Revendicare imobiliara Decizie nr. 764 din data de 11.10.2011
pronunțată de Tribunalul Bacau

Pronuntand decizia civila nr.244/R/9.03.2010 Tribunalul Bacau a admis recursurile civile promovate de catre recurentii-reclamanti N.G. si N.M. si de catre recurentii-parati B.C. si B.G. impotriva sentintei civile nr.6817/25.06.2009 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul civil nr. 13556/180/2007 avand ca obiect revendicare imobiliara, a casat sentinta recurata si a retinut cauza spre rejudecare.
Pentru a pronunta aceasta decizie, a retinut instanta de recurs ca:
„Pronuntand sentinta civila nr. 6817/25.06.2009 Judecatoria Bacau a admis in parte cererea formulata de reclamantii N.G. si N.M. in contradictoriu cu paratii B.C. si B.G.si a obligat paratii sa lase reclamantilor in deplina proprietate si linistita folosinta suprafata de 811 m.p. teren situat in extravilanul satului T., comuna T., jud. Bacau, T66, parcela 1362/43 pe aliniamentul punctelor ACB-6-5A conform raportului de expertiza A..
Prin aceeasi sentinta instanta a obligat paratii la plata sumei de 982 RON – cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, a retinut judecatoria ca reclamantii au devenit proprietarii terenului situat in extravilanul comunei T. in urma incheierii a doua contracte de vanzare-cumparare.
Astfel, prin contractul de vanzare-cumparare nr. 772/7.04.2005 a fost achizitionata suprafata de 1790 m.p. teren arabil de la H.E., iar prin contractul de vanzare-cumparare nr. 771/7.04.2005 a fost achizitionata suprafata de 4630 m.p. teren arabil de la H.C., ambele contracte fiind autentificate la B.N.P. S.N.
Pentru ambele terenuri s-a intocmit documentatie cadastrala, dreptul de proprie­tate asupra celor doua terenuri fiind inscris in cartea funciara la data de 17.01.2005.
Ambii vanzatori au devenit proprietarii terenurilor intrainate in urma incheierii contractului de partaj voluntar nr. 1790/2.03.1999 autentificat la BNP G.F.
Paratii la randul lor au devenit proprietarii unei suprafete de 3580 mp situata in extravilanul comunei T. in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 1357/23.08.2006 autentificat la B.N.P. R.M.A., vanzatorul, H.I. avand calitatea de proprietar in baza contractului de partaj voluntar amintit mai sus.
Cu ocazia cercetarii la fata locului, instanta a observat ca intr-adevar, gardul edificat de parati la limita proprietatii cu reclamantii are acelasi amplasament cu cel identificat de expert in continut raportului de expertiza.
Analizand limitele proprietatilor la strada (DN 2F) din cuprinsul raportului de expertiza si comparandu-le cu aceleasi limite din cuprinsul documentatiilor cadastrale, instanta a observat ca latura de la strada a intregului trup de proprietate stapanit de parti la momentul actual este mai mica decat latura ce rezulta din documentatiile cadastrale.
Astfel, retine instnata, partile stapanesc 32,65 m (19,13 m + 13,52m) fata de 35.52 m cat ar trebui sa stapaneasca potrivit datelor ce rezulta din cele trei documentatii cadastrale intocmite.
Cu toate acestea, avand de solutionat actiunea in revendicare, instanta a avut in vedere ca reclamantii au cumparat primii cele doua loturi de 1790 mp, respectiv 4630 mp, infaptuind in acest sens formalitatile de inscriere in cartea funciara si intrand in stapanirea terenului, exercitand in acest sens prerogativele dreptului de proprietate.
Paratii au cumparat ulterior reclamantilor, dupa mai mult de un an de zile, indeplinind ulterior formalitatea inscrierii in cartea funciara a terenului cumparat, ocupand dupa cumparare suprafata de 891 mp identificata de expertul A. din terenul reclamantilor prin edificarea unui gard de scandura.
In ceea ce priveste terenul cumparat de parati, acesta a fost identificat in cuprinsul documentatiei cadastrale cu limitele sale(la Est N.G.) precum si cu dimensiunile sale (13,69 m la strada si 263,00 respectiv 262,56 m in lungime).
Avand in vedere, prin urmare, faptul ca reclamantii au indeplinit primii formalitatile de inscriere in cartea funciara, terenul provenind in esenta de la autorul vanzatorilor din cele trei contracte, respectiv de la defunctul H.G., in baza contractului de partaj, reclamantii aflandu-se in stapanirea terenului la momentul cumpararii de catre parati a celei de-a treia suprafete de la H.I., instanta a dat preferinta titlului de proprietate al reclamantilor, obligand paratii sa lase in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 891mp identificata conform raportului de expertiza.
In ceea ce priveste linia de hotar dintre parti, aceasta a fost stabilita pe aliniamentul A-C-B-6-5-A conform raportului de expertiza A., solicitarea de a fi obligati paratii la ridicarea gardului edificat pe terenul reclamantilor fiind apreciata ca lipsita de sens din moment ce actiunea in revendicare a fost admisa.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs atat reclamantii cat si paratii.
Astfel, in motivarea recursului lor, reclamantii au aratat ca instanta nu s-a pronuntat integral cu privire la cheltuielile de judecata efectuate in cauza, acordand doar 982 lei cu acest titlu, desi a fost dovedita cu inscrisuri si diferenta de 2800 lei (f. 3) iar paratii au solicitat casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare cu motivarea ca din probele administrate a rezultat faptul ca nu stapanesc mai mult decat au cumparat, ca latimea la strada cuvenita este respectata iar gardul ridicat se afla pe limita de proprietate, criteriile avute in vedere de instanta la admiterea actiunii nefiind invocate de catre reclamanti si nici legale, fiind necesar ca instanta sa dea aceeasi valoare ambelor titluri, sa compare provenienta acestora si sa pronunte in rejudecare o hotarare prin care sa fie respectata latimea la strada astfel cum reiese din acte (f. 5, 6).
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Judecatoria Bacau a solutionat actiunea in revendicare cu care a fost investita avand in vedere concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza de d-l A.G. (f. 56-58, 82-91, 102-105) care, insa, ar fi trebuit sa stabileasca el insusi in ce masura documentatiile aferente celor 3 contracte de vanzare-cumparare respecta dimensiunile terenurilor partajate, sa identifice terenurile stapanite si raportat la schita aferenta partajului (f. 88), dat fiind faptul ca schita aferenta contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1357/23.08.2006 (f. 39) nu respecta deschiderea la strada convenita de parti la efectuarea partajului.
In consecinta, apreciind ca fiind necesara refacerea raportului de expertiza, in temeiul art. 312 alin. (3) c.p.c., instanta va admite recursul, va casa hotararea recurata si va retine cauza spre rejudecare”.
In rejudecare, instanta a dispus efectuarea unei expertize in specialitatea topo-cadastru, lucrare intocmita de d-l ing. M.B. (f.51, 52) din concluziile careia a rezultat ca documentatia cadastrala cu numarul 1560 anexa la contractul de vanzare-cumparare nr.1357/23.08.2006 in care terenul paratilor are latimea de 13,69 m si 13,67 m si lungimea de 263,0 m si 263,56 m nu respecta latimea de 12,17 m inscrisa in schita anexa la contractul de partaj voluntar nr.1790/2.03.1999, latime raportat la care paratii ocupa din terenul reclamantilor suprafata de 326 mp delimitata in plan de perimetrul 2-3-6-7-3 iar linia de hotar intre reclamanti si parati este aliniamentul 2-7.
Considerand, prin urmare, ca paratii nu puteau dobandi in proprietate prin incheierea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1357/23.08.2006 altceva decat vanzatorul avea la momentul incheierii contractului in patrimoniu, nici sub aspectul suprafetei nici sub cel al configuratiei terenului vandut, Tribunalul va admite actiunea si va obliga pe parati sa lase in deplina proprietate reclamantilor suprafata de 326 mp delimitati in plan de perimetrul 2-3-6-7-3 conform raportului de expertiza B. M. si va stabili linia de hotar dintre cele doua proprietati pe aliniamentul 2-7 conform aceluiasi raport de expertiza, cu obligarea paratilor la ridicarea gardului amplasat pe terenul proprietatea reclamantilor.
Dandu-se eficienta si dispozitiilor art.274 Cpc, paratii vor fi obligati sa plateasca reclamantilor 2437,95 lei reprezentand cheltuieli de judecata, in lipsa recunoasterii cerute de dispozitiile art.275 Cpc, culpa lor procesuala neputand fi pusa la indoiala.