Pretentii Decizie nr. 674 din data de 20.09.2011
pronunțată de Tribunalul Bacau

Pronuntand sentinta civila nr. 8365/6.10.2010 Judecatoria Bacau a respins ca neintemeiata cererea formulata de reclamanta L.M. in contradictoriu cu paratul A.C. si a obligat reclamanta sa plateasca paratului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, a retinut judecatoria ca:
„Potrivit art. 998 cod civil
”Orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara.”
iar potrivit Art. 999 C.civ.:
„Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.”
Prin urmare, raspunderea civila a unei persoane este angajata in cazul in care aceasta savarseste cu vinovatie un fapt ilicit cauzator de prejudicii fata de o alta persoana, cu conditia ca intre faptul ilicit si prejudiciu sa exista o legatura de cauzalitate.
Prejudiciul reprezinta paguba efectiva suferita de catre victima.
Pentru ca acesta sa poata fi reparat este necesara intrunirea a doua conditii, si anume prejudiciul sa fie cert (adica prejudiciul sa fie sigur sub aspectul existentei si al intinderii sale) si sa nu fi fost reparat in prealabil de catre vinovat sau de catre o terta persoana (pentru ca altfel s-ar ajunge la o sursa de imbogatire fara justa cauza, ceea ce nu este de admis).
Conform principiilor care reglementeaza materia raspunderii civile delictuale, prejudiciul trebuie reparat pe cale conventionala (calea judecatoreasca reprezentand exceptia), integral (atat paguba efectiva – damnum emergens -, cat si castigul nerealizat – lucrum cessans -, atat prejudiciul previzibil, cat si cel neprevizibil, in stabilirea cuantumului despagubirilor neavand relevanta nici starea materiala a faptuitorului si nici cea a victimei si indiferent de forma si de gradul de vinovatie a celui ce a savarsit fapta ilicita) si in natura (daca aceasta nu este posibil, repararea urmeaza a se efectua in echivalent).
Fapta ilicita reprezinta orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane.
Pentru a fi angajata raspunderea unei persoane este necesar ca intre fapta si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate, in sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu.
Vinovatia reprezinta latura subiectiva a faptei, prin atitudinea subiectiva pe care autorul ei a avut-o fata de fapta si de urmarile acesteia, la momentul la care a savarsit-o.
In cauza, instanta retine ca reclamanta nu a facut dovada vinovatiei paratului in producerea faptei cauzatoare de prejudicii reclamantei.
Astfel, din adresele nr. 12310/19.09.2007 si nr. 145/P/10.10.2007, emise de catre Inspectoratul pentru situatii de urgenta al jud. Bacau, aflate la filele 18 - 19 dosar, in urma analizarii amprentei incendiului lasata pe materiale combustibile si a declaratiilor martorilor, a rezultat ca sursa probabila de aprindere a reprezentat-o un scurtcircuit electric, iar imprejurarea determinanta a incendiului, un conductor electric defect, neizolat corespunzator sau cu izolatia deteriorata.
Insa din probele administrate in prezenta cauza nu a rezultat ca defectiunea conductorului electric s-ar datora interventiei paratului, prin urmare instanta nu putu retine o culpa a acestuia, atat timp cat aceasta nu se presupune, ci trebuie dovedita de catre reclamant, in temeiul Art. 1169 C.civ.
Prin urmare, pentru aceste considerente, instanta a respins cererea ca neintemeiata”.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termenul legal, motivat prin chiar declaratia de recurs, legal timbrat, reclamanta, d-na M.L. solicitand admiterea actiunii sale, asa cum a fost precizata, cu motivarea ca hotararea primei instante nu este motivata si ca judecatoria si-a intemeiat convingerea pe o adresa emisa de ISU Bacau din care reiese ca o cauza probabila a incendiului este un conductor cu izolatia deteriorata, aspect care ar fi trebuit sa determine instanta sa cerceteze cauza mai amanuntit si sa coroboreze concluziile expertizei auto cu faptul ca paratul a instrainat masina fara acordul recurentei, cu intentia vadita de a zadarnici orice cercetare ulterioara precum si cu declaratia martorului P.D. care spune ca paratul a recunoscut din primul moment ca este vina sa, astfel ca elementele raspunderii civile delictuale sunt intrunite.
In recurs nu au fost administrate probe.
Examinand actele si lucrarile dosarului prin raportare la motivele de recurs invocate, Tribunalul retine urmatoarele:
Ca situatie de fapt, partile au recunoscut imprejurarea ca in vara anului 2007 d-l A. C-tin s-a deplasat la locul de munca al ginerelui reclamantei, d-l B. B., pentru a lua autovehiculul Xxxx in vederea repararii tobei de esapament, paratul fiind titularul autorizatiei nr.485/23.09.2005 eliberata de Primaria Bacau pentru desfasurarea de activitati de intretinere si reparare a autovehiculelor (f.104 dosar judecatorie).
Martorul P.D.C. a relatat ca dupa 2,3 ore paratul a revenit pentru a aduce la cunostinta celui de la care a preluat autoturismul ca din cauza unei suduri la toba de esapament acesta a luat foc (f.77 dosar judecatorie). Faptul ca incendiul a izbucnit imediat dupa interventia paratului este confirmat de martorul Z.C. care a declarat ca „dupa ce paratul a facut reparatii la toba acestui autoturism, incercand sa o porneasca, s-a produs o explozie, autoturismul luand foc” (f.119 dosar judecatorie).
Legatura de cauzalitate dintre interventia paratului si incendierea bunului ce a avut ca urmare distrugerea acestuia nu poate fi, deci, pusa la indoiala cu atat mai putin cu cat paratul a fost cel care a predat autoturismul avariat la Remat (f.49 dosar judecatorie) fara a face dovada ca a avut consimtamantul proprietarului, astfel incat imposibilitatea stabilirii cu minutiozitate, pe calea unei expertize, a cauzei concrete a producerii incendiului cade in culpa sa si are drept consecinta, coroborata cu atitudinea imediat ulterioara producerii incidentului a paratului, care s-a declarat de acord sa achite contravaloarea masinii (f. 77 dosar judecatorie) atragerea incidentei art. 998, 999 Cod civil.
Prin urmare, desi prima instanta a stabilit in mod corect temeiul de drept aplicabil, in mod gresit a apreciat ca nu este indeplinita conditia culpei ca element al raspunderii civile delictuale, paratul fiind tinut a repara prejudiciul cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa, motiv pentru care, in temeiul art.312 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cpc, Tribunalul va admite recursul si, modificand in tot sentinta recurata, va obliga pe parat sa plateasca reclamantei 830 euro (diferenta intre valoarea autoturismului stabilita pe calea expertizei – f. 131 dosar judecatorie si indemnizatia de asigurare incasata de reclamanta, de 3850 euro – f.3 dosar judecatorie) in echivalent lei la data platii.