Inselaciune Decizie nr. 422 din data de 21.10.2010
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin sentinta penala 295/20 mai 2010 a Judecatoriei Moinesti pronuntata in dosarul nr. 3895/260/2009, inculpatul B.C., administrator al SC C.E.I. SRL P., a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. 4 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a si c si art. 76 lit. c din Cod penal.
Pe langa pedeapsa principala inculpatului i-a fost aplicata pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b din Cod penal pe durata si in conditiile art. 71 Cod penal.
Pedeapsa principala a fost suspendata potrivit art. 81 Cod penal, pe durata termenului de incercare prevazut de art. 82 Cod penal iar pedeapsa accesorie a fost suspendata potrivit art. 71 al. 5 din Codul penal.
Inculpatului i s-a atras atentia cu privire la continutul art. 83 Cod penal.
In temeiul art. 191 al. 1 Cod procedura penala, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat, din care 200 lei a constituit onorariul avocatului desemnat din oficiu.
Pentru a hotari astfel prima instanta a avut in vedere ca
Inculpatul are calitatea de administrator la SC C.I. SRL P. si in aceasta calitate la data de 14.01.2009 a emis fila CEC seria BM 32700056104 in valoare de 7433,37 lei in favoarea SC V. SRL Bacau, fara a avea disponibil in cont si fiind in interdictie bancara.
In baza contractului de vanzare-cumparare incheiat intre cele doua societati nr.115/27.02.2008, inculpatul a achizitionat de la magazinele SC V., materiale de constructie, lasand garantie o fila CEC.
Relatiile comerciale dintre cele doua societati, dupa incheierea contractului s-au derulat o perioada normal, dupa care SC C.E.I. SRL P.,nu a mai achitat c/val.marfurilor achizitionate.
Deoarece la SC V. SRL Bacau se inregistra cu un debit de 7433,37 lei, aceasta din urma societate a introdus la plata fila CEC seria BM 32700056104, lasata garantie de catre SC C.E.I. SRL P., care a fost refuzata deoarece inculpatul inchisese contul deschis la CEC Bank.
Inculpatul s-a aparat in sensul ca nu a avut intentia sa insele societatea furnizoare si neplata integrala a datoriei s-a datorat conditiilor economice, in speta fiind vorba de un litigiu comercial ce trebuie solutionat pe cale civila.
De altfel, debitul a fost incasat de catre SC V. SRL Bacau, prin executare silita,urmare a introducerii unei somatii de plata.
Instanta a constatat ca in cauza, inculpatul a savarsit infractiunea de inselaciune, pentru urmatoarele considerente:
La data de 11.07.2008 inculpatul a solicitat inchiderea contului de la CEC Bank, fila CEC fiind lasata garantie la data de 27.02.2008.
Cu toate ca procedase la inchiderea contului , in luna septembrie 2008,inculpatul ridica marfa de la societatea furnizoare pe care nu o mai achita, lasand fila CEC in continuare la aceasta.
In mod firesc societatea furnizoare in momentul cand marfa ridicata nu a fost achitata la scadenta , a introdus la plata fila CEC.
Conform prevederilor art.215 alin.4 C.penal, constituie infractiune de evaziune fiscala si fapta de a interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare , daca s-a pricinuit o paguba posesorului CEC ului.
Ori prin inchiderea contului, inculpatul a interzis indirect trasului sa plateasca suma datorata.
Prezent in instanta inculpatul a precizat ca a adus verbal la cunostinta SC V. ca si-a inchis contul si ca dupa inchiderea contului nu a mai ridicat marfa , sustinere contrazisa de facturile din 23.09.2008 aflate la filele 10,9,11 dosar urm. penala.
Instanta de fond a constatat dovedita situatia de fapt.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Moinesti, pentru urmatoarele motive:
- nu a fost introdusa in cauza partea responsabil civilmente S.C. „C.E.I.” S.R.L P., neavand relevanta juridica, imprejurarea ca prejudiciul a fost recuperat;
- omisiunea solutionarii laturii civile, avand in vedere ca infractiunea supusa judecatii era un prejudiciu.
Intimatul inculpat in prezenta avocatului desemnat din oficiu a facut cunoscut ca isi mentine declaratia data in fata primei instante.
Prin declaratia de la fila 16 dosar fond, inculpatul a recunoscut ca a lasat partii civile S.C „V.” SRL o fila CEC cu titlu de garantie, precizand ca nu s-a aflat in interdictie bancara ci doar a avut contul inchis.
La fond inculpatul a aratat ca a achitat prejudiciul.
Prin adresa din 25 februarie 2010, S.C „V.” SRL a confirmat ca prejudiciul a fost recuperat la data de 2 septembrie 2009 (fila 45 dosar fond).
Examinand sentinta atacata pe marginea actelor si lucrarilor din dosarul cauzei se constata ca situatia de fapt retinuta corespunde realitatii, din greseala facandu-se referire la infractiunea de evaziune fiscala, insa articolul din codul penal a fost bine indicat.
In conditiile in care la fond, inculpatul prin aparatorul sau a solicitat achitarea pentru ca litigiul era de natura comerciala, instanta de fond ar fi trebuit sa motiveze de ce anume fapta inculpatului constituie infractiune si care este aceea.
Omisiunea nu atrage desfiintarea hotararii primei instante deoarece motivarea poate fi completata in apel, important fiind ca hotararea sa fie corecta si sentinta penala 295/ 20 mai 2010 este intr-adevar justa.
Garantia este un mijloc legal prin care este asigurata executarea unei obligatii.
Prin garantii ale creditorului se inteleg acele mijloace tehnice extrinseci raportului de obligatie, dar alaturate acestuia menite sa contribuie la asigurarea executarii reale a obligatiei sau la despagubirea creditorului.
Prin garantarea obligatiilor se intelege totalitatea mijloacelor juridice, adica a drepturilor si obligatiilor recunoscute prin lege sau nascute din acordul de vointa al partilor raportului obligational, prin a carui executare se asigura realizarea drepturilor de creanta. Potrivit art. 9 din Legea 99/1999, garantia reala constituie un drept real care are ca finalitate garantarea indeplinirii oricarei obligatii. Conform art. 14 din Legea 99/1999, contractul de garantie reala este contractul in baza caruia se constituie o garantie reala in bunuri sau drepturi in beneficiul unui anumit creditor.
Potrivit art. 18 din Legea 99/1999, contractul de garantie se poate referi la o garantie reala asupra unor bunuri viitoare. O astfel de garantie reala produce efecte in momentul cand debitorul obtine proprietatea asupra bunurilor care corespund descrierii stabilite in contract, ceea ce inseamna per a contrario ca atata timp cat obiectul garantiei nu este al garantului nu se poate vorbi de existenta unei garantii valabile.
Transferand cele de mai sus in materia cecului se constata ca atata timp cat nu exista provizionul necesar in cont, acesta nu indeplineste conditiile prevazute de art. 18 din Legea 99/1999 pentru a fi o garantie reala mobiliara.
Or, prezentarea intentionata ca fiind garantie a ceva ce nu este in realitate garantie si acceptat ca garantie de persoana indusa in eroare constituie elementul material al infractiunii de inselaciune.
Reprezentantii legali ai V. necunoscand dispozitiile legale comerciale referitoare la CEC precum si la garantii au acceptat o garantie inexistenta. Chiar daca au acceptat ca garantie ceva ce in realitate nu exista nu inseamna ca inculpatul a comis fapta fara vinovatie si ca litigiul dintre cele doua societati era de natura comerciala.
Paguba a fost intr-adevar recuperata astfel ca apare inutila introducerea in cauza in apel a partii responsabil civilmente.
La fond trebuia intr-adevar sa figureze pe concept si sa fie citata, insa greseala este acoperita de recuperarea prejudiciului.
Infractiunea de inselaciune fiind de prejudiciu, instanta de fond trebuia sa se pronunte cu privire la solutionarea laturii civile a cauzei.
Astfel ca apelul procurorului este intemeiat doar sub acest din urma aspect.
Cauza va fi retinuta spre rejudecare si in fond se va lua act ca paguba a fost recuperata.
In temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod pr. penala, instanta va admite apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Moinesti impotriva sentintei penale nr. 295/20.05.2010 pronuntata de Judecatoria Moinesti, in dosarul nr. 3895/260/2009 cu privire la omisiunea solutionarii laturii civile a cauzei.