectuarii actelor premergatoare si in lipsa unui proces verbal care sa aiba valoare probatorie. Acest caz este sanctionat cu nulitatea absoluta, cata vreme lipseste urmarirea penala.
O alta situatie care atrage incidenta dispozitiilor art. 332 alin. 2 Cod de procedura penala, este acela al existentei unor discordante majore intre actul de sesizare a instantei si lucrarile de urmarire penala, precum si a sesizarii directe a instantei cu infractiuni care nu au facut obiectul fazei de urmarire penala. Aceasta este o imprejurarea care atrage incidenta dispozitiilor art. 197 alin. 2 Cod de procedura penala cu privire la sesizarea instantei.
De asemenea, s-a statuat in jurisprudenta ca trimiterea in judecata a unui inculpat cu incalcarea dispozitiilor art. 253 Cod de procedura penala, efectuandu-se acte noi de cercetare penala ulterior prezentarii materialului probatoriu, este o situatie ce atrage restituirea cauzei la procuror in vederea efectuarii urmaririi penale, dar cu precizarea ca s-ar impune doar prezentarea materialului de urmarire penala.
Este evident ca si in situatia in care organul de urmarire penala ar incalca in mod flagrant dispozitiile legale ce guverneaza procedura de citare a unei persoane invinuite sau inculpate, s-ar impune restituirea cauzei la procuror si refacerea anchetei.
In cauza de fata, prin rezolutia din 09.02.2011, s-a dispus inceperea urmaririi penale a invinuitilor D.F. si D.A., retinandu-se in sarcina acestora indicii rezonabile de savarsire a infractiunilor de inselaciune si uz de fals, in forma prevazuta de art. 215 alin. 2, 3, 5 si art. 291 Cod penal.
Prin procesul verbal incheiat la dat de 17.03.2011, organul de cercetare penala a comunicat invinuitei D.A. invinuirea adusa, aceasta dand o declaratie olografa la aceeasi data, in care preciza ca are cunostinta de faptele retinute in sarcina sa. Ulterior, invinuita scrie o declaratie pe formularul tipizat, cu regim special in care-si exprima pozitia cu privire la invinuirile aduse. Face precizarea ca la acel moment nu doreste sa fie asistata de un aparator.
De remarcat este imprejurarea citarii invinuitei la data de 08.02.2011, la adresa din O.str. T.S. nr. 1 si primirea citatiei de catre fiica acesteia, minora, moment evident anterior luarii declaratiei de invinuita la data de 17.03.2011.
In acest context, este evident ca invinuita D.A. cunostea atat invinuirea care s-a formulat impotriva sa, cat si existenta unei proceduri judiciare pe care organul de urmarire penala o desfasura.
La aceeasi adresa, a fost citata ulterior invinuita, la date diferite, adresa corespunzand celei indicata in declaratia data la 17.03.2011; nu a comunicat o alta adresa de citare pentru ca organul de urmarire penala sa poata proceda potrivit dispozitiilor articolului 177 aliniatul 3 Cod de procedura penala.
Pe de alta parte, este evident ca, fiind sotia invinuitului D.F., exista o prezumtie rezonabila in sensul comunicarii acestuia cu privire la ancheta pe care organul de urmarire penala o desfasura impotriva lor.
De altfel, la data de 04.11.2010, D.F. a dat in fata organelor de urmarire penala o declaratie olografa, in care indica faptul ca impotriva sa partea civila Credit Europe Bank Romania SA a formulat o sesizare sub aspectul savarsirii unor fapte prevazute de legea penala. Ulterior, potrivit proceselor verbale de indeplinire a procedurii de citare aflate la dosarul de urmarire penala, organul de urmarire penala a efectuat demersuri in privinta citarii acestuia si implicit a incunostintarii despre activitatile judiciare desfasurate. Adresa de citare corespunde cu cea indicata in declaratia olografa si, intrucat a fost indicata si o alta adresa, respectiv O., Bld. D. nr. 56 organul de urmarire penala a efectuat si in acest loc demersuri de incunostintare . La adresa situata pe Bld. D. a fost gasita numita M.G., aceasta declarand ca invinuitul D.F. domiciliaza in realitate pe str. T.S. nr. 1.
In consecinta, Curtea a apreciat ca organele de urmarire penala au efectuat demersuri de citare a celor doi invinuiti cu respectarea dispozitiilor legale, imposibilitatea de prezentare a materialului de urmarire penala fiind obiectiva si datorata atitudinii persoanelor invinuite de neprezentare in fata autoritatilor. Nu exista o dispozitie legala care sa oblige organul de urmarire penala sa aduca la cunostinta unei persoane invinuite sau inculpate, momentul la care se raporteaza finalizarea anchetei. Exista o obligatie legala de aducere la cunostinta fata de o persoana a invinuii care i se aduce, precum si aceea a citarii in vederea participarii la orice activitate care o vizeaza in cursul anchetei. Aceste obligatii au fost respectate de catre organul de urmarire penala si au fost analizate de Curte anterior, sens in care nu se poate retine existenta unei situatii care sa atraga nulitatea absoluta a urmaririi penale si, implicit, a sesizarii instantei.
A fost admis recursul declarat de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor si s-a casat hotararea atacata, dispunandu-se trimiterea spre continuarea judecatii, instantei de fond.