Drepturi banesti Sentinta civila nr. 666 din data de 20.04.2011
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin cererea adresata acestei instante si inregistrata la nr. 5928/13.08.2010 d-na N.U. si d-nii M.N., V.I. si B.O.B. au chemat in judecata MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LANGA INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, PARCHETUL DE PE LANGA TRIBUNALUL BACAU, PARCHETUL DE PE LANGA CURTEA DE APEL BACAU, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligati paratii la calcularea si la plata despagubirilor echivalente cu diferentele de drepturi salariale reprezentand sporul de confidentialitate de 15% din indemnizatia de incadrare bruta lunara acordata fiecarui reclamant, pentru perioada desfasurata, in suma actualizata cu rata inflatiei pana la data platii efective precum si la efectuarea mentiunilor corespunzatoare in carnetele de munca.
In motivarea actiunii s-a aratat, in esenta, ca reclamantii au fost discriminati, contrar prevederilor art. 16 alin. 1,2 din Constitutia Romaniei si celor ale art. 5, 154 alin. (3) din Codul Muncii, fata de restul personalului din sistemul bugetar prin neacordarea sporului de confidentialitate prev. de art. 3 din O.G. 19/2006, de art. 30 alin. 3 din O.G. nr. 137/2000, de art. 15 din O.G. 64/2006, de art. 13 din O.U.G. 57/2000, de art. 20 alin. 3 din L. 656/2002, de art. 13 din O.U.G. nr. 123/2003.
Prin insasi natura sa, activitatea judiciara implica administrarea sau cel putin contactul cu informatii confidentiale (unele chiar clasificate sau secrete de serviciu), obligatia instituita de legiuitor in sarcina reclamantilor reprezentand cauza juridica expresa si indiscutabila a obligatiei sinalagmatice si a contraprestatiei unitatii bugetare de plata a drepturilor salariale, a sporului, in sensul art.155 din Codul muncii, prin neacordarea acestui spor reclamantii fiind in mod evident si grav discriminati, cu infrangerea dispozitiilor art.7,23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, a art.14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, a Protocolului nr.12 la aceasta Conventie, a art.16 alin.!), 20, 53 si 41 din Constitutia Romaniei.
Se arata, de asemenea, in cerere, ca prin decizia nr.46 din 15.12.2008 ICCJ a stabilit ca sporul de confidentialitate se datoreaza personalului din unitatile de justitie iar in ceea ce priveste prescriptia dreptului la actiune, in cauza au intervenit mai multe acte de intrerupere a cursului prescriptiei prin ordinele emise de Ministrul Justitiei pentru plata drepturilor restante, chiar si pentru personalul care nu detinea titlu executoriu, respectiv Ordinele nr.903/C/2003, 3/C/2005.
In dovedirea sustinerilor lor, reclamantii au depus la dosar inscrisuri (f.9-13).
Formuland intampinare prin reprezentantii sai legali (f.15-21), Ministerul Public, Parchetul de pe langa ICCJ, a solicitat respingerea actiunii ca prescrisa pentru perioada 23 septembrie 2004 – 13 august 2007, ca lipsita de obiect pentru perioada ulterioara intrarii in vigoare a L.220/2009 si ca inadmisibila pentru rest, aratandu-se in motivare ca prin decizia nr.821/3.07.2008 Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art.2 alin.(1) si alin.(11) precum si dispozitiile art.27 din OG nr.137/2000 sunt neconstitutionale iar fata de dispozitiile art.166 coroborate cu cele ale art.283 pct.1 lit.c) din Codul muncii, la data inregistrarii actiunii, 13.08.2010, termenul de prescriptie de 3 ani era implinit pentru pretentiile privind plata sporului solicitat anterior datei de 13 august 2007. Pentru a opera intreruperea cursului prescriptiei recunoasterea trebuie sa fie neindoielnica, putand apartine doar conducatorului institutiei, o astfel de recunoastere neavand loc.
Pe de alta parte, se arata in intampinare, Curtea Constitutionala a constatat existenta unui conflict juridic intre autoritatea judecatoreasca, pe de o parte, si Guvernul Romaniei si Parlamentul Romaniei, pe de alta parte, aratand ca in exercitarea atributiilor prevazute de art.126 alin.(3) din Constitutia Romaniei, ICCJ nu poate sa instituie, sa modifice sau sa abroge norme juridice cu putere de lege ori sa efectueze controlul de constitutionalitate al acestora, astfel incat instanta are obligatia sa dispuna solutionarea cauzei in considerarea respectarii dispozitiilor legale in materie fara a se intemeia pe solutia dispusa de ICCJ in recursul in interesul legii si avand in vedere prevederile L.330/2009.
In conditiile in care nu se pot acorda despagubiri in temeiul OG nr.137/2000, se mai poate discuta despre despagubiri doar prin raportare la dreptul comun, respectiv la raspunderea civila, situatia magistratului fiind asimilabila cu a oricarui alt salariat si avand, deci, deschisa exclusiv calea unei actiuni intemeiata pe normele si principiile raspunderii civile contractuale, instanta neputand, insa, dispune plata drepturilor banesti solicitate in situatia in care, raportat la prevederile OG 22/2002, Ministerul Public va achita obligatiile de plata din sumele aprobate prin bugetul propriu la titlul de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva.
La randul sau, Ministrul Public a solicitat instantei sa faca aplicarea deciziei nr.46/16.07.2009 a ICCJ, precizand ca, fiind o institutie bugetara, angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai in limita creditelor anuale aprobate astfel incat plata sumelor reprezentand indicele de inflatie se poate face numai prin interventia legiuitorului. In ceea ce priveste cererea de operarea a mentiunilor corespunzatoare in carnetele de munca, a aratat paratul ca aceasta est nefondata, fata de dispozitiile art.11 alin.(2) din D.92/1976 potrivit carora singura categorie de drepturi banesti ce se poate transcrie in carnetele de munca este retributia tarifara de incadrare, precum si alte drepturi ce se includ in aceasta, sporul solicitat fiind un drept ce se adauga la retributia tarifara si nu se include in aceasta.
O data cu intampinarea, Parchetul de pe langa ICCJ a depus la dosar cerere de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice, cerere intemeiata pe dispozitiile HG 736/2003, art.131 pct.1 din L.304/2004, art.19 din L.500/2002 si pe cele ale art.3 din OG 22/2002 (f.41,42).
Prin notele scrise inregistrate la 8.03.2011 (f.90,91) acelasi parat a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat a sentintei civile nr.1692/D/14.12.2007 , astfel cum a fost modificata prin decizia curtii de Apel Bacau nr.481/2.06.2008 in dosarul nr.2292.1/110/2007.
Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau a formulat intampinare in cauza (f.70-77), reiterand apararile Parchetului de pe langa ICCJ.
La dosar au fost depuse inscrisuri (practica judiciara – f.94-108).
Raspunzand cererii de chemare in garantie, in numele MFP, DGFP Bacau a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestui minister, reclamantii neavand cu acesta nici un raport juridic legal sau conventional de natura sa creeze in sarcina sa obligatia de a plati drepturile banesti in discutie, invocandu-se dispozitiile art.25 din D nr.31/1954 coroborate cu cele ale art.3 pct.81 din HG 34/2009 precum si art.III din OUG 75/2008 si Ordinul comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C din 2008 privind esalonarea sumelor prevazute in titlurile executorii emise pana la data intrarii in vigoare a OUG nr.75/2008 si facandu-se referire si la decizia nr.838/27.05.2009 pronuntata de Curtea Constitutionala a Romaniei.
Analizand actele dosarului, Tribunalul retine urmatoarele:
Reclamantii sunt procurori in cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau iar potrivit adresei nr. 184/C/9.08.2010 emisa de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau (f. 10) certificatele/autorizatiile de acces la informatii clasificate au ca perioada de valabilitate: 27.09.2004 – 19.08.2012 pentru d-l N.M., 23.09.2004 - 22.12.2012 pentru d-l I.V-le, 23.09.2004 - 27.08.2012 pentru d-l B.F. si 30.07.2004-16.02.2013 pentru d-na U.N.
Potrivit art.3 din O.G. 19/2006, personalului militar si functionarilor publici cu statut special din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, le-a fost recunoscut dreptul de un spor de 15% pentru pastrarea confidentialitatii in legatura cu informatiile clasificate.
Acelasi spor a fost prevazut si pentru alte categorii de functionari publici, prin dispozitiile art. 15 alin 1 din O.G. nr. 6/2007.
Toate aceste persoane din cadrul personalului din unitatile bugetare inclusiv reclamantii, sunt parte a unui raport juridic de munca, guvernat de codul muncii, iar conform art. 26 raportat la art. 1 si art. 295 alin 2 din acelasi cod, indiferent de categoria socio-profesionala, perioada in care o persoana presteaza munca ii revine obligatia de confidentialitate.
Cu privire la natura juridica a acestei obligatii a reclamantilor, instanta retine ca obligatia de confidentialitate reprezinta o clauza legala a raportului de munca al acestora, o clauza obligatorie, indiferent daca raportul de munca este tipic sau atipic.
Avand in vedere ca raportul de munca are intotdeauna un caracter sinalagmatic obligatiei de confidentialitate ii corespunde o contraprestatie a unitatii bugetare, de plata a sporului salarial corespunzator indeplinirii obligatiei.
Obligatia de confidentialitate constituie o notiune juridica si legislativa larga, care este recunoscuta de lege tuturor celor care presteaza activitati in temeiul unui raport de munca, indiferent de felul raportului de munca si al functiei detinute.
Inalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat decizia in interesul legii nr.46 in dosarul nr.27/2008 stabilind ca judecatorii, procurorii, magistratii asistenti precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidentialitate de 15% calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza lunar, decizia fiind obligatorie potrivit art.329 alin.3 Cpc, nemodificat pana la data pronuntarii prezentei, decizia Curtii Constitutionala din 27.05.2009 neavand relevanta sub acest aspect, statuand in termeni generali ca Inalta Curte de Casatie si Justitie nu poate sa instituie, sa modifice sau sa abroge norme juridice cu putere de lege ori sa efectueze controlul de constitutionalitate al acestora, fara a aduce atingere, deci, deciziilor anterioare pronuntate in interesul legii.
Prin sentinta civila nr.1692/D/14.12.2007, astfel cum a fost modificata prin decizia curtii de Apel Bacau nr.481/2.06.2008 in dosarul nr.2292.1/110/2007 (f.94-107) a fost respinsa actiunea prin care, alaturi de alti procurori din cadrul parchetelor din judetul Bacau, reclamantii au solicitat obligarea paratilor Parchetul de pe langa ICCJ, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau, Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau la plata drepturilor reprezentand sporul de confidentialitatea de 15% incepand cu anul 2004 si pentru viitor, in valoarea actualizata cu rata inflatiei de la data nasterii dreptului la actiune si pana la executarea hotararii.
Potrivit art.1201 cod civil este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata aceeasi cauza si este intre aceleasi persoane, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate, conditii indeplinite in cauza dedusa judecatii, astfel incat, in temeiul art.163 Cpc, admitand exceptia, instanta va constata autoritatea de lucru judecat a sentintei civile nr.1692/D/14.12.2007 si, admitand in parte actiunea, va obliga paratii sa plateasca reclamantilor drepturile salariale constand in sporul de 15% din indemnizatia de incadrare bruta lunara incepand cu 16.07.2009, data publicarii deciziei nr.46/2008 pronuntate de ICCJ in dosar nr.27/2008 (f.11-13) si pana la data de 31.12.2009, respectiv pana la data intrarii in vigoare a L.330/2009, in valoarea actualizata cu rata inflatiei de la data nasterii dreptului la actiune si pana la executarea hotararii, avand in vedere dispozitiile art. 1082, 1084 Cod civil si art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Fata de dispozitiile art. 1 din O.U.G 22/2002, ale art.3 alin.1 pct.2 din HG 208/2005, instanta va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de Ministerul Finantelor Publice si va obliga aceasta institutie sa aloce sumele necesare efectuarii platii drepturilor salariale in discutie.
In ceea ce priveste cererea reclamantilor privind efectuarea de mentiuni in carnetele de munca, instanta constata ca potrivit art. 11 alin.(2) din Decretul nr.92/1976 actele pe baza carora se fac inscrieri in carnet, privind activitatea desfasurata, vor cuprinde: denumirea unitatii si perioada in care s-a lucrat, cu indicarea datei de incepere si de incetare a raportului de munca, precum si precizarea modului de incadrare - pe durata nedeterminata sau determinata, prin transfer in interesul serviciului sau la cerere -, in toate cazurile cu mentionarea temeiurilor legale pe baza carora a avut loc incadrarea, modificarea sau incetarea contractului de munca; de asemenea, in acte se vor mentiona si functia, meseria sau specialitatea exercitata, retributia tarifara de incadrare (s.n.), precum si alte drepturi ce se includ in aceasta si, dupa caz, locurile de munca cu conditii deosebite care dau dreptul la incadrarea in grupele 1 si 2 de munca la pensie.
Cum sporul solicitat nu se include in retributia tarifara de incadrare, ci se adauga la aceasta, cererea reclamantilor va fi respinsa.