Recurs. Probe contradictorii Decizia nr. 26/R/ din 18 ianuarie 2011
Curtea de Apel Oradea
Sectia penala si pentru cauze cu minori
In situatia in care instanta de fond isi bazeaza solutia adoptata pe probatiunea administrata in cursul cercetarii judecatoresti iar cea de apel, da relevanta doar materialului probatoriu din faza procesuala a urmaririi penale se impune casarea ambelor hotarari in vederea aflarii adevarului si stabilirii corecte a starii de fapt.
Prin sentinta penala nr. 619 din 10 mai 2010, Judecatoria Oradea in baza art. 334 Cod procedura penala a schimbat incadrarea juridica a faptei din art. 211 alin. 21 lit. a si c Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal in art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. i Cod penal si art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penalin.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 Cod procedura penala s-a dispus achitarea inculpatului F.I., sub aspectul savarsirii infractiunilor prev. si ped. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. i Cod penal si art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal si in baza art. 181 Cod penal cu ref. la art. 91 lit. c Cod penal, a aplicat inculpatului: 800 lei, amenda administrativa.
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat partii vatamate B.I.D.
In baza art. 191 alin. 1 pct. 1 lit. d Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
In data de 19 iulie 2007 in jurul orei 13,00 partea vatamata B.I.T. se afla in apartamentul sau nr. 1 situat la parterul blocului C5 de pe str. Fagarasului nr. 136 din Oradea, unde statea in pat intrucat era racit. Partea vatamata se intelesese cu cateva zile in urma cu inculpatul sa mearga impreuna la Cris si in acest sens pe parcursul zilelor de 17 si 18 iulie 2007 inculpatul, l-a solicitarea partii vatamate a intentionat sa il viziteze, dar de fiecare data cand inculpatul s-a prezentat la usa apartamentului partii vatamate acesta nu i-a deschis. In data de 19 iulie 2007, partea vatamata l-a chemat din nou pe inculpat la el si in timp ce acesta se deplasa spre locuinta inculpatului in jurul orei 13,00 s-a intalnit cu numitul C.S., prieten al amandurora si cei doi s-au deplasat impreuna la locuinta inculpatului, unde desi au sunat la usa, nu le-a raspuns nimeni. Cei doi prieteni au devenit ingrijorati si observand ca geamurile de la balcon sunt deschise au hotarat sa intre, ceea ce au si facut, constatand ca partea vatamata este acasa si sta in pat. Inculpatul s-a enervat, considerandu-se batjocorit de partea vatamata care il tot chema la el, dar nu-i deschidea usa, motiv pentru care pe fondul furiei l-a lovit peste cap cu palma de 3 sau 4 ori, dupa care partea vatamata a incercat sa-i explice comportamentul, spunandu-i ca este bolnav si de aceea nu ar fi raspuns la usa. In tot acest timp prietenul celor doi, numitul C.S., statea in camera mare a apartamentului si se uita la televizor. Inculpatul a observat la un moment dat ca pe masuta din camera se afla telefonul mobil al partii vatamate, pe care intr-un impuls de moment l-a luat in mana, constatand ca este inchis, fapt ce l-a enervat si mai tare. Inculpatul l-a intrebat pe partea vatamata ,,de ce ai telefon daca nu-l folosesti" si a vrut chiar sa-l sparga, dar i-a venit ideea de a-l lua si l-a bagat in buzunar, dupa care a plecat impreuna cu numitul C.S. la Cris, pe drum vanzand telefonul pentru a-si cumpara seminte si tigari.
Audiat fiind in cursul cercetarii judecatoresti, inculpatul a recunoscut ca a patruns in locuinta partii vatamate, precizand insa ca nu a intrat cu intentia de a-si insusi bunuri, ci fiindca a vrut sa vada ce probleme are partea vatamata, ingrijorat fiind ca de 3 zile nu reusesc sa se intalneasca, cei doi fiind prieteni de aproximativ 2 ani. Ajuns in locuinta si constatand ca partea vatamata sta in pat linistit, inculpatul s-a enervat, considerand ca partea vatamata isi bate joc de el, motiv pentru care l-a palmuit peste cap. Inculpatul recunoaste ca a sustras telefonul mobil al partii vatamate, dar declara ca initial a vrut sa-l sparga, nervos fiind ca partea vatamata nu-l foloseste, si intr-un impuls de moment l-a luat, dar nu cu intentia premeditata de a si-l insusi, ci mai degraba pentru a se razbuna intr-un fel pe partea vatamata care in opinia inculpatului, prin comportamentul avut, isi batea joc de el. Cu ocazia audierii, inculpatul a negat ca l-ar fi amenintat pe partea vatamata cu un cutit de bucatarie.
In cauza a fost audiata si partea vatamata, cu privire la care trebuie avuta in vedere imprejurarea ca este diagnosticat din anul 2003 cu schizofrenie paranoida, afectiune care prin natura ei presupune halucinatii si idei de persecutie, astfel ca sustinerile partii vatamate din cuprinsul plangerii penale trebuie luate in considerare cu o doza de retinere, partea vatamata, data fiind starea sanatatii mintale, avand si tendinta de a exagera starea de fapt. In fata instantei partea vatamata a declarat ca inculpatul si numitul C.S. au patruns in casa prin escaladarea balconului, constatand insa ca atunci ,,cand a intrat in apartament inculpatul era nervos si mi-a cerut explicatii pentru refuzul de a raspunde la telefon. Mi se parea ca este si ingrijorat", partea vatamata declarand ca inculpatul i-a si dat atunci cateva palme, ambii deplasandu-se pe urma in bucatarie pentru ca partea vatamata sa-i arate inculpatului sa ia medicamente, incercand astfel sa-i explice de ce nu i-a raspuns la telefon, cu toate ca anterior se intelesesera sa mearga impreuna la Cris, partea vatamata declarand ca nu a fost amenintat de inculpat cu cutitul, respectiva sustinere fiind facuta in cuprinsul plangerii penale, intrucat a vrut sa se razbune pe inculpat. Partea vatamata a mai declarat ca inculpatul nu l-a intrebat unde isi tine bunurile de valoare, ci doar l-a luat la rost pentru ca nu-i raspunde la telefon.
In probatiune a fost audiat in calitate de martor si numitul C.S. - persoana impreuna cu care inculpatul a patruns in locuinta partii vatamate, care a precizat ca toti 3 erau prieteni foarte buni, patrunzand impreuna cu inculpatul in locuinta partii vatamate pe geamul de la balcon, intrucat au crezut ca partea vatamata ,,a patit ceva", martorul declarand ca ,, inculpatul era nervos si i-a aplicat partii vatamate 2-3 palme dupa care partea vatamata ne-a aratat medicamentele pe care le lua, incercand sa justifice astfel starea in care se afla". Martorul sustine de asemenea ca intre partea vatamata si inculpat a avut loc o cearta, cei 2 amenintandu-se si injurandu-se reciproc. Martorul sustinand ca tot timpul cat au fost in locuinta partii vatamate el a sta pe canapea si s-a uitat la televizor, neamestecandu-se nici macar in discutii, sustinand ca nu au intrat in locuinta partii vatamate cu intentia de a-l talhari.
Din starea de fapt retinuta de instanta pe baza coroborarii probelor administrate, instanta de fond a retinut ca dovedit, atat faptul ca inculpatul a patruns prin escaladarea balconului in locuinta partii vatamate de unde a sustras un telefon mobil, cat si faptul ca, cu acelasi prilej i-a aplicat partii vatamate mai multe lovituri cu palma peste cap, intre cele doua actiuni, cea de lovire si cea de deposedare de telefonul mobil neexistand insa legatura, din probele administrate rezultand ca inculpatul l-a lovit pe partea vatamata peste cap pe fondul starii de nervozitate determinata de comportamentul partii vatamate, comportament pe care inculpatul l-a apreciat ca batjocoritor si nu l-a lovit pentru a-l deposeda de telefon, acesta fiind insusit de inculpat intr-un impuls de moment, dupa ce initial a vrut sa-l sparga, intrucat in opinia sa, partea vatamata nu avea nevoie de telefon daca oricum nu raspundea la el. Prin urmare instanta de fond a apreciat ca incadrarea juridica a faptei din rechizitoriu nu este corecta si in baza art. 334 Cod procedura penala a schimbat incadrarea juridica a faptei din art. 211 alin. 21 lit. a si c Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal in art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. i Cod penal ( apreciind ca nu se impune retinerea agravantei prev. de art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal si nici c agravanta prev. de art. 75 lit. c Cod penal, intrucat din probatoriul administrat rezulta ca numitul C.S. nu a avut nici o participatie la comiterea faptei, acesta doar a patruns in locuinta, dupa care s-a uitat la televizor pana cand au plecat la Cris) si art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penalin.
Instanta de fond a respins cererea formulata de catre inculpat prin aparator din art. 211 alin. 21 lit. a si c Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal in art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. i Cod penal, pentru considerentele de mai sus, tinand cont ca asupra inculpatului au fost exercitate si lovituri, aceasta actiune realizand latura obiectiva a unei infractiuni de lovire prav. de art. 180 alin. 2 Cod penalin.
Din probele administrate in cauza, din imprejurarile in care au fost comise faptele, instanta de fond a apreciat ca nici actiunea de lovire si nici cea de sustragere a telefonului mobil nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, date fiind circumstantele reale ale comiterii faptelor - intre prieteni vechi, pe fondul ingrijorarii initiale a inculpatului referitor la starea partii vatamate, ingrijorare transformata insa in nervozitate, atunci cand in opinia sa i s-a parut ca este batjocorit de partea vatamata prin comportamentul sau, valoarea mica a prejudiciului, leziunile reduse cauzate partii vatamate in urma actiunii de lovire, astfel cum rezulta din certificatul medico-legal nr. 2306/Ia/923 din 23.07.2007, in care se mentioneaza ca pentru leziunile pe care le prezinta sunt necesare pentru vindecare o zi de ingrijire medicala, dar si circumstantele personale ale inculpatului - tanar, fara antecedente penale, student, prieten cu partea vatamata. Tinand cont si de faptul ca plangerea penala a partii vatamate trebuie luata in considerare cu rezerve serioase generate de afectiunea mintala grava de care sufera partea vatamata - schizofrenie paranoida, manifestata inclusiv cu tendinte de exagerare pe fondul halucinatiilor si a ideilor de persecutie pe care le au acesti bolnavi, instanta de fond a apreciat ca atingerea adusa valorilor sociale ocrotite de legea penala, prin faptele savarsite de inculpat, este minima, fiind lipsite in mod vadit de importanta, astfel ca nu se poate aprecia ca ar prezenta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Prin urmare, in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 Cod procedura penala l-a achitat pe inculpatul F.I., sub aspectul savarsirii infractiunilor prev. si ped. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. i Cod penal si art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal si in baza art. 181 Cod penal cu ref. la art. 91 lit. c Cod penal si i-a aplicat acestuia 800 lei, amenda administrativa.
A constatat recuperat prejudiciul cauzat partii vatamate B.I.T., caruia pe parcursul urmaririi penale i s-a restituit telefonul mobil.
Prin decizia penala nr. 307/A din 25 octombrie 2010, Tribunalul Bihor, a admis apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea impotriva sentintei penale mai sus aratate, pe care a desfiintat-o in sensul ca a inlaturat dispozitia de achitare a inculpatului F.I. sub aspectul comiterii infractiunilor de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 lit. i Cod penal si lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penalin.
S-a inlaturat dispozitia de schimbare a incadrarii juridice din infractiunea de talharie prev. de art. 211 alin. 21 lit. a si c Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal in infractiunile de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 lit. i Cod penal si lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penalin.
In baza art. 211 alin. 21 lit. a si c Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal si art. 74 lit. a-c Cod penal si art. 76 lit. b Cod penal tribunalul s-a condamnat pe inculpatul F.I la o pedeapsa de 1 an inchisoare.
In baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal cu titlu de pedeapsa accesorie.
In baza art. 81 Cod penal si art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de incercare de 3 ani stabilit conform art. 82 Cod penalin.
In baza art. 359 Cod procedura penala i s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal a caror nerespectare atrage revocarea suspendarii conditionata a executarii pedepsei.
Au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei apelate.
In considerentele hotararii, tribunalul a retinut ca instanta de fond a retinut o stare de fapt, in parte nereala, bazata strict pe declaratiile partii vatamate, ale inculpatului si ale martorului C.S.E. date in fata instantei de judecata, declaratii al caror continut este in contradictie vadita cu relatarile acestor persoane din faza de urmarire penala.
Astfel partea vatamata B.I.T. audiata fiind la data de 23 iulie 2007 relateaza ca in dupa amiaza respectiva, dupa ce in prealabil a fost contactat telefonic de catre inculpat fara insa sa ii raspunda, i-a vazut pe inculpat si martorul C.E. intrand in balcon, dupa care acestia au intrat in camera, inculpatul a inceput sa il injure, l-a lovit cu pumnul in spate si in cap. Partea vatamata a fugit in bucatarie, inculpatul l-a urmat si l-a mai lovit de cateva ori. Partea vatamata nu a ripostat fiindu-i teama de cei doi, iar in continuare inculpatul a luat un cutit de pe masa si l-a amenintat ca il omoara. Partea vatamata si inculpatul s-au deplasat ulterior in camera, unde inculpatul a luat de pe masa telefonul mobil care a apartinut partii vatamate si i-a spus "ca nu are sa il mai vada", l-a pus in buzunar dupa care l-a intrebat daca mai are alte obiecte de valoare, partea vatamata a raspuns ca nu, dupa care cei doi au parasit locuinta.
C.E. audiat fiind in cursul urmarii penale (avand calitatea de invinuit), relateaza aceleasi imprejurari inclusiv faptul ca inculpatul a luat de pe frigiderul din bucatarie un cutit, cu care l-a amenintat pe partea vatamata, el fiind cel care a intervenit luand cutitul din mana inculpatului. In acest timp inculpatul a continuat sa il ameninte si sa il injure pe partea vatamata. Pe un ton agresiv inculpatul i-a cerut partii vatamate sa ii dea telefonul mobil ce se afla pe o masa, de teama, partea vatamata conformandu-se. Dupa ce a ajuns in posesia telefonului inculpatul i-a spus ca nu o sa il mai vada. In continuare inculpatul i-a cerut partii vatamate sa ii dea tigarile pe care le are in locuinta, din nou partea vatamata s-a conformat dupa care l-a intrebat daca mai are alte bunuri de valoare, iar partea vatamata i-a raspuns ca nu, cei doi parasind locuinta. In conditiile in care inculpatul a primit de la partea vatamata trei pachete de tigari, C.E. a primit un pachet de tigari iar impreuna s-au deplasat in Piata Cetate unde inculpatul a vandut telefonul mobil unei persoane necunoscute, banii obtinuti fiind cheltuiti impreuna.
A apreciat tribunalul ca declaratiile mai sus enuntate si analizate, apartinand partii vatamate si invinuitului minor C.E. reflecta realitatea, fiind date la un moment mult mai apropiat de cel al comiterii faptei decat momentul audierii in cursul cercetarii judecatoresti, cand, urmare a trecerii timpului, fapta si consecintele ei nu mai sunt resimtite cu aceeasi intensitate nici chiar de catre partea vatamata, efectele ei diminuandu-se in timp.
Pe de alta parte nici partea vatamata nici invinuitul minor C.E. nu justifica cu prilejul audierii in faza de cercetare judecatoreasca, retractarea declaratiei date in cursul urmarii penale si prezentarea unei alte versiuni a starii de fapt.
De vreme ce nu exista o ordine de preferinta, referitor la forta doveditoare, intre probele administrate in cursul urmaririi penale si cele administrate in faza de judecata, instanta este indreptatita ca in cazul constatarii unor nepotriviri sau contradictii intre declaratiile partilor si ale martorilor sa aprecieze si sa retina motivat in contextul tuturor probelor administrate doar acele date, elemente sau imprejurari care sunt de natura sa-i formeze convingerea ca exprima adevarul si ca restul relatarilor nu exprima realitatea , consecinta fiind inlaturarea lor totala sau partiala , indiferent ca respectivele dovezi au fost administrate in faza urmaririi penale sau in faza de judecata. In caz contrar s-ar diviza in mod artificial procesul penal si s-ar minimaliza necesitatea si importanta urmaririi penale.
Relevanta in cauza este chiar pozitia inculpatului, care in cursul urmarii penale, constant, in toate declaratiile date, recunoaste ca in dupa amiaza respectiva cu sprijinul moral al prietenului sau C.E. a deposedat-o pe partea vatamata B.I.T. de un telefon mobil marca Samsung, pe care ulterior l-a vandut in piata unei persoane necunoscute, cu suma de 50 lei .
Fata de cele ce preced, s-a considerat ca starea de fapt expusa in actul de sesizare a instantei rezulta din materialul probator administrat in cauza ce insumeaza plangerea si declaratia partii vatamate B.I.T. date in cursul urmarii penale, declaratiile invinuitului C.S.E. data in aceeasi faza procesuala, ale martorului S.G., care confirma ca in data de 19 iulie 2007 a cumparat de la inculpat un telefon mobil marca Samsung, procesele verbale de reconstituire intocmite in cursul urmarii penale, prilej cu care in prezenta martorilor asistenti H.F. si B.B. inculpatul a descris in detaliu modul in care a patruns in imobilul partii vatamate, modalitatea in care a agresat-o pe partea vatamata precum si faptul ca i-a solicitat acesteia telefonul mobil pe care l-a pus in buzunar dupa care a parasit imobilul, toate coroborate cu certificatul medico - legal nr. 2306/Ia/923 din 23 iulie 2007 ce atesta ca partea vatamata a suferit leziuni care s-ar fi putut produce prin lovire cu corp contondent dur si care au necesitat o zi de ingrijire medicala.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul a inlaturat declaratiile date de inculpat, partea vatamata si numitul C.E., in faza de cercetare judecatoreasca in conditiile in care acestea sunt in vadita contradictie cu cele date din cursul urmarii penale, fara ca persoanele audiate sa ofere vreo justificare a acestor retractari, fiind luate de altfel la un moment mult mai indepartat de momentul comiterii faptei.
De asemenea, tribunalul nu a impartasit aprecierea instantei de fond, in sensul ca plangerea penala a partii vatamate trebuie luata in considerare cu rezerve serioase, data fiind schizofrenia paranoida de care sufera partea vatamata. Schizofrenia paranoida a partii vatamate a fost retinuta de catre instanta exclusiv pe baza afirmatiei partii vatamate, nefiind sustinuta de nici un act medicalin. Apoi, chiar daca s-ar retine aceasta afectiune a partii vatamate, consideram ca savarsirea actelor de agresiune asupra acestuia, urmata de insusirea telefonului mobil este dovedita cu probe certe si clare.
S-a apreciat ca, in raport de starea de fapt retinuta in urma coroborarii probelor administrate in cursul urmarii penale incadrarea juridica din rechizitoriu este cea corecta, respectiv art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a si c Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penalin.
S-a aratat ca, prin notiunea generica de "violenta" din textul art. 211 Cod penal se intelege orice actiune prin care se exercita o constrangere fizica sau psihica asupra unei persoane.
In sensul legii penale exista violenta si atunci cand bunul este luat din posesia persoanei vatamate chiar daca aceasta din neputinta, spaima sau din cauza surprizei nu a opus rezistenta.
In speta, inculpatul (dupa ce a patruns fara drept in locuinta partii vatamate, prin escaladarea balconului impreuna cu minorul C.S.E.), gasindu-1 pe partea vatamata stand in pat, a adoptat o atitudine violenta, aplicandu-i mai multe lovituri cu palma peste cap, a proferat fata de acesta amenintari folosind un cutit, dupa care a luat de pe masa din incapere telefonul mobil al acestuia. In continuare a intrebat-o pe partea vatamata daca are si alte bunuri de valoare in locuinta iar la raspunsul sau negativ a parasit locuinta.
Comportamentul inculpatului a reprezentat astfel o modalitate de constrangere a victimei, care - datorita spaimei resimtite in urma loviturilor ce i-au fost aplicate si datorita amenintarii cu cutitul - nu a opus rezistenta in momentul in care i-a fost luat telefonul mobil de pe masa, loviturile primite si amenintarea cu cutitul fiind de natura sa-i infranga impotrivirea la deposedarea sa de bun.
Actele de agresiune exercitate asupra partii vatamate nu au avut un caracter autonom in prezenta cauza, deoarece au fost urmate imediat de actele de deposedare, iar pe de alta parte persoana vatamata, in momentele imediat urmatoare agresiunii, nu a mai putut reactiona din cauza spaimei generate de violentele suferite.
Pentru a retine infractiunea de talharie nu este necesara concomitenta apriorica a pozitiei subiective raportata la ambele actiuni si e suficient ca autorul sa conceapa savarsirea numai a uneia dintre infractiuni (in speta, cea de lovire), urmand ca, in timpul sau dupa desfasurarea acesteia sa hotarasca sa savarseasca si cealalta actiune. In acest mod, concepand combinarea intre actiuni, cea de lovire si cea de furt, autorul savarseste o infractiune complexa, cu pozitia subiectiva complexa ce este caracteristica acesteia.
Fata de toate cele aratate s-a considerat ca in speta sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de talharie prev. si ped. de art. 211 alin. 21 lit. a si c Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penalin.
Retinerea agravantei de la art. 75 lit. c Cod penal este pe deplin justificata in contextul in care din probele administrate in cauza rezulta ca in data de 19 iulie 2007 minorul C.S.E. a patruns impreuna cu inculpatul Francu loan, prin escaladarea balconului, in locuinta partii vatamate B.I.T. si a asistat apoi la loviturile pe care inculpatul i le-a aplicat acestuia si la luarea telefonului mobil. Minorul a plecat pe urma din locuinta partii vatamate impreuna cu inculpatul, care a vandut telefonul. Minorul a primit de la inculpat un pachet de tigari iar suma de 50 lei obtinuta din vanzarea telefonului mobil au cheltuit-o impreuna, astfel cum de altfel a si recunoscut in cursul urmarii penale. Din toate acestea rezulta complicitatea morala a minorului C.S.E. la comiterea faptei de catre inculpat.
Aceasta complicitate materiala sau morala se caracterizeaza prin aceea ca efectele sale poarta asupra psihicului autorului, prin intarirea sau intretinerea intentiei de a savarsi fapta prevazuta de legea penala. In speta, desi minorul nu a savarsit acte materiale de agresiune asupra partii vatamate si nu el a fost cel care i-a luat telefonul mobil, a fost de acord sa-1 insoteasca pe inculpatul F.I., patrunzand impreuna cu acesta in locuinta partii vatamate si asistand apoi la actele de lovire aplicate acestuia si la luarea telefonului mobil. Acest telefon a fost vandut apoi de inculpat martorului S.G. contra sumei de 50 lei, pe care inculpatul si minorul C.S.E. au cheltuit-o impreuna.
Or, a apreciat tribunalul ca aceasta activitate de asistenta din partea minorului C.S.E. a avut, fara indoiala, o influenta esentiala asupra psihicului inculpatului (autor direct), care a capatat, astfel, indrazneala necesara pentru comiterea faptei, in plus, minorul a si beneficiat de pe urma infractiunii de furt.
S-a aratat ca activitatea minorului C.S.E. intruneste, prin urmare, elementele caracteristice ale complicitatii morale, ceea ce a facut fiind o incurajare a autorului direct, care - in absenta acestui ajutor moral - nu ar fi avut curajul sa patrunda in locuinta partii vatamate, sa-1 loveasca si sa-i ia telefonul mobil (fapta pentru care in cursul urmarii penale pentru acesta s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ).
Ca urmare a celor de mai sus, tribunalul a admis apelul declarat de parchet, astfel cum s-a aratat mai sus.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitand casarea acesteia si mentinerea, ca temeinica si legala, a hotararii instantei de fond.
In motivarea recursului s-a sustinut, in esenta, ca instanta de apel nu a facut altceva decat sa inlature declaratiile date in faza cercetarii judecatoresti si sa dea eficienta doar celor date in faza de urmarire penala.
Mai mult de atat, s-a aratat ca instanta de apel, achiesand efectiv la concluziile procurorului, a dispus condamnarea inculpatului recurent pentru fapta pentru care a fost trimis in judecata prin rechizitoriu, neobservand, desi s-a reliefat acest lucru in concluziile depuse la dosar, ca nu trebuia sa se retina agravanta prevazuta de art. 211 alin. 2/1 lit. a Cod penal, deoarece, pentru a se putea retine imprejurarea prevazuta de art. 211 alin. 2/1 lit. a Cod penal, este necesar ca persoanele sa savarseasca fapta impreuna, ceea ce presupune conlucrarea concomitenta sau simultana a celor care savarsesc fapta.
S-a sustinut ca, in speta, fiind vorba despre comiterea faptei impreuna cu un minor, se putea eventual retine agravanta generala dar, intrucat minorul nu a participat in nicio forma, nici ca autor, nici ca si complice, la comiterea faptelor, nu exista temeiuri pentru retinerea niciuneia dintre aceste agravante.
S-a mai precizat ca, asa cum corect s-a retinut de prima instanta, minorul nu a facut decat sa-l insoteasca pe inculpat la partea vatamata, cei trei fiind prieteni, iar cei doi (inculpatul si minorul) fiind evident ingrijorati de faptul ca partea vatamata nu raspunde.
Pe de alta parte, s-a aratat ca, asa cum rezulta si din concluziile depuse in fata instantei de apel, chiar din considerentele rechizitoriului se poate observa ca nici organele de urmarire penala nu au fost convinse de propunerea pe care au facut-o, de trimitere in judecata a inculpatului pentru comiterea infractiunii de talharie, dovada fiind faptul ca se face o motivare "speciala", procurorul de caz incercand sa convinga instanta ca fapta comisa prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, ceea ce demonstreaza cu prisosinta faptul ca se astepta la pronuntarea unei solutii de achitare.
S-a aratat ca daca inculpatul ar fi avut intentia de a comite infractiunea de talharie sau furt, nu ar fi intrebat-o pe partea vatamata daca mai detine bunuri de valoare ci, pur si simplu, si le-ar fi insusit si, in acest context s-a subliniat faptul ca, doar datorita starii de tensiune si suparare in care se afla, inculpatul recurent a luat telefonul partii vatamate, considerand acest lucru ca fiind o pedeapsa pe care i-o aplica partii vatamate ca urmare a faptului ca aceste nu a raspuns la telefon.
S-a mai sutinut ca, in actual context, cand legiuitorul a optat chiar si in noul Cod penal pentru aplicarea unor programe ale justitiei restaurative, revizuind fundamental individualizarea judiciara a sanctiunilor, prin introducerea in noul Cod penal a doua institutii noi, respectiv renuntarea la aplicarea pedepsei si amanarea aplicarii pedepsei, in raport de fapta concreta care i se imputa inculpatului recurent, astfel cum a fost dovedita prin probele administrate in cauza, o solutie de condamnare a acestuia este excesiva.
Examinand decizia atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, cat si din oficiu, potrivit dispozitiilor art. 385/6 si art. 385/14 Cod procedura penala, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevazute de art. 385/9 Cod procedura penala, curtea a constatat ca aceasta este netemeinica si nelegala, dar sub alte aspecte decat cele invocate de catre inculpatul recurent prin calea de atac exercitata.
Astfel, potrivit art. 202 alin. 4 Cod procedura penala, instanta trebuie sa lamureasca datele cu privire la imprejurarile care au determinat, inlesnit sau favorizat savarsirea infractiunii, iar potrivit art. 65 Cod procedura penala, sarcina administrarii probelor in procesul penal revine instantei care are obligatia aflarii adevarului din oficiu, pe baza rolului activ si independent de atitudinea partilor.
Pe de alta parte, potrivit art. 63 alin. 2 Cod procedura penala, probele nu au valoare mai dinainte stabilita, iar aprecierea fiecarei probe se face de instanta de judecata potrivit convingerii formate in urma examinarii tuturor probelor administrate.
Prima instanta, procedand la audierea inculpatului recurent, a partii vatamate B.I.T. si a martorului C.S.E., a procedat la schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care inculpatul recurent a fost trimis in judecata din infractiunea de talharie, prev. si ped. de art. 211 alin. 2/1 lit. a si c Cod penal in infractiunile de furt calificat, prev. si ped. de art. 208 lin. 1 - 209 alin. 1 lit. i Cod penal si lovire, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penalin.
Instanta de apel, fara a administra nicio proba, a schimbat la randul sau incadrarea juridica a faptelor mai sus aratate, in infractiunea pentru care inculpatul recurent a fost trimis in judecata, respectiv in infractiunea de talharie, prev. de art. 211 alin. 2/1 lit. a si c Cod penal, dand eficienta probelor administrate in faza de urmarire penala si inlaturandu-le ca subiective pe cele din faza cercetarii judecatoresti.
Or, cata vreme intre declaratiile inculpatului recurent, ale partii civile si ale martorului C.S.E. date in faza de urmarire si cele date in faza cercetarii judecatoresti exista contradictii care au dus de altminteri la pronuntarea a doua solutii diametral opuse, instanta de fond dand eficienta celor administrate in faza cercetarii judecatoresti, iar cea de apel celor din faza de urmarire penala, este evident ca probele administrate pana in prezent in cauza nu au fost suficiente pentru a stabili cu exactitate starea de fapt, in baza careia ulterior sa se incadreze juridic fapta inculpatului recurent.
Astfel fiind, curtea a casat cele doua hotarari pronuntate in cauza si a dispus trimiterea cauzei la Judecatoria Oradea, in vederea administrarii probelor necesare aflarii adevarului, respectiv stabilirii starii de fapt, sens in care se va proceda la audierea celor doi martori care au asistat la reconstituirea faptei, respectiv H.F. si B.P.L.
De asemenea, avand in vedere atitudinea oscilanta a partii vatamate intimata, instanta va proceda la confruntarea acesteia cu inculpatul recurent, precum si cu martorul C.S.E.