Fond funciar Decizie nr. 509 din data de 14.06.2011
pronunțată de Tribunalul Bacau

Pronuntand sentinta civila nr. 590/22.02.2011 Judecatoria Moinesti a admis exceptia autoritatii lucrului judecat si a respins ca atare cererea formulata de reclamantii A.N. si A.C. in contradictoriu cu Uniunea Judeteana a Cooperatiei de Consum Bacau, Prefectura Bacau, Cooperativa de Consum B. T., E.V. si Notar Public G.F. din Bacau.
Prin aceeasi sentinta, judecatoria a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, a retinut judecatoria ca:
„Prin actiunea inregistrata sub nr.5941/260/2006 pe rolul Judecatoriei Moinesti, reclamantii A.N., A.C. au chemat in judecata pe paratii Uniunea Judeteana a Cooperatiei de Consum Bacau, Prefectura Bacau, Cooperativa de Consum B. T., E.V., Notar Public G.F., solicitand constatarea nulitatii absolute partiale a contractului de vanzare-cumparare dintre F.C. Bacau si Cooperativa de Consum A., autentificat de BNP G.F. din Bacau sub nr.3746/08.05.1996, repunerea partilor in situatia anterioara, precum si sa se constate nulitatea absoluta a Ordinului Prefectului 82/1996 care a fost anulat prin Ordinul Prefectului 71/1997.
Cererea a fost timbrata cu 12 lei prin chitanta nr.51982/25.10.2006, 0,30 lei timbru judiciar si in motivare, au aratat reclamantii ca autorii lor au dobandit terenul care face obiectul contractului a carui anulare se solicita printr-un partaj voluntar din anul 1947, prin doua ordine succesive ale prefectului constatandu-se ca proprietatea apartine F.C. Bacau care, la randul sau, a vandut terenul Cooperativei de Consum A..
In cauza s-au depus acte, a fost atasat in vederea consultarii dosarul 796/260/2008 al Judecatoriei Moinesti, probatorii din analiza carora instanta a retinut urmatoarele:
La data de 25.10.2006 A.N. si A.C. se adreseaza Judecatoriei Moinesti cu o cerere prin care solicita in contradictoriu cu Uniunea Judeteana a Cooperatiei de Consum Bacau, Prefectura Bacau, Cooperativa de Consum B. T., E.V., Notar Public G.F. sa se constate nulitatea absoluta partiala a contractului de vanzare-cumparare dintre F.C. Bacau si Cooperativa de Consum A., autentificat de catre Notar Public G.F. sub nr.3746/08.05.1996, repunerea partilor in situatia anterioara, precum si sa se constate nulitatea absoluta a Ordinului Prefectului 82/1996 care a fost anulat prin Ordinul Prefectului 71/1997.
Prin incheierea din data de 16.01.2007 (fila 72), fata de situatia ca s-a declarat apel impotriva S.C. nr.2292/24.10.2006, Dosar 3790/260/2006, s-a suspendat judecata cauzei, conform art.244 pct.1 Cod proc civila.
Prin S.C. nr. 2292/24.10.2006 a Judecatoriei Moinesti, s-a admis actiunea formulata de reclamantii A.N. si A.C. in contradictoriu cu Uniunea Judeteana a Cooperatiei de Consum Bacau, Cooperativa de Consum B. T., s-a respins ca ramasa fara obiect cererea acelorasi reclamanti formulata impotriva Prefecturii Bacau si a Uniunii Judetene a Cooperatiei de Consum, s-a admis exceptia prematuritatii cererii formulate fata de Comisia Locala A. si Cooperativa de Consum B. T., s-a constatat nul absolut partial contractul de vanzare autentificat de catre Notar Public G.F. sub nr. 3746/08.05.1996, numai in ceea ce priveste suprafata de 1810,17 mp situat in intravilanul com A., jud.Bacau, s-au constat revocate Ordinele nr.82/1996 si 71/1997 ale Prefectului judetului Bacau, s-a respins ca prematura cererea privind plangerea la Legea 247/2005, s-a respins cererea privind daunele cominatorii.
Prin DC Nr.1057/R/22.10.2007 a Tribunalului Bacau s-a casat sentinta judecatoriei, cauza fiind trimisa spre rejudecare aceleiasi instante.
Rejudecand cauza, prin S.C. nr.1941/25.09.2008, Judecatoria Moinesti a admis in parte actiunea reclamantilor formulata in contradictoriu cu COMISIA LOCALA A. de aplicare a legilor fondului funciar.
A fost obligata parata Comisia Locala sa intocmeasca documentatia conform prevederilor Legii 18/1991, pentru suprafata de 1754 m.p., teren situat in com. A., cu vecinii: N - Drumul National, E- C.G. (fost proprietar G.T.), S- most. def. T.G.,V –Nor (fost A.C.), in vederea atribuirii acestei suprafete reclamantilor.
S-a respins cererea privind obligarea acestei parate la plata daunelor cominatorii.
S-a respins actiunea formulata de reclamanti impotriva paratelor COOPERATIVA de CONSUM B. T., UNIUNEA JUDETEANA a Cooperativelor de Consum Bacau si a COMISIEI JUDETENE Bacau pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor.
In considerentele S.C. nr. 1941/25.09.2008 a Judecatoriei Moinesti s-a retinut ca reclamantii au solicitat in baza Legii nr. 247/2005 sa li se reconstituie dreptul de proprietate pentru terenul in suprafata de 1751 m.p. pe vechiul amplasament, pe raza comunei A., sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare incheiat pentru aceasta suprafata de teren, cu obligarea Comisiei Locale A. la plata de daune cominatorii.
Reclamantilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 1751 m.p. teren in com. A., cu aceasta suprafata de teren intrand in CAP autorii reclamantilor.
Deoarece reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a facut pe vechiul amplasament, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 247/2005, reclamantii au solicitat ca reconstituirea dreptului de proprietate sa se faca pe vechiul amplasament.
Terenul in litigiu a fost ocupat de F.C. Bacau, care in perioada 1965 – 1966 a construit pe acesta un magazin universal.
Cu toate ca dupa aparitia Legii 18/1991, reclamantii au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren, prin Ordinul Prefectului nr. 82/19.03.1996, terenul in litigiu a fost atribuit F.C. Bacau, care prin contractul de vanzare – cumparare autentificat sub nr. 3746/ 8.05.1996 l-a vandut Cooperativei de Consum A., contract de vanzare – cumparare a carui nulitate absoluta au solicitat-o reclamantii.
Dupa instrainarea terenului prin contractul de vanzare – cumparare mentionat, prin Ordinul Prefectului judetului Bacau nr. 71/24.03.1997 s-a revocat Ordinul nr. 82/1996.
In aceeasi perioada, a avut loc si o reorganizare a F.C. Bacau si a Cooperativei de Consum A., in locul acestora infiintandu-se Uniunea Judeteana a Cooperativelor de Consum Bacau in care este membra si Cooperativa de Consum B. – T., care a absorbit Cooperativa de Consum A..
In urma demersurile efectuate de catre reclamanti pentru atribuirea terenului ce a apartinut autorilor lor pe vechiul amplasament, Comisia Locala A. le-a comunicat ca nu exista teren in rezerva pentru compensare.
Cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate, al reclamantilor pe vechiul amplasament:
Conform prevederilor art.11 alin.2.1 din Legea nr.18/199, modificata si completata, terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de productie de la persoanele fizice, fara inscriere in cooperativele agricole de productie sau de catre stat, fara nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, daca acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.
Terenul in litigiu nu a fost atribuit legal altor persoane. Atribuirea acestui teren initial F.C. Bacau, in folosinta, nu i-a conferit acesteia un drept de proprietate.
Situatia ca ulterior pentru acest teren s-a incheiat un contract de vanzare – cumparare, nu este de natura a anula dreptul proprietarului terenului de a solicita atribuirea in natura.
Referitor la cererea privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare – cumparare existent pentru terenul in litigiu, instanta a respins cererea pentru urmatoarele considerente:
Prin Ordinul Prefectului nr.82/19.03.1996, a fost atribuit terenul in litigiu F.C. Bacau, care prin contractul de vanzare – cumparare autentificat sub nr. 3746/ 8.05.1996 l-a vandut Cooperativei de Consum A., contract de vanzare – cumparare a carui nulitate absoluta au solicitat-o reclamantii.
Dupa instrainarea terenului prin contractul de vanzare – cumparare mentionat mai sus, prin Ordinul Prefectului judetului Bacau nr.71/24.03.1997, s-a revocat Ordinul nr.82/1996.
Motivul invocat de catre reclamanti pentru constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare – cumparare este ca Ordinul nr.82/1996 a fost revocat prin Ordinul nr.71/1997.
Instanta a apreciat ca revocarea Ordinului nr.82, nu prezinta relevanta juridica in cauza, prin prisma respectarii conditiilor imperative prevazute de lege la incheierea unui contract de vanzare – cumparare.
Contractul de vanzare – cumparare incheiat intruneste conditiile de forma si fond prevazute de lege iar actul in baza caruia a fost incheiat era in vigoare la data incheierii lui.
S-a mentionat ca reclamantii nu au dovedit ca ar fi existat la data incheierii contractului de vanzare – cumparare nr. 3746/1996 o cauza ilicita, sau ca acesta a fost incheiat prin fraudarea legii, deoarece la data incheierii contractului nu fusese emis Ordinul nr. 71/1997 si ca nu pot fi imputate partilor care au incheiat contractul de vanzare – cumparare nereguralitati ce cad in sarcina emitentului ordinului.
De asemenea, situatia ca primul ordin nu putea fi revocat tot printr-un ordin de catre institutia Prefectului, nu are relevanta, instanta avand in vedere imprejurarea ca primul ordin a intrat in circuitul civil si putea fi anulat doar de catre instanta de judecata.
Prin D.C. nr. 1134/R/19.12.2008 pronuntata de Tribunalul Bacau s-a respins ca nefondat recursul formulat impotriva S.C. nr. 1941/25.09.2008 a Judecatoriei Moinesti de catre A.N. si A.C., a fost admis recursul formulat impotriva aceleiasi sentinte de catre Comisia Locala pentru aplicarea legilor fondului Funciar A., s-a retinut cauza spre rejudecare si pe fond s-a respins actiunea reclamantilor in contradictoriu cu aceasta parata cu mentinerea celorlalte dispozitii ale sentintei recurate.
Din considerentele D.C. nr. 1134/R/19.12.2008 pronuntate de Tribunalul Bacau se retine ca Ordinul Prefectului nr.82/1996 a fost anulat de Ordinul Prefectului nr. 71/1997, actul administrativ ulterior emis intrand in contradictie cu principiul irevocabilitatii actelor administrative care au produs efecte juridice, astfel ca Ordinul Prefectului cu nr.82/1996 nu putea fi anulat decat de catre o instanta.
De asemenea, se arata ca prin emiterea Ordinului 71/1997 s-a adus atingere dreptului de proprietate al F.C. Bacau, cu consecinta incalcarii art.1 din Protocolul nr.1 C.E.D.O. si prin urmare contractul de vanzare-cumparare nu este afectat de nici o nulitate absoluta, Cooperativa de Consum B. – T. cumparand de la proprietar fara ca intre parti sa fie identificata o coniventa frauduloasa ori sa existe o cauza ilicita.
Fata de cele aratate anterior instanta a pus in discutia partilor exceptia autoritatii lucrului judecat.
Partile, mai putin Uniunea Judeteana a Cooperatiei de Consum Bacau, Cooperativa de Consum B. T., au solicitat respingerea exceptiei deoarece nu exista identitate de parti si astfel nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 1201 Cod proc civila.
Autoritatea lucrului judecat (res iudicata pro veritate habetur) este o institutie de drept procesual civil destinata sa asigure stabilitatea raporturilor juridice devenite litigioase si solutionate de catre organele de jurisdictie. Un lucru odata judecat trebuie considerat ca fiind adevarat, iar hotararea judecatoreasca tine loc de adevar.
Sintagma „lucru judecat” provine din latinescul „res iudicata”, care semnifica ceea ce s-a judecat sau solutionat. Din punct de vedere procesual aceasta expresie se raporteaza la efectele hotararii judecatoresti. Fundamentul lucrului judecat rezida in necesitatea de a da eficienta hotararii judecatoresti si de a evita o noua judecata asupra aceleiasi chestiuni litigioase.
Institutia lucrului judecat este reglementata si de Codul civil in art. 1201.
Potrivit acestui text: „Este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facute de ele si in contra lor in aceeasi calitate”. Codul civil reglementeaza lucrul judecat ca o prezumtie legala absoluta si irefragabila de conformitate a hotararii cu adevarul .
Pentru existenta lucrului judecat, art. 1201 din Codul civil cere existenta identitatii intre hotararea data si cea care urmeaza, respectiv: identitatea de obiect (eadem res), identitatea de cauza (eadem causa), si identitatea de parti (conditio personarum).
Cele trei elemente aratate anterior trebuie sa fie intrunite cumulativ. In cazul in care lipseste unul dintre cele trei elemente nu mai putem sa vorbim despre autoritatea lucrului judecat (quae nisi omnia concurrunt, alia res est), astfel ca pentru a opera exceptia autoritatii lucrului judecat se cere o identitate intre raportul juridic dedus judecatii si raportul juridic judecat anterior, iar partile care stau in judecata trebuie sa aiba aceeasi calitate procesuala.
Primul element al puterii lucrului judecat se refera la identitatea de obiect. Pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar ca obiectul din cea de-a doua actiune sa fie identic. Acest lucru se poate verifica prin raportarea statuarilor cuprinse in dispozitivul hotararii cu obiectul determinat in cea de-a doua actiune. Daca in cererea ulterioara se formuleaza mai multe capete de cerere, exista autoritate de lucru judecat cu privire la acel capat de cerere care a format deja obiectul unei judecati, altfel, s-ar putea ajunge la situatia ca una din parti sa formuleze o cerere de chemare in judecata ulterioara in mod formal, cu mai multe capete de cerere, spre a evita astfel consecintele puterii lucrului judecat. De asemenea, jurisprudenta noastra a decis in mod judicios ca pentru a exista autoritate de lucru judecat nu este necesar ca obiectul sa fie formulat in ambele actiuni in acelasi mod, fiind suficient ca din cuprinsul cererilor sa rezulte ca scopul final urmarit de parte este identic; chiar daca cu prilejul primei judecati dreptul pretins de una dintre parti s-a discutat numai pe cale incidenta, hotararea pronuntata are putere de lucru judecat fata de o alta actiune in cadrul careia se urmareste valorificarea unuia si aceluiasi drept.
Al doilea element esential al puterii lucrului judecat este identitatea de cauza.
Cauza reprezinta justificarea pretentiei promovate in justitie. Ratiunea cauzei consta intr-un fapt juridic, care formeaza baza dreptului cerut.
In functie de drepturile recunoscute unei parti sau constatarile facute printr-o hotarare definitiva, data intr-un alt proces se poate stabili in concret daca intr-o cauza civila exista sau nu autoritate de lucru judecat.
Puterea lucrului judecat este, in mod indiscutabil, o calitate pe care o dobandeste hotararea judecatoreasca.
Cum repunerea in discutie intr-o noua procedura judiciara a acelorasi cereri si in contradictoriu cu aceleasi parti sau cu succesorii lor ar insemna ignorarea efectelor juridice a acestei hotarari si mentinerea pe termen nelimitat a unui conflict intre parti si/sau intre acestea si succesori, ceea ce ar afecta grav siguranta raporturilor juridice civile si increderea in sistemul judiciar, in temeiul art. 166 Cod pr civila si al art. 1201 Cod civil, instanta va admite exceptia.
De altfel, in acest sens, este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, in care se retine in mod constant ca dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat prin prisma principiului preeminentei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Conventiei, principiu enuntat in preambulul Conventiei. Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca solutiile definitive date de instantele judecatoresti sa nu mai poata fi rediscutate (Brumarescu c. Romaniei, § 61).
Recent, in cauza Amuraritei c. Romaniei, din data de 23.09.2008, Curtea Europeana a mers mai departe aratand ca instantele trebuie sa tina cont chiar si de constatarile de fapt din procedurile judiciare anterioare finalizate prin hotarari definitive, si sa nu le repuna in discutie intr-o noua procedura, ba mai mult, in functie de particularitatile cauzei, trebuie sa analizeze si posibilitatea ca in anumite situatii, constatarile din hotararile judecatoresti sa poata fi opuse chiar si tertilor (§ 31-38).
Referitor la faptul din speta, instanta constata ca in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului se retine in mod constant ca autoritatilor judiciare nu le este permis ca prin actiunile sau inactiunile lor sa impiedice realizarea scopului unei hotarari judecatoresti irevocabile, scop care poate rezulta nu doar din dispozitiv ci si din motivare, decat in cazurile in care exista o imposibilitate obiectiva de executare, temeinic justificata de catre autoritatea care invoca imposibilitatea de executare (a se vedea spre exemplu in acest sens cauza Nitescu c. Romaniei).
Fata de cele aratate anterior va fi admisa exceptia si va fi respinsa cererea pe exceptia autoritatii lucrului judecat.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii, d-nii C.A. si N.A. solicitand casarea hotararii pronuntate de judecatorie, rejudecarea cauzei si, pe fond, respingerea exceptiei autoritatii de lucru judecat si admiterea actiunii.
S-a aratat in motivarea recursului ca S.C. nr. 590/22.02.2011 este nelegala intrucat prima instanta nu a manifestat rol activ, neadministrand toate probele necesare pentru elucidarea cauzei, incalcand astfel art. 129 pct.4 si 5 Cpc, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Sentinta Judecatoriei Moinesti este si netemeinica, se arata in continuare, intrucat aceasta instanta nu a admis toate probele solicitate de recurentii-reclamanti si nici nu a analizat exceptiile invocate si apararile formulate de acestia, fiind incalcate prevederile art.6 alin.(1) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat, se arata in finalul declaratiei de recurs, prima instanta s-a aflat intr-o grava eroare de interpretare a art.1201 Cod civil intrucat in cauza nu este indeplinita cerinta identitatii de parti in conditiile in care in primul litigiu ce a format obiectul dosarului nr.3790/2006 actiunea a fost indreptata impotriva paratilor UJCC Bacau, C.C. B. T., Institutia Prefectului Bacau si Comisia Locala A. de aplicare a legilor fondului funciar, in timp ce in cel de-al doilea litigiu ce a format obiectul dosarului nr.159/260/2006 actiunea s-a indreptat, pe langa cei din prima actiune, si impotriva paratilor BNP G.F. din Bacau si E.V.. Conchid recurentii aratand ca, acestor din urma parati nu li se poate opune puterea lucrului judecat, sentinta recurata incalcand principiul dreptului la aparare si pe cel al contradictorialitatii procesului civil.
Formuland intampinare (f.23), Prefectul judetului Bacau, d-l C.S., a aratat ca lasa solutia ce se va pronunta cu privire la recursul declarat de reclamanti la aprecierea instantei, cu precizarea ca prin adresa ME/1350/21.01.2011 a prezentat Judecatoriei Moinesti un punct de vedere referitor la exceptia autoritatii de lucru judecat in sensul respingerii acestei exceptii.
Examinand actele si lucrarile dosarului, motivele de recurs prin raportare la exceptia autoritatii de lucru judecat, in conditiile in care recurentii nu au indicat vreo alta exceptie pe care prima instanta sa fi omis sa o analizeze cu prioritate, sau pe care instanta de recurs sa fie datoare a o solutiona in acelasi mod, Tribunalul constata ca in mod judicios a retinut Judecatoria Moinesti incidenta dispozitiilor art.1201 Cod civil in cauza, avand in vedere ca scopul urmarit de recurentii-reclamanti prin cele doua actiuni este identic, adica recunoasterea dreptului de proprietate al recurentilor-reclamanti asupra suprafetei de 1751 mp, teren situat in T.46/31, P.19, cu urmatoarele precizari:
Pentru a solutiona cererea de constatare a nulitatii absolute a Ordinului Prefectului judetului Bacau nr.82/1996 si a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.3746/1996, instanta de judecata este datoare sa verifice mai intai interesul unei astfel de actiuni, adica posibilitatea reclamantilor de a obtine la randul lor recunoasterea dreptului de proprietate asupra bunului ce a facut obiectul celor doua acte pretinse lovite de nulitate absoluta.
Or, prin decizia civila nr.1134/R/19.12.2008 pronuntata in dosarul nr.796/260/2008 Tribunalul Bacau a stabilit in mod irevocabil ca terenul solicitat a fi restituit a fost atribuit in proprietate in mod legal altei persoane, astfel incat nu se mai poate dispune reconstituirea pe vechiul amplasament decat cu incalcarea art.11 alin.21 din L.18/1991, reclamantii urmand sa primeasca teren pe un alt amplasament sau despagubiri. Totodata, ca instanta de recurs, Tribunalul a analizat si cererea reclamantilor privind valabilitatea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.3746/1996 retinand ca, intrucat la momentul incheierii contractului vanzatoarea era proprietara bunului vandut iar intre parti nu a fost identificata nici o coniventa frauduloasa, contractul nu este afectat de nici o cauza de nulitate absoluta.
Potrivit dispozitiilor art.1201 Cod civil „este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate”.
Avand in vedere obiectul diferit al celor doua cauze, Tribunalul apreciaza ca in cauza nu este incidenta autoritate de lucru judecat ci prezumtia puterii de lucru judecat, prezumtie legala, absoluta, irefragabila prevazuta de art. 1200 alin.(4) cod civil.
Imprejurarea modificarii obiectului actiunii nu inlatura prezumtia puterii de lucru judecat, care reprezinta adevarul ce constituie temeiul, ratiunea si fundamentul social al acestui efect al hotararii judecatoresti.
Puterea de lucru judecat este prevazuta si ca exceptie de fond, peremptorie si absoluta de art. 166 cod procedura civila, atat prezumtia cat si exceptia lucrului judecat reprezentand instrumente juridice menite sa serveasca institutia puterii lucrului judecat care, in calitate de cel mai important efect al hotararilor judecatoresti, are la baza doua reguli fundamentale: o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data; solutia cuprinsa in hotarare este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare. Autoritate de lucru judecat urmareste si evitarea contrazicerilor intre doua hotarari judecatoresti, in sensul ca drepturile recunoscute printr-o hotarare definitiva sa nu fie contrazise printr-o hotarare ulterioara, data in alt proces, aceasta situatie existand si in cazul in care problema a fost discutata in primul proces numai pe cale incidenta, ceea ce trece, deci, in puterea lucrului judecat fiind nu doar dispozitivul hotararii ci si considerentele in masura in care acestea explica dispozitivul si se reflecta in acesta.
Iata de ce instantele de judecata nu pot solutiona pe fond actiunea reclamantilor prin care acestia au solicitat sa se constate nulitatea absoluta a Ordinului Prefectului judetului Bacau nr. 82/1996 precum si a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3746/8.06.1996 de BNP F. G. din Bacau fara a incalca puterea de lucru judecat a considerentelor deciziei nr.1134/R/19.12.2008.
In ceea ce priveste primul element cerut de art. 1201 Cc, constant s-a subliniat in literatura ca textul consacra principiul relativitatii efectelor hotararii judecatoresti care ofera unei persoane posibilitatea de a se apara de efectele unei hotarari judecatoresti in care nu a fost parte sau de a se opune unei a doua judecati cu privire la aceleasi fapte solutionate anterior pe cale judecatoreasca.
Imprejurarea ca in ceea de a doua actiune sunt chemate in judecata si alte persoane nu poate duce la o alta concluzie intrucat, astfel cum am aratat, instanta nu a ajuns sa solutioneze in fond cererea cu care a fost investita odata ce a constatat incidenta unei exceptii peremptorii si absolute, aceste alte persoane nefiind prejudiciate in vreun fel, argumentele recurentilor vizand incalcarea principiului dreptului la aparare si pe cel al contradictorialitatii fata de BNP F. G. si E. V. fara ca partile pretins prejudiciate sa se planga de acest lucru.
Considerand sentinta recurata legala si temeinica sub aspectul incidentei exceptiei puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 1134/2008, Tribunalul constata inutil a mai analiza motivul de recurs referitor la neadministrarea de probe, acestea nefiind indicate si nici precizata relevanta lor cu privire la chestiunea analizata cu precadere de instanta.
In consecinta, in temeiul art. 312 alin.(1) Cpc recursul urmeaza a fi respins ca nefondat.