Actiune in pretentii. Contract de comodat. Decizie nr. 936 din data de 15.11.2011
pronunțată de Tribunalul Bacau

Pronuntand sentinta civila nr.8637/13.10.2010 Judecatoria Bacau a respins ca nefondata cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta P.O. in contradictoriu cu paratul L.I. si a obligat pe reclamanta sa plateasca paratului suma de 300 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, a retinut judecatoria ca:
„Potrivit art.1568 C.civ. comodatarul raspunde pentru deteriorarea sau pieirea, in tot sau in parte a lucrului, daca nu dovedeste ca ca acestea s-au produs fortuit ori ca sunt consecinta folosirii bunului potrivit destinatiei si fara culpa din partea sa. De asemenea, comodatarul raspunde pentru deteriorarea lucrului produsa de catre o persoana careia, la randul sau, i l-a incredintat, cu orice titlu, comodatarul avand actiune in regres impotriva tertului vinovat de deteriorare sau de pieirea lucrului.
Pe de alta parte, potrivit Art. 22 din Legea nr. 136/1995:
„In limitele indemnizatiei platite, asiguratorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei, cu exceptia asigurarilor de persoane, iar in cazul in care in vigoare era o asigurare obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de vehicule, si impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia, conform art. 54.”
Potrivit Art. 29 din Legea nr. 136/1995:
”In cazul existentei mai multor asigurari incheiate pentru acelasi bun, fiecare asigurator este obligat la plata, proportional cu suma asigurata si pana la concurenta acesteia, fara ca asiguratul sa poata incasa o despagubire mai mare decat prejudiciul efectiv, consecinta directa a riscului.
Asiguratul are obligatia sa declare existenta altor asigurari pentru acelasi bun la asiguratori diferiti, atat la incheierea contractului de asigurare, cat si pe parcursul executarii acestuia.”
Potrivit Art. 48 din Legea nr. 136/1995:
„Persoanele fizice sau juridice care au in proprietate vehicule supuse inmatricularii/inregistrarii in Romania, precum si tramvaie au obligatia sa se asigure pentru cazurile de raspundere civila ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule in limitele teritoriale de acoperire si sa mentina valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum si sa aplice pe parbrizul vehiculului sau in alt loc vizibil din exterior vigneta.”
Potrivit Art. 52 din Legea nr. 136/1995:
„In cazul in care, pentru acelasi proprietar de vehicul, la data producerii accidentului, existau mai multe asigurari valabile, despagubirea se suporta in parti egale de catre toti asiguratorii. Despagubirea se va plati integral de catre asiguratorul la care s-a adresat persoana pagubita, urmand ca ulterior asiguratorul in cauza sa se indrepte impotriva celorlalti asiguratori pentru recuperarea partii de despagubire, platita in numele acestora.
Asiguratul are obligatia de a informa asiguratorul despre incheierea unor astfel de asigurari cu alti asiguratori.”
***
La data de 22.08.2007, intre parti s-a incheiat un contract de comodat autentificat sub nr. 4510 de catre BNP L.O.I., prin care reclamanta a transmis catre parat pentru perioada 22-26.08.2007 folosinta temporara si gratuita a autoutilitarei marca D., pentru deplasarea pe teritoriul statului roman si in afara granitelor acestuia si in scop de taximetrie, comodatarul obligandu-se sa conserve si sa foloseasca bunul ca un bun proprietar si conform destinatiei stabilite prin contract, precum si sa suporte toate cheltuielile legate de acest autoturism, respectiv asigurare obligatorie si facultativa, revizii, reparatii, rovinieta, cheltuieli de folosinta – motorina, ulei, piese de schimb, etc., contravaloarea eventualelor reparatii necesare in cazul unui accident si orice alte cheltuieli care ar mai putea aparea ca urmare a utilizarii autoturismului.
La data de 25.08.2007, autoutilitara reclamantei a fost avariata in urma unui accident auto, produs din vina unui tert care, cu permisiunea paratului, conducea in momentul respectiv autoutilitara proprietatea reclamantei.
Ulterior producerii acestui eveniment rutier, in vederea recuperarii pagubei produse, reclamanta a solicitat despagubirea de la asiguratorul sau casco, acesta virandu-i in cont suma de 13580 lei, solutia tehnologica adoptata de comun acord de intre reclamanta si asiguratorul sau casco fiind reparatia autovehicului in regie proprie.
Astfel, instanta constata ca reclamanta a obtinut o despagubire pentru paguba suferita ca urmare a producerii accidentului rutier si nu poate obtine de la mai multe persoane despagubiri pentru aceeasi dauna, intrucat aceasta ar reprezenta o cauza de imbogatire fara just temei, ceea ce este inadmisibil.
In caz contrar, vinovatul de producerea evenimentului rutier s-ar putea gasi, ipotetic, in situatia de a fi obligat sa restituie dauna atat catre asiguratorul casco al reclamantei (care are dreptul de a se subroga in temeiul Art. 22 din Legea nr. 136/1995), cat si catre paratul din prezenta cauza (care are posibilitatea sa se indrepte impotriva acestuia in temeiul Art. 998-999 C.civ.)
Totodata, instanta constanta ca reclamanta a ales o cale pentru recuperarea prejudiciului sau, cu privire a aceeasi dauna nefiind posibila cumularea raspunederii civile contractuale a asiguratorului sau casco cu cea a paratului, potrivt principiului electa una via non datur recursus ad alteram.
Cu privire la suma incasata, instanta constata ca reclamanta nu poate in prezent sa solicite de la parat nici diferenta dintre paguba la momentul producerii prejudiciului si suma obtinuta de la asigurator, intrucat a fost de acord cu solutia tehnologica de reparare in regie proprie, ce presupune incasarea unei sume mai mici de la asigurator, si nici diferenta dintre paguba la momentul introducerii cererii de chemare in judecata si paguba la momentul producerii prejudiciului, intrucat din probatoriul administrat in prezenta cauza a rezultat ca autoturismul nu a fost pana in prezent reparat din culpa reclamantei.
Cu privire la sumele ce exced contravalorii necesare reparatiilor autoturismului ori a contravalorii acestuia, in caz de avarie totala, respectiv: (a) sumele reprezentand comision si dobanzi aferente creditului contractat de catre reclamanta in vederea procurarii autoutilitarei, instanta constata ca paratul nu s-a obligat la aceasta prin contractul incheiat cu reclamanta; (b) contravaloarea asigurarii casco contractata de catre reclamanta, instanta constata ca formularea clauzei din contract este prea generala, suportarea cheltuielilor necesare cu asigurare obligatorie si facultativa neinsemnand suportarea cheltuielilor legate de asigurarea facultativa de bunuri incheiata de catre si pe numele reclamantei, prin urmare, avand in vedere, ca in dubio pro reo, instanta constata ca paratul nu s-a obligat prin contractul incheiat cu reclamanta la restituirea unei astfel de sume catre aceasta.
De asemenea, instanta retine ca partile nu au stipulat expres in contractul incheiat ca comodatarul nu poate permite altei persoane conducerea autoutilitarei, in speta, fiind vorba despre transmiterea folosintei unei autoutilitare pentru deplasarea pe teritoriul statului roman si in afara granitelor acestuia, conducerea de catre o alta persoana a autoutilitarei neechivaland cu transmiterea folosintei catre o alta persoana, iar, in lipsa unei clauze contrare, instanta neputand retine vreo culpa in sarcina paratului”.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, motivat, legal timbrat (cu taxa judiciara de timbru in valoare de 661,10 lei si timbru judiciar in valoare de 5 lei - f.), intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.7,8,9 si 3041 cpc, reclamanta a declarat recurs, prin reprezentantul sau conventional, d-l avocat E.M.B., cu imputernicire avocatiala depusa la f.20,25, solicitand in principal trimiterea cauzei spre rejudecare iar in subsidiar modificarea in tot a sentintei in sensul admiterii actiunii si al obligarii paratului la plata sumei de 21.276 lei, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea recursului s-a aratat, in esenta, ca fata de obiectul cererii de chemare in judecata constand in obligarea paratului la predarea bunului in starea in care a fost luat in comodat, prima instanta a judecat o cerere avand un alt obiect - repararea prejudiciului suferit prin avarierea autoutilitarei, ceea ce impune casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare, nefiind cercetat fondul cauzei. Astfel, sustine recurenta, prima instanta retine in mod eronat ca fiind incidente dispozitiile L.136/1995 care nu au nici o relevanta in solutionarea cauzei, ignorand faptul ca dreptul material izvoraste din contractul de comodat nr.4510/22.08.2007 completat cu dispozitiile art.1560-1575 C.civ. si confundand persoana vinovata de producerea accidentului rutier cu persoana paratului impotriva caruia societatea de asigurari nu si-ar putea exercita dreptul de regres, astfel incat paratul nu este obligat la despagubiri de doua ori.
Formuland intampinare prin reprezentantul sau conventional - d-na avocat A.M.M., cu imputernicire avocatiala depusa la f.10, intimatul-parat a solicitat respingerea recursului aratand in motivare, in esenta, ca nu s-a obligat prin contractul de comodat sa fie singura persoana care sa conduca efectiv autoturismul proprietatea recurentei-reclamante si ca aceasta si-a recuperat prejudiciul prin intermediul dosarului de daune nr.AAA/900/2007/BC/BC al SC A. SA, incercand in ciuda prevederilor art.294 alin.(1) cpc sa schimbe in mod vadit obiectul cererii de chemare in judecata prin aceea ca solicita sume de bani prin transformarea obligatiei de returnare a autoturismului in acoperirea prejudiciului ca urmare a nerespectarii acestei obligatii (f.11-14).
O data cu intampinarea, intimatul-parat a depus la dosarul de recurs inscrisuri in fotocopie: adresa inregistrata sub nr.340/23.08.2011 la CA M. A.M., dovada expedierii acestei adrese catre recurenta si raspunsul primit (f.15-17).
La randul sau, recurentul-reclamant a depus la dosarul de recurs prin reprezentantul sau, in fotocopie, certificatul de inmatriculare al autoturismului si polita de asigurarea a autovehiculelor emisa de SC A. SA, sucursala Bacau (f.26,27).
Examinand actele si lucrarile dosarului, Tribunalul retine urmatoarele:
Prin cererea adresata Judecatoriei Bacau, inregistrata la 25.03.2009 si intemeiata pe dispozitiile art.969 cod civil, d-na P.O. a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 21.276 lei reprezentand daune-interese corespunzatoare sumei de achitat la banca cu titlu de rate credit datorate de la data distrugerii bunului dat in comodat la care se adauga contravaloarea asigurarii.
La cererea instantei, reclamanta a precizat ca suma de 21.276 lei este compusa din 17.456,92 lei aferenta contractului de credit si 3818,44 lei aferenta politei de asigurare incheiata (f.62 dosar judecatorie), obiectul cererii de chemare in judecata fiind, deci, o obligatie de a da.
Prin urmare, sustinerea recurentei potrivit careia obiectul actiunii l-a constituit obligarea paratului la predarea bunului in starea in care a fost luat in comodat, deci o obligatie de a face, este eronata iar transformarea obligatiei de a face derivand din contractul de comodat (de a restitui bunul in starea in care se afla la momentul incheierii contractului de comodat) intr-o obligatie de a da, prin plata sumelor de bani cu care a fost prejudiciat proprietarul bunului de restituit, astfel cum se pretinde in recurs, nu se putea face decat prin raportare la contravaloarea bunului din momentul producerii accidentului din care ar fi trebuit scazuta indemnizatia de asigurare primita de recurenta ca urmare a incheierii politei de asigurare cu SC A. SA, sucursala Bacau. Or, astfel cum s-a aratat, suma pretinsa de recurenta-reclamanta reprezinta ratele ramase de achitat catre banca creditoare si contravaloarea asigurarii
Raportat la obiectul actiunii, astfel precizat si la temeiul de drept invocat, fata de imprejurarea ca a obtinut de la asigurator suma de 13.580 lei, sentinta pronuntata de judecatorie este legala si temeinica, in mod corect retinandu-se ca reclamanta a obtinut o despagubire pentru paguba suferita ca urmare a producerii accidentului rutier, obtinerea unei alte despagubiri de la intimatul-parat echivaland cu o imbogatire fara justa cauza, intimat-parat care nu poate fi obligat catre recurenta, in temeiul contractului de comodat, decat la predarea autoturismului avariat, obligatie pe care acesta a dovedit ca a incercat sa o aduca la indeplinire cu inscrisurile depuse la dosarul de recurs (f.15-17).
In consecinta, fata de dispozitiile art.312 alin.(1) cpc, constatand ca, desi a solicitat prin intampinare obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata, intimatul nu a facut dovada efectuarii unor astfel de cheltuieli;