Uzucapiune

Prin sentinta civila nr. 4506/30.04.2009, Judecatoria Bacau a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei si a respins cererea civila avand ca obiect uzucapiune, formulata de catre reclamantii S.V. , D.F., D.E., L.D. in contradictoriu cu parata Autoritatea Administrativ Teritoriala a com. L. V. – prin primar, ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Reclamantele sunt fiicele numitilor B.F. (decedata la data de 07.08.1997) si A.I. (decedat la data de 15.01.1989).
Din declaratiile martorilor S.R. si I.L. rezulta ca autorii reclamantelor au stapanit imobilul in litigiu dinainte de anul 1970, pe acest teren edificand o locuinta; ca dupa decesul numitilor B.F. si A.I. imobilul a ramas in posesia reclamantelor; ca reclamantele si autorii lor nu au fost niciodata tulburati in posesie.
Imobilul a fost identificat prin rapoartele de expertiza efectuate in cauza, dupa cum urmeaza: teren situat in satul L.V., comuna L.V., judetul Bacau, in suprafata de 447 mp din perimetrul 1-2-3-4-5-6-7-1, invecinat cu I.L. la nord, cu S.D. la est, cu DS la sud si cu DE la vest, in valoare de 7200 lei, conform raportului de expertiza G.M.; locuinta cu doua camere realizata in anul 1959, in suprafata utila de 21,50 mp, in valoare de 2360 lei, amplasata pe terenul anterior descris, conform raportului de expertiza M.M.
Prin adeverinta nr. 1765/13.03.2009, Consiliul Local L.V. a comunicat ca mostenitorii lui A.F. nu figureaza la rol din anul 1959 sau 1969.
Din adresa nr. 1764/16.03.2009 emisa de Consiliul Local L.V. rezulta ca pana in anul 2000 impozitul a fost platit de B.C., iar in perioada 2000 – 2006 inclusiv a fost platit de A.C. fara declaratie de impunere si documente de proprietate atasate la rolul fiscal.
Uzucapiunea reprezinta un mod de dobandire a dreptului de proprietate (sau a altor drepturi reale) prin efectul unei posesii prelungite a unui bun in intervalul de timp prevazut de lege. Actiunea in constatarea interventiei efectelor uzucapiunii trebuie formulata in contradictoriu cu adevaratul proprietar al imobilului, doar acesta avand calitate procesuala pasiva.
Cum constructia urmeaza regimul juridic al terenului, si pentru solutionarea celui de-al doilea capat de cerere reclamantele trebuie sa cheme in judecata proprietarul initial al terenului.
In speta, din probatoriul administrat in cauza nu a reiesit ca imobilul s-ar fi aflat vreodata in proprietatea Comunei L.V., pentru ca reclamantele sa opuna acestei parate efectele uzucapiunii de lunga durata.
Instanta nu a cercetat daca imobilul a apartinut sau nu autorilor numitilor B.C., M.A., B.V. si I.L., apreciind ca acest aspect neavand relevanta in cauza, cata vreme in calitate de parat a fost chemata in judecata doar Comuna L.V..
Intrucat Comuna L.V. nu a avut niciodata calitatea de proprietar al imobilului, instanta urmeaza a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si, pe cale de consecinta, a respins cererea ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, retinand ca, pentru clarificarea regimului juridic al imobilului, reclamantele au deschisa calea prevazuta de art. 23 din Legea nr. 18/1991.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs, in termen legal, motivat si legal timbrat, reclamantele prin care au aratat, in esenta, urmatoarele:
Instanta a facut o interpretare gresita a legii prin respingerea actiunii civile avand ca obiect uzucapiune pentru lipsa calitatii procesuale pasive a paratei, motivat de aplicabilitatea in cauza a disp. art. 23 din L. 18/1991.
Instanta a incalcat dreptul la apararea al reclamantelor prin aceia ca a invocat la ultimul termen de judecata, din oficiu, exceptia lipsei calitatii procesuale a paratei, fara a arata temeiurile care au stat la baza invocarii acestei exceptii, si intr-o atare situatie reclamantele nu au putut formula concluzii in cunostinta de cauza, fiind incalcat art. 24 din constitutie.
Considerentele hotararii sunt contradictorii, pentru ca, desi se retine ca s-a edificat o constructie in anul 1959, iar terenul in suprafata de 399 m.p. a fost stapanit inca din anul 1969, se retine in mod paradoxal ca nu s-a facut dovada unei posesii prelungite asupra acestor bunuri.
Mai arata recurentele ca este eronata interpretarea ca ar fi trebuit sa faca dovada calitatii de proprietar asupra bunului privitor la Primaria Comunei L.V., avand in vedere ca, in practica judiciara s-a statuat ca, in lipsa unui proprietar de drept, poate avea calitatea de parat in aceste cauze primaria in a carei raza teritoriala este situat bunul imobil. Interventia in cauza a numitilor B.C.C., M.A., B.V. si I.L. nu putea determina instanta sa aprecieze ca reclamantele nu se judeca cu adevaratul proprietar cata vreme a refuzat sa analizeze daca imobilul a apartinut sau nu acestor intervenienti.
Legal citata, intimata Comuna L.V. prin Primar nu a formulat intampinare si nu a fost reprezentata in cauza in recurs.
In recurs au formulat cerere de interventie in interes propriu si alaturat intimatei numitii B. C. Constantin, M.A., B.V. si I.L., prin care au solicitat respingerea recursului, motivand, in esenta, ca terenul in litigiu a apartinut autorului lor, defunctul B.C., iar casa ce face obiectul actiunii a fost edificata de catre acelasi defunct.
Dupa anul 1979, tatal intervenientilor a permis numitei B.F. sa locuiasca in imobil impreuna cu A.I., iar dupa decesul acestora, in casa a continuat sa locuiasca fiul lor, A.C., decedat in 2008. In toata aceasta perioada, autorii reclamantelor si apoi reclamantele au avut doar calitatea de tolerati in imobil, titulari ai dreptului de proprietate fiind defunctii B.C. si Maria, iar ulterior intervenientii in calitate de succesori, care au achitat impozitul pe terenul in litigiu.
Ca atare reclamantele sunt de rea credinta atunci cand afirma ca au achitat impozitele terenului si ca figureaza la rol din 1969.
La cererea de interventie au fost atasate inscrisuri in copie certificata.
La termenul de judecata din 07.12.2009, intervenientii, prin avocat, la solicitarea instantei si-au precizat natura cererii de interventie, in sensul ca este vorba de o interventie in interes alaturat intimatei.
La acelasi termen, cererea de interventie a fost incuviintata in principiu.
Analizand probatoriul administrat in cauza, in raport de motivele de recurs, instanta apreciaza ca recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Motivul de recurs privind incalcarea dreptului la aparare al reclamantelor datorata neindicarii de catre instanta de fond a temeiurilor care au stat la baza invocarii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, nu poate fi primit. Astfel, desi este adevarat ca exceptia a fost invocata de catre instanta, din oficiu, la ultimul termen de judecata, cand cauza a fost retinuta in pronuntare din analiza incheierii de dezbateri, aflata la fila 177 dosar fond rezulta in mod clar ca instanta a invocat aceasta exceptie ca urmare a dezbaterilor referitoare la admisibilitatea in principiu a cererii de interventie, prilej cu care intervenientii prin aparator, in concluziile formulate oral au invocat dreptul lor de proprietate precum si faptul ca actiunea ar trebui sa se judece in contradictoriu cu ei si nu cu unitatea administrativ teritoriala. Pe de alta parte reclamantele au fost reprezentate de avocat, care stia ca are posibilitatea legala de a solicita amanarea cauzei pentru a-si pregati apararea cu privire la aceasta exceptie. De altfel, din concluziile formulate de catre aparatorul reclamantelor rezulta ca acesta a inteles ce a avut instanta de fond in vedere atunci cand a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
De asemenea, instanta nu poate retine imprejurarea ca, considerentele hotararii atacate sunt contradictorii, intrucat instanta nu retine ca reclamantele si autorii acestora nu au posedat bunul in litigiu perioada prevazuta de lege, deoarece nu s-a pronuntat pe fondul cauzei, prin analizarea conditiilor indeplinite de posesia reclamantelor, ci s-a pronuntat pe exceptie.
Pe fondul cauzei, tribunalul apreciaza ca instanta de fond a retinut in mod corect ca actiunea in constatarea uzucapiunii trebuie formulata in contradictoriu cu adevaratul proprietar al imobilului si ca dovada calitatii de proprietar in persoana paratului revine reclamantelor.
Or, in cauza, nu s-a facut dovada ca terenul in litigiu face parte din domeniul privat al Comunei L.V., astfel incat parata nu s-a pretins nici un moment proprietar al acestor imobile. Dimpotriva din cererea de interventie precum si din actele atasate la aceasta rezulta ca cei care invoca un drept de proprietate asupra terenului in litigiu, contestand utilitatea posesiei exercitata de catre reclamante si autorii lor sunt intervenientii. De altfel, acestia au formulat in fata primei instante cerere de interventie in interes propriu prin care au revendicat de la reclamante terenul in litigiu, insa aceasta cerere a fost respinsa ca inadmisibila la termenul de judecata din 28 aprilie 2009, iar aceasta dispozitie a instantei de fond nu face obiectul prezentului recurs.
Instanta mai retine ca din actele depuse in recurs de catre intervenienti, respectiv relatiile inaintate de catre Primaria Comunei L.V., precum si rolul agricol al defunctului B.C., unde acesta figureaza cu suprafata de 0,04 ha curti constructii, teren situat in vatra satului, ar rezulta ca autorii intervenientilor au stapanit terenul in litigiu si ca ar avea un drept la reconstituire in temeiul Legii nr. 18/1991.
Ca atare in mod judicios prima instanta a retinut ca Comuna L.V. chemata in judecata in calitate de parat nu are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza.
Imprejurarea ca prima instanta a refuzat sa examineze pe fond calitatea de proprietar a intervenientilor nu constituie un motiv de recurs fondat, deoarece respingand cererea de interventie ca inadmisibila, instanta s-a pronuntat in limitele investirii sale cu respectarea art. 129 alin. 6 Cod procedura civila. Astfel, cadrul procesual fixat in cauza are in vedere, in ceea ce priveste persoana paratului, doar pe Comuna L.V. prin Primar, si doar cu privire la aceasta entitate instanta era obligata sa analizeze calitatea de proprietar, avand in vedere ca, la momentul pronuntarii, intervenientii erau terti fata de prezenta cauza.
Constatand ca paratul nu are calitatea de proprietar, in mod just instanta de fond a respins intreaga actiune pentru lipsa calitatii procesuale pasive, deoarece inclusiv in ceea ce priveste cererea in constatare a edificarii unei constructii pe terenul in litigiu calitatea de parat poate ar avea doar proprietarul terenului, intr-o astfel de cerere fiind incidente dispozitiile art. 492, teza a II - a Cod civil.
Fata de cele expuse mai sus instanta va respinge recursul ca nefondat si va admite in fond cererea de interventie accesorie.