Despagubiri.

Despagubiri.
Decizia nr.249/R/ din 29 martie 2011
Curtea de Apel Oradea
Sectia penala si pentru cauze cu minori

Conform art. 2 din OUG nr. 9/2000 dobanda se datoreaza doar in cazul in care este prevazuta de lege sau contract. Or, in temeiul dispozitiilor art. 50 si 55 din Legea nr. 136/1995, asiguratorul are obligatia de a plati despagubirile de la data individualizarii acestora prin hotarare judecatoreasca si numai in masura in care s-a produs culpa asiguratului in producerea accidentului.
Legea nu permite societatii de asigurari sa plateasca in numele asiguratului nicio suma de bani pana la stabilirea culpei acestuia printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.
Potrivit art. 55 din Legea nr. 136/1995, societatea de asigurare este obligata sa plateasca asiguratului, adica in speta inculpatului intimat, orice suma de bani achitata de acesta persoanelor pagubite in situatia in care isi produce efectele contractul de asigurare, adica la data stabilirii culpei asiguratului in producerea evenimentului respectiv.

Prin sentinta penala nr. 1690 din 17 decembrie 2010, Judecatoria Oradea, in baza art. 184 alin 2 si 4 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul B.I., la o pedeapsa de 8 luni inchisoare.
In baza art. 71 alin 2 Cod penal, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si b Cod penal, cu titlu de pedeapsa accesorie.
In baza art. 81 Cod penal si art. 71 alin 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepselor principale si accesorii pe durata termenului de incercare de 2 ani si 8 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal.
In baza art. 359 Cod procedura penala i s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal.
In baza art. 14, art. 346 Cod procedura penala si art. 998-999 Cod civil, a fost obligat inculpatul alaturi de tertul asigurator SC G.A. SA, la plata sumei de 4.230,23 lei plus majorari de intarziere pana la data platii efective in favoarea Spitalului C.J.U.
In baza art. 14, art. 346 Cod procedura penala si art. 998-999 Cod civil, obliga inculpatul alaturi de tertul asigurator SC G.A. SA la plata sumei de 1.952 lei daune materiale si 60.000 lei daune morale in favoarea partii civile D.R. si respinge restul pretentiilor civile.
In baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
In baza art. 193 alin. 1 Cod procedura penala si art. 50 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat inculpatul alaturi de asiguratorul SC G.A. SA la plata sumei de 2480 lei cheltuieli judiciare in favoarea partii civile D.R.
A constatat judecatoria ca, prin rechizitoriul emis la data de 26 ianuarie 2010 in dosarul nr. 8554/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Oradea s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului B.I., pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, prev. si ped. de art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal, constand in aceea ca, in data de 05.10.2009, orele 7, in timp ce conducea autoturismul Dacia 1310, cu nr. BH-02-BIM pe str. D. Cantemir din Oradea a accidentat-o pe partea vatamata D.R. care traversa strada pe trecerea de pietoni, cauzandu-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 90 de zile de ingrijiri medicale.
Fiind audiat in cursul urmaririi penale, inculpatul a recunoscut si regretat comiterea faptei.
Din actele si lucrarile de la dosar, instanta de fond a retinut urmatoarele:
In data de 05.10.2009, in jurul orelor 7, inculpatul B.I. conducea autoturismul Dacia 1310, cu nr. de inmatriculare BH - 02 - BIM pe str. D. Cantemir din Oradea, avand directia de mers spre str. Nufarului, ruland pe banda intai. In momentul in care a ajuns la intersectia semaforizata cu str. Muntele Gaina din Oradea, inculpatul nu a respectat culoarea rosie a semaforului, a patruns in intersectie si a accidentat-o pe partea vatamata D.R., care traversa regulamentar strada, pe trecerea de pietoni, semnalizata si marcata corespunzator.
In urma accidentului, partea vatamata D.R. a suferit leziuni ce pot data din perioada 05.10.2009, produse prin lovirea corpului victimei de catre un autovehicul in miscare, urmata de cadere pe un plan dur al solului si care au necesitat pentru vindecare 90 de zile de ingrijiri medicale, conform raportului de constatare medico - legale nr. 3656/IIb/170 emis la 11.11.2009 de SML Bihor.
Conform buletinelor de examinare clinica si analiza toxicologica, inculpatul si partea vatamata nu au fost sub influenta alcoolului, avand o alcoolemie de 0 grame la mie in sange.
Fiind audiat in instanta, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, aratand ca se deplasa dinspre centru spre Cartierul Nufarul din Oradea pe banda de langa acostament si inainte cu circa 3 metri de trecerea de pietoni a observat ca semaforul era de culoare galbena, astfel ca a franat dar nu a reusit sa opreasca, tragand de volan spre stanga. Astfel, a lovit partea vatamata cu oglinda retrovizoare dreapta si probabil in urma impactului a dat cu o parte a corpului in usa dreapta fata.
Totodata, inculpatul a aratat ca a vizitat partea vatamata la spital, a discutat cu medicii, i-a dat sotului acesteia 50 de lei si a incercat sa se impace cu familia acesteia, aspecte confirmate de martora L.L., propusa de inculpat (f. 29, 43).
In cursul cercetarii judecatoresti a fost audiat martorul ocular P.M., care a aratat ca in timp ce stationa la semaforul de pe str. Muntele Gaina a vazut cand culoarea semaforului pentru pietoni de pe str. D. Cantemir s-a facut verde si partea vatamata s-a angajat in traversarea strazii, unde a fost lovita de un autoturism care venea pe banda de langa acostament (f. 42).
La solicitarea partii civile, instanta a dispus efectuarea in cauza a unei expertize medico - legale de catre SML Bihor, avand nr. 1473/IIi/44 din 12 mai 2010 si 2282/IIh/1 din 8 iulie 2010, prin aceasta din urma fiind mentinute concluziile primei expertize.
Ambele expertize au pastrat numarul de 90 de zile de ingrijiri medicale si au stabilit ca interventiile chirurgicale au legatura de cauzalitate cu accidentul de circulatie in cauza. La obiectivele fixate de instanta, ultima expertiza a concluzionata ca partea vatamata D.R. are capacitatea de munca usor diminuata, dar nu se incadreaza in grad de invaliditate, nu a ramas cu infirmitate si nu necesita un efort suplimentar pentru mers si indeplinirea sarcinilor.
Totusi, cu ocazia examinarilor medico-legale, s-a retinut ca partea vatamata prezinta o deformare a gambei stanga, cu mers schiopatat la piciorul stang, cu limitarea miscarilor in articulatia genunchiului stang si slabirea fortei musculare a membrului superior stang. Totodata s-a retinut ca flexia gambei stanga este posibila pana la 90 de grade iar flexia antebratului pe bratul stang este posibila doar la un unghi de 75 de grade (f. 41, 116).
Vinovatia inculpatului este pe deplin dovedita cu probele administrate in cauza, respectiv: declaratiile partii vatamate (f. 13 - 15 up). proces - verbal de cercetare la fata locului (f. 5 - 12), certificat medico - legal (f. 16), buletine de examinare clinica si analiza toxicologica (f. 17 - 23), proces - verbal de inspectie tehnica (f. 25), declaratiile martorului P.T. (f. 34 - 35 up) si declaratiile inculpatului (f. 30 - 33 up), precum si probele administrate in cursul cercetarii judecatoresti, analizate mai sus.
Fapta inculpatului B.I., descrisa mai sus, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala din culpa, prev. si ped. de art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal, text de lege in baza caruia instanta il va condamna la o pedeapsa de 8 luni inchisoare.
La individualizarea pedepsei, instanta de fond a avut in vedere criteriile generale de individualizare, prevazute de art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsa prevazute de lege, circumstantele reale ale comiterii faptei, respectiv traversarea regulamentara a strazii de catre partea vatamata, pe trecerea de pietoni, pe culoarea verde a semaforului, natura leziunilor provocate, numarul mare de zile de ingrijiri medicale, precum si circumstantele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale si atitudinea de recunoastere si regret avuta pe parcursul procesului - penal.
Spre deosebire de circumstantele atenuante legale, care se aplica in virtutea legii si se impun instantei in mod obligatoriu, circumstantele atenuante judiciare, prevazute in art. 74 C. penal, sunt imprejurari de fapt care numai raportate la fapta concreta, la ansamblul imprejurarilor in care aceasta a fost comisa si la persoana inculpatului, pot dobandi, prin apreciere, valente atenuante. Imprejurarile susceptibile de a constitui circumstante atenuante sunt realitati obiective care, atunci cand exista, nu pot fi ignorate; dar, constatandu-le, instanta nu este obligata sa le recunoasca in mod automat caracter usurator.
Recunoasterea anumitor imprejurari ca circumstante atenuante nu este insa posibila decat daca imprejurarile luate in considerare reduc in asemenea masura gravitatea faptei in ansamblu sau caracterizeaza favorabil de o asemenea maniera persoana faptuitorului incat numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se intrevede a satisface, in mod concret, imperativul justei individualizari a pedepsei.
In speta, faptul ca inculpatul nu are antecedente penale si a recunoscut comiterea faptelor, imprejurari care ar putea avea o aptitudine potentiala de a constitui circumstante usuratoare, nu au fost recunoscute ca atare, intrucat raportat la natura infractiunii comise, la circumstantele reale ale comiterii acesteia, natura leziunilor si numarul mare de zile de ingrijiri medicale, le este anulata valoarea atenuanta, ele nefiind suficient de semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special. A retinut prima instanta ca, de altfel aceste aspecte au fost avute in vedere la individualizarea pedepsei, aplicandu-i-se o pedeapsa spre minimul special.
In baza art. 71 alin 2 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II - a si lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsa accesorie.
Avand in vedere gradul de pericol social concret al infractiunilor comise, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, atitudinea sincera, varsta inculpatului, caracterizarea de la locul de munca, instanta de fond a apreciat ca scopul pedepsei aplicate se poate realiza si fara executarea efectiva a pedepsei in regim de detentie, motiv pentru care in baza art. 81 si art. 71 alin. 5 cod penal va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate pe o durata de 2 ani si 8 luni ce va constitui in baza art. 82 cod penal, termen de incercare pentru inculpat.
In baza art. 359 Cod procedura penala i s-a atras atentia condamnatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
S-a retinut ca partea vatamata D.R. s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 20.000 lei daune materiale si 200.000 lei daune morale.
La solicitarea acesteia au fost audiate pe latura civila a cauzei martorele K.G. si K.E., care au aratat ca anterior accidentului, partea vatamata lucra la o fabrica de confectii, avand un salariu de 600-650 lei lunar, iar dupa accident nu s-a mai putut angaja intrucat schiopateaza si nu poate ridica mana stanga. Totodata, martorele au aratat ca partea vatamata nu mai poate sa faca treburile gospodaresti si are frecvent dureri mai la picior, iar pe strada ii este foarte frica, evitand trecerile de pietoni si cautand pasaje subterane (f. 78 - 79).
In ce priveste daunele materiale, instanta de fond a apreciat ca dovedita suma de 1952 lei, reprezentand: 152 lei contravaloarea certificatului medico - legal si a celor doua expertize (f. 16 up si f. 40, 114 dos. instanta) si 1800 lei lipsa salariului de 600 lei lunar, pe perioada celor 90 de zile de ingrijiri medicale (600 lei x 3 luni), astfel ca, in baza art. 14, art. 346 C. pr. pen. si art. 998 - 999 Cod civil, va obliga inculpatul alaturi de tertul asigurator SC G.A. SA, la plata acestei sume in favoarea partii civile.
In ce priveste daunele morale solicitate, instanta de fond l-a obligat pe inculpatul alaturi de tertul asigurator SC G.A. SA, la plata sumei de 60.000 lei, suma pe care instanta o considera suficienta pentru a acoperi prejudiciul nepatrimonial suferit de partea vatamata si care este justificata raportat la imprejurarile comiterii faptei, importanta valorilor lezate si masura in care au fost lezate aceste valori, natura leziunilor, numarul de zile de ingrijiri medicale si faptul ca partii vatamate i-a fost afectata in mod negativ participarea la viata sociala si de familie, comparativ cu situatia anterioara vatamarii produse prin faptele inculpatilor, aspect ce rezulta atat din considerente expertizelor medico - legale, cat si din declaratiile martorelor K.G. si K.E.
Instanta de fond a respins restul pretentiilor civile ca nejustificate.
In baza art. 14, art. 346 Cod procedura penala si art. 998-999 Cod civil, s-a dispus obligarea inculpatul alaturi de tertul asigurator SC G.A. SA la plata sumei de 4.230,23 lei plus majorari de intarziere pana la data platii efective in favoarea Spitalului C.J.U.O. Instanta apreciaza ca majorarile de intarziere nu incumba numai inculpatului, intrucat obligatia de plata revine si societatii de asigurare, care putea face plata acestora.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au declarat recurs partea civila D.R., tertul asigurator si inculpatul B.I., apreciind-o ca fiind netemeinica si nelegala.
Prin recursul declarat, partea civila D.R. a solicitat sa se caseze sentinta sub aspectul acordarii daunelor morale ce i-au fost acordate, solicitand majorarea acestora.
A aratat partea civila ca, desi in urma accidentului, nu a fost incadrata intr-un grad de invaliditate, a suferit multiple leziuni, in urma carora nu-si mai poate folosi in mod optim membrele si ca a avut un numar de 390 de zile de ingrijiri medicale.
Tertul asigurator, prin recursul declarat, a solicitat sa se inlature obligarea sa, alaturi de inculpatul recurent, la plata majorarilor de intarziere in favoarea partii civile intimate si sa se reduca daunele morale ce i-au fost acordate partii civile.
Prin recursul declarat, inculpatul recurent a solicitat casarea sentintei, in principal in sensul de a se dispune achitarea sa, conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod procedura penala, iar in subsidiar in sensul de a se reduce pedeapsa ce i-a fost aplicata, ca urmare a retinerii in favoarea sa a circumstantelor atenuante, carora instanta de fond, desi le-a retinut, nu le-a dat eficienta.
Cu privire la latura civila a cauzei a solicitat sa se reduca daunele morale ce i-au fost acordate partii civile, pe care le-a apreciat ca fiind prea mari.
Examinand sentinta prin prisma motivelor de recurs invocate, cat si din oficiu, potrivit dispozitiilor art. 385/6 si art. 385/14 Cod procedura penala, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevazute de art. 385/9 Cod procedura penala, curtea a constatat ca aceasta este netemeinica si nelegala, iar recursurile declarate in cauza sunt in parte fondate, pentru considerentele ce vor fi arata in cele ce urmeaza.
Astfel, prima instanta a retinut in mod corect starea de fapt si a stabilit vinovatia inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate, dand faptei comise de catre acesta incadrarea juridica corespunzatoare.
De altminteri, inculpatul recurent nu a contestat starea de fapt, solicitand doar sa se dispuna achitarea sa, in temeiul dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b /1 Cod procedura penala or, nici intr-un caz nu se poate retine ca fapta acestuia, care, ca urmare a faptului ca nu a respectat culoare rosie a semaforului, a patruns in intersectia si a accidentat-o pe partea civila, care traversa regulamentar strada, pe trecerea de pietoni, semnalizata si marcata corespunzator.
Totusi, curtea a dat eficienta circumstantelor atenuante prevazute de art. 74 lit. a si c Cod penal, respectiv conduita buna ante si postinfractionala acestuia si, pe cale de consecinta, in baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedura penala, se va admite recursul inculpatului si, in urma retinerii acestor circumstante, in raport de art. 76 lit. d Cod penal, va reduce pedeapsa ce i-a fost aplicata inculpatului recurent de la luni inchisoare la 3 luni inchisoare, stabilind un termen de incercare de 2 ani si 3 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal.
Curtea a apreciat ca aceasta pedeapsa corespunde sub aspectul naturii si duratei sale, gravitatii faptei, pericolului social pe care il prezinta persoana inculpatului recurent si aptitudinii acestuia de a se indrepta sub influenta sanctiunii penale.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, curtea a constatat ca in mod corect prima instanta a stabilit cuantumul daunelor materiale, sub acest aspect, de altminteri, hotararea nefiind recurata.
In ceea ce priveste daunele morale acordate de prima instanta partii civile recurente, curtea a retinut ca acestea nu sunt in masura sa realizeze o reparare echitabila a prejudiciului ce i-a fost produs prin fapta inculpatului recurent.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral se stie ca aceasta nu este supusa unor criterii legale de determinare. Cuantumul daunelor morale se stabileste prin apreciere, ca urmare a aplicarii de catre instanta a criteriilor referitoare la consecintele negative suferite de cel in cauza, atat in plan fizic, cat si psihic - cum este cazul in speta, importanta valorilor lezate, masura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, precum si masura in care este afectata situatia familiala, profesionala si sociala.
S-a mai retinut ca, in cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sub subordonate conditiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs partii civile.
De asemenea, trebuie sa exista o proportionalitate intre suferinta provocata, care, desi nu poate fi cuantificata, poate fi cel putin estimata, evaluarea neputand fi una pur subiectiva ori de natura a duce la o imbogatire fara just temei.
Potrivit reglementarilor Consiliului Europei referitoare la repararea daunelor morale adoptate cu ocazia Colocviului de la Londra in perioada 21-25 iulie 1969, dauna morala consta in prejudiciul care nu se preteaza unei evaluari pecuniare si are drept scop de a da o compensare sau satisfactie victimei.
Referitor la intelesul notiunii de prejudiciu moral, acesta, in opozitie cu paguba materiala, nu inseamna o diminuare a patrimoniului partii vatamate, excluzand orice dauna de ordin patrimonial, prin el aducandu-se atingere valorilor cu continut nepatrimonial care caracterizeaza personalitatea umana, in speta putand vorbi despre praetium doloris (pretul durerii), in urma producerii de catre inculpatul recurent a accidentului, partea civila recurenta prezentand o deformare a gambei stangi, cu mers schiopatat la piciorul stang, cu limitarea miscarilor in articulatia genunchiului stang si slabirea fortei musculare a membrului superior stang. De asemenea, flexia gambei stanga este posibila pana la 90 de grade iar flexia antebratului pe bratul stang este posibila doar la un unghi de 75 de grade.
Desi aceasta suferinta nu poate fi cuantificata in bani, curtea apreciaza ca suma de 60.000 lei, acordata de prima instanta nu este in masura sa-i asigure partii civile recurente o compensare justa si echitabila pentru pierderile suferite, sens in care sub acest aspect, in baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedura penala, se va admite recursul partii civile, iar sentinta va fi casata si modificata in sensul ca se va majora cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul recurent alaturi de tertul asigurator de la 60.000 lei la 90.000 lei.
De asemenea, este fondat si recursul tertului asigurator sub aspectul obligarii sale alaturi de inculpatul recurent la plata majorarilor de intarziere aferente sumei de 4.230.23 lei in favoarea partii civile intimate Spitalul C.J.U.O.
Curtea a retinut ca desi in mod corect s-a dispus obligarea inculpatului recurent atat la plata despagubirilor cat si a dobanzilor legale (in raport de dispozitiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 si ale OG nr. 9/2000) in favoarea partii civile intimate, in mod gresit s-a dispus obligarea tertului asigurator si la plata dobanzii legale aferente debitului, calculata pana la data achitarii integrale a acestuia, alaturi de inculpatul intimat.
Astfel, potrivit art. 9 din Legea nr. 136/1995, prin contractul de asigurare, asiguratorul se obliga ca, la producerea riscului asigurat, sa plateasca asiguratului beneficiului asigurarii sau tertului pagubit despagubirea, denumita indemnizatie, rezultata din contractul de asigurare in limitele si la termenele cuvenite, iar potrivit art. 50 din aceeasi lege, despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlul de dezdaunare si cheltuieli de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Potrivit art. 42 din aceeasi lege, drepturile persoanelor pagubite se vor exercita impotriva celor raspunzatori de producerea pagubei dar se pot exercita si direct impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare, iar potrivit art. 35 alin. 1 teza a II-a din Ordinul nr. 5/2010 a Comisiei de supraveghere a asigurarilor, despagubirea se plateste de catre asiguratorul RCA in maxim 10 zile de la data la care asiguratorul a primit o hotarare judecatoreasca definitiva cu privire la suma de despagubire pe care este obligat sa o plateasca si, conform art. 37 din acelasi ordin, doar in cazul in care asiguratorul RCA nu isi indeplineste obligatiile in termenele prevazute la art. 36, se aplica o penalizare de 0,1 %, calculata pentru fiecare zi de intarziere.
Astfel, conform art. 2 din OUG nr. 9/2000 dobanda se datoreaza doar in cazul in care este prevazuta de lege sau contract. Or, in prezenta cauza, conform dispozitiilor art. 50 si 55 din Legea nr. 136/1995, asiguratorul are obligatia de a plati despagubirile de la data individualizarii acestora prin hotarare judecatoreasca si numai in masura in care s-a produs culpa asiguratului in producerea accidentului.
Legea nu permite societatii de asigurari sa plateasca in numele asiguratului nicio suma de bani pana la stabilirea culpei acestuia printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.
Conform art. 55 din Legea nr. 136/1995, societatea de asigurare este obligata sa plateasca asiguratului, adica in speta inculpatului intimat, orice suma de bani achitata de acesta persoanelor pagubite in situatia in care isi produce efectele contractul de asigurare, adica la data stabilirii culpei asiguratului in producerea evenimentului respectiv.
Nimic nu impiedica asiguratul (inculpatul intimat) sa plateasca cheltuielile de spitalizare partii civile intimate, fara nicio majorare, iar ulterior sa le recupereze de la societatea de asigurare.
Esential in transarea unei asemenea probeleme este culpa cu privire la plata cu intarziere a debitului. Or, asiguratorul nu are nicio culpa in acest sens, deoarece, din coroborarea textelor mai sus aratate rezulta ca asiguratorul plateste despagubirile in termen de maxim 10 zile de la data la care a primit o hotararea judecatoreasca definitiva, in aceste conditii, nu este echitabil si nici corect sa fie obligat la plata dobanzii legale aferente sumei pe care inculpatul recurent urmeaza sa o achite cu titlul de despagubire partii civile intimate Spitalului C.J.U.O., alaturi de tertul asigurator.
Evident, stabilindu-se vinovatia inculpatului recurent, s-a stabilit pe cale de consecinta si culpa acestuia cu privire la plata cu intarziere a cheltuielilor de spitalizare, deoarece acesta avea obligatia potrivit dispozitiilor legale, sa achite aceste despagubiri imediat ce acestea au fost pricinuite, datorita faptei sale.