Prin incheierea penala din 22. 10 2013 a Judecatoriei Bacau pronuntata in dosar nr. 4140/180/2012 s a dispus urmatoarele:
In baza art.160a Cpr.pen cu referire la art.143 alin.1 C. pr.pen si art.148 alin 1 lit a C.pr.pen. arestarea preventiva a inculpatului P. (actualmente V. ) F. - pe o durata de 25 zile, incepand cu data punerii efective in executare a mandatului de arestare preventiva .
S-a dispune emiterea de urgenta a mandatului de arestare preventiva.
In baza art.160a C.pr.pen cu referire la art.143 alin.1 C. pr.pen si art.148 alin 1 lit a C.pr.pen. s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului P.D.C., pe o durata de 25 zile, incepand cu data punerii efective in executare a mandatului de arestare preventiva.
S-a dispus emiterea de urgenta a mandatului de arestare preventiva.
In baza art. 192 alin 3 C.pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Din analiza materialului probator, existent in cauza, citatii emise, mandate de aducere, verificarile efectuate pentru stabilirea locului unde sa le fie comunicate actele de procedura , instanta a considerat ca exista indicii , probe si date ca inculpatii P. F. si P. D. , au fugit ori sau ascuns si de asemenea ca , vor incerca sa se sustraga de la judecat .
Potrivit prevederilor art. 160 a CPP ;
Arestarea preventiva a inculpatului poate fi dispusa in cursul judecatii, prin incheiere motivata, daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista vreunul dintre cazurile prevazute de art. 148.
Potrivit prevederilor art. 148 alin 1 lit a CPP ;
Masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista vreunul dintre urmatoarele cazuri:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori exista date ca va incerca sa fuga sau sa se sustraga in orice mod de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei;
Potrivit prevederilor art. 150 alin 1.c.pr.pen.
Masura arestarii inculpatului poate fi luata numai dupa ascultarea acestuia de catre procuror si de catre judecator, afara de cazul cand inculpatul este disparut, se afla in strainatate ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata ori se afla in una dintre situatiile prevazute in art. 1491 alin. 6.
Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, detentia este justificata doar daca se face dovada ca asupra procesului penal planeaza unul dintre urmatoarele pericole, care trebuie apreciate „in concreto” pentru fiecare caz in parte: pericolul de savarsire a unor noi infractiuni ,
pericolul de distrugere a probelor,
riscul presiunii asupra martorilor,
pericolul de disparitie a inculpatului
pericolul de a fi tulburata ordinea publica.
n acelasi sens s-a pronuntat si Comitetul de Ministri al Consiliului Europei care prin Recomandarea nr. R (80) 11 care la pct. 3 prevede ca detentia provizorie nu poate fi ordonata decat daca persoana in cauza este banuita ca a savarsit o infractiune si sunt motive serioase de a se crede ca exista unul sau mai multe dintre urmatoarele pericole: pericolul de fuga, cel de obstructionare a cursului justitiei, ori acela ca acuzatul sa nu comita o noua infractiune grava.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta a constatat ca exista dovezi privind existenta unuia dintre pericolele apreciate, atat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului cat si de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei, ca fiind justificative pentru luare masurii arestului preventiv respectiv pericolul de fuga , precum si cel de obstructionare a cursului justitiei .
Un aspect important in ceea ce priveste luarea masurii preventive adecvate , este acela ca , desi ceilalti inculpati din prezenta cauza , fie s-au prezentat personal in instanta , fie si-au angajat aparatori alesi prin care sa poata fi informati asupra desfasurarii procedurilor judiciare efectuate pe parcursul cercetarii judecatoresti ,(unul dintre inculpatii care au procedat astfel fiind inculpatul R.C. , actualmente acesta aflandu-se in executarea unei pedepse privative de libertate in Germania ), cei doi inculpati , P. F. si P. D. si-au schimbat adresele la care locuiau , fara a respecta obligatia de a instiinta instanta de judecata .
Mai mult,inculpatul P. F. si-a schimbat numele de familie, actualmente numindu-se V. si nu se cunoaste domiciliul stabil ori resedinta acestuia , afirmandu-se ca , se afla in Olanda in executarea unei pedepse privative de libertate, mai apoi ca, se afla in Marea Britanie, solicitandu-se tot felul de verificari , proceduri si corespondente de lunga durata cu aceste state .
Nici unul dintre cei doi inculpati nu si-a angajat aparator ales , in mod evident pentru a nu primi termen in cunostinta prin intermediul avocatului ales si astfel instanta sa nu poata efectua cercetarea judecatoreasca cu celeritate .
Nici unul dintre cei doi inculpati nu s-a prezentat in instanta , desi au fost citati la adresele pe care le-au indicat , fie nu sunt gasiti de organele de politie la aceste adrese , fie s-au mutat si nu mai locuiesc la aceste adrese .
De asemenea , nici unul din cei doi inculpati nu a prezentat in scris , macar prin corespondenta , vreo justificare pentru lipsa de la termenele de judecata sau cauza obiectiva care ii impiedica sa participe la desfasurarea procedurilor judiciare in fata instantei .
La nici unul din nenumaratele termene dispuse de catre instanta (peste 15 termene ) , de la inregistrarea dosarului pe rolul instantei , nu s-a putut realiza procedura de citare , nici executarea mandatelor de aducere emise pe numele celor doi , astfel ca nu sau putut efectua audieri ale inculpatilor prezenti ori a martorilor din lucrari , administrarea de probe in aparare pentru ceilalti inculpati care s-au prezentat in instanta ori a celorlalte mijloace de proba , inregistrari video , etc, toate demersurile fiind doar pentru efectuarea procedurii de citare a celor doi inculpati in conditii de legalitate , pentru a se putea pasi la judecarea cauzei .
Toate aceste aspecte confirma in mod evident dorinta celor doi inculpati de a se ascunde , pentru a nu putea fi trasi eventual la raspundere , fie sa obstructioneze cursul justitiei , prin impiedicarea administrarii probelor si a mijloacelor de proba , pentru ca ulterior indiferent de solutia adoptata pe fondul cauzei , sa reclame un ,,abuz” al autoritarilor , respectiv incalcarea dreptului la aparare , la un proces echitabil sau chiar nesolutionarea cauzei intr-un termen rezonabil , invocand , ca nu au fost legal citati si nu au avut cunostinta de derularea procedurilor judiciare efectuate in prezenta cauza.
Este mai mult decat evident ca , in acest mod , cei doi inculpati urmaresc o eventuala prescriere a raspunderii penale si in mod cert o obstructionare a cursului justitiei .
In cauza prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Bacau nr.8061/P/2011 din 22.03.2012 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor :
1. P.(actualmente V.) F.- pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art.2 alin.1 pct.1 din Legea 61/1991 rep. si art.321 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.33 lit.a C.pen., constand in aceea ca:
In noaptea de 24/25.09.2011, in jurul orelor 3,30-4,00 inculpatul P. F. impreuna cu alti 6 inculpati au provocat scandal in incinta Complexului Comercial C.P. din mun.Bacau, in urma caruia au fost distruse mai multe bunuri din interiorul Clubului K., a fost intrerupt programul de divertisment (discoteca), iar peste 200 clienti au parasit localul, indignati si speriati de manifestarea antisociala a inculpatilor. De asemenea, inculpatul P. F. a purtat fara drept, in imprejurarile descrise mai sus, un box metalic, cu care l-a agresat pe inculpatul I.S.
2. P.D.C., pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art.321 alin.2 C.pen., constand in aceea ca:
In noaptea de 24/25.09.2011, in jurul orelor 3,30-4,00 inculpatul P. D.- C. impreuna cu alti 6 inculpati au provocat scandal in incinta Complexului Comercial C.P. din mun.Bacau, in urma caruia au fost distruse mai multe bunuri din interiorul Clubului K., a fost intrerupt programul de divertisment (discoteca), iar peste 200 clienti au parasit localul, indignati si speriati de manifestarea antisociala a inculpatilor.
Analizand actele din dosarul de urmarire penala, exista indicii ce conduc la presupunerea rezonabila ca inculpatii ar fi fost prezenti la locul savarsirii faptei retinuta in rechizitoriu si ca ar fi participat la aceasta fapta retinuta in rechizitoriu si in conse4cinta, in cauza, sunt aplicabile disp.prev. de art.143 C.pr.pen.
Aplicarea unei alte masuri preventive respectiv, a obligarii de a nu parasi tara sau localitatea , in raport cu infractiunile grave savarsite , cat si atitudinii adoptate de cei doi inculpati in cursul cercetarii judecatoresti , este insuficienta si lipsita de efect la momentul de fata , mai ales datorita faptului ca nu se cunoaste locul unde se afla fiecare din cei doi inculpati, motiv pentru care instanta va dispune arestarea preventiva a celor doi inculpati , potrivit dispozitiilor art 160a CPP cu referire la art. 148 alin 1 lit. a CPP.
Impotriva acestei solutii au declarat recurs , in termen legal inculpatul inculpatii – prin aparator.
Oral , in instanta aparatorii alesi , critica ca netemeinica si nelegala solutia primei instante deoarece , nu se impunea luarea masurii arestului preventiv, intrucat lasarea in libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publica, ; arata ca din cauze obiective cei doi inculpati nu s-au putut prezenta in instanta; ca au o situatie familiala deosebita ce implica prezenta acestora in strainatate. .
Analizand motivele de recurs , Tribunalul constata ca recursul este fondat .
Scopul masurilor preventive precizat de art. 136 Cod procedura penala poate fi atins si prin luarea unei masuri mai putin severa decat cea a arestarii preventive si care sa constituie, in acelasi timp, o garantie ca inculpatul nu se vor sustrage de la judecata sau executarea pedepsei si nici nu va incerca sa influenteze pe ceilalti participanti la proces.
Desi pericolul pentru ordinea publica nu se confunda cu pericolul social ca trasatura esentiala a infractiunii, aceasta nu inseamna ca in aprecierea pericolului pentru ordinea publica trebuie facuta abstractie de gravitatea faptei; sub acest aspect existenta pericolului public poate rezulta, intre altele si din insusi pericolul social al infractiunii de care este invinuit inculpatul.
In cauza Letellier contra Frantei Curtea Europeana a drepturilor omului a stabilit ca „prin gravitatea lor deosebita si prin reactia publicului la savarsirea lor, anumite infractiuni pot sa suscite o tulburare sociala de natura sa justifice o detentie provizorie cel putin o perioada de timp”.
De asemenea, considera instanta de recurs ca sunt indeplinite conditiile prevazute de textul enuntat , fata de rezonanta sociala a faptelor comise lasarea in libertate nu ar crea o stare de insecuritate atat in randul colectivitatii locale si nu ar crea in opinia publica sentimentul ca justitia nu reactioneaza suficient de ferm impotriva unor fapte de natura celor savarsite de recurentii inculpati.
De altfel, Conventia Europeana pentru Drepturile Omului si a Libertatilor Fundamentale-art.5 paragraful 3 arata ca: „Orice persoana arestata sau detinuta in conditiile prevazute de art.5 paragraful 1 lit.c, trebuie adusa de indata inaintea unui judecator sau altui magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare si are dreptul de a fi judecat intr-un termen rezonabil sau eliberat in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonata unei garantii care sa asigure prezentarea persoanei in cauza la audiere”.
Se constata ca inculpatii –recurenti sunt trimisi in judecata in judecata pentru infractiunea prev. de art .321 alin 1 cod penal , fapta comisa la data de 24. 09. 2011 – iar prin perioada relativ lunga de timp scursa de la data comiterii si-a pierdut din rezonanta sociala a acestei astfel ca nu se impunea arestarea preventiva a acestora.
De altfel, prin incheierea nr. 99/06.10.2011 a Judecatoriei Bacau , ramasa definitiva prin respingerea recursului Parchetului, s-a dispus respingerea propunerii de arestare preventiva a inculpatilor, pentru motivele aratare si care nu vor mai reluate.
Se mai constata ca, fata de natura faptei , prezenta inculpatilor - recurenti nici nu era obligatorie , instanta de fond putand sa judece cauza, cu respectarea prevederilor legale de asigurare a apararii si citarea corespunzatoare a inculpatilor, sa treaca la administrarea de probe si judecarea cauzei.
Desi instanta de fond a dispus arestarea preventiva a celor doi inculpati pentru faptul ca acestia lipsesc de la judecata , se constata ca insasi procedura de citare a acestora nu a fost corect indeplinita, inculpatii recurentii fiind consemnati ca au termen in cunostinta , desi acestia nu au fost prezenti niciodata la instanta de fond; nu au avut reprezentare in instanta prin aparator angajat; iar pentru inculpatul P. F. nu s-a dispus citarea acestuia sub noul nume de V., astfel ca sub aceste aspecte hotararea este totalmente nelegala.
Pentru toate considerentele aratate , in baza art.385 ind. 15 pct. 2 lit d cod pr-.penala, se vor admite recursurile formulate de inculpatii V. F. – fost P. si P.D.C. impotriva incheierii penale din data de 22 .10. 2013 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr. 4140/180/ 2012, pe care o va casa in totalitate;
Se va retine cauza spre rejudecare si in consecinta se va respinge sesizarea din oficiu , privind arestarea preventiva a inculpatilor V. F. – fost P. si P.D.C..
Se va constata ca inculpatii – in recurs - au fost reprezentati de aparatori alesi.
In baza art. 192 al.3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor ramane in sarcina statului.