DREPT CIVIL.
ACCESIUNEA IMOBILIARA ARTIFICIALA
Stabilirea momentului in care se naste dreptul de accesiune imobiliara artificiala reglementat de articolul 494 din Codul civil. Dreptul de creanta al constructorului; termen de prescriptie, intinderea obligatiei de despagubire.
Dreptul de creanta al constructorului este supus prescriptiei extinctive in termenul general de trei ani, termen ce incepe sa curga din momentul realizarii conditiei suspensive, constand in manifestarea de vointa a proprietarului terenului de a prelua constructia realizata de creditor, iar in speta momentul in care s-a notat in cartea funciara constructia litigioasa prezinta relevanta in ceea ce priveste rezolvarea exceptiei privind prescriptia dreptului la accesiune.
Invocand accesiunea, proprietarul terenului este indatorat, in temeiul imbogatirii fara justa cauza sa-l despagubeasca pe constructor, constand intr-o suma de bani egala cu valoarea materialelor si pretul muncii ori egala cu sporul de valoare a terenului ca urmare a ridicarii constructiei, perspectiva din care solutia instantelor anterioare apare ca fiind nelegala. Astfel, s-a dovedit pe deplin ca recurentul a edificat casa din litigiu, prin urmare, fata de acesta se impunea a se face aplicarea prevederilor art.494 alin.3 din Codul civil, in sensul de a se stabili ca el este titularul unui drept de creanta, avand ca temei principiul imbogatirii fara justa cauza.
Decizia civila nr.2339/7.12.2010-R
Dosar nr.293/833/2005
Prin Sentinta civila nr. 822 din 06 noiembrie 2008 pronuntata de Judecatoria Salonta s-a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de paratul B. G. si cererea de chemare in judecata formulata si precizata de reclamantii B.G. si B.I. in contradictoriu cu paratul B. G. ca nefondata, au fost obligati reclamantii sa plateasca paratului 1000 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de paratul B. G. s-a retinut ca prin cererea de chemare in judecata precizata reclamantii B. G.si B. I. solicita obligarea paratului la plata contravalorii investitiilor efectuate la imobilul in litigiu , cu privire la care termenul de prescriptie este de 3 ani si incepe sa curga , nu de la data terminarii constructiei , ci de la data la care proprietarul a ridicat pretentii asupra constructiei , prin invocarea accesiunii imobiliare. Partile au mai avut o judecata cu privire la imobilul in litigiu, solutionata irevocabil prin decizia civila nr.520/R/2001 pronuntata de Curtea de Apel Oradea in dosarul nr.805/2001. Obiectul acestui litigiu a fost actiune in constatarea simulatiei si rectificare de carte funciara , litigiu in care paratul din prezenta cauza nu a invocat accesiunea imobiliara si ca atare termenul de prescriptie nu poate fi considerat ca a inceput sa curga de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii pronuntate in acel dosar. Prin urmare , potrivit art.7 alin .3 din Decretul nr.167/1958 instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
Potrivit prevederilor art.1201 Cod civil exceptia autoritatii de lucru judecat presupune existenta triplei identitati si anume al doilea proces sa fie intre aceleasi parti , sa aiba acelasi obiect si aceeasi cauza .Instanta a apreciat ca in cauza ce a format obiectul dosarului nr.4772/1999 al Judecatoriei Oradea, solutionat definitiv si irevocabil prin decizia civila nr. 520/R/2001 pronuntata de Curtea de Apel Oradea in dosarul nr.805/2001 obiectul si cauza au fost diferite .
In ceea ce priveste fondul cauzei instanta a retinut ca prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.1784/1969 incheiat intre T. F. si T.M. , in calitate de vanzatori si B. T. , in calitate de cumparator , s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului inscris in CF nr.2933 Tinca , cu nr.top.636/2 , in natura , teren de constructie in intravilan ,in suprafata de 800 mp , fara supraedificate .
Prin sentinta civila nr.2587/2000 pronuntata de Judecatoria Oradea in dosarul nr.4772/1999, ramasa irevocabila s-a constatat simulatia contractului de donatie autentificat sub nr.3243/1991 si s-a dispus rezolutiunea contractului de vanzare cumparare simulat in contract autentic de donatie nr.3243/1991 si a contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.3244/1991 pentru neplata pretului .
Din probele testimoniale administrate in cauza ( filele 94 , 95 , 133 , 206 ) rezulta ca pe terenul inscris in CF nr. 2933 Tinca , cu nr.top.636/2 , au fost construite doua case dintre care una cu etaj cu nr. 27/A , cea construita de B. T. , antecesorul paratului B. G. si una doar cu parter la nr.27, in care locuieste reclamantul B. G..
Existenta celor doua constructii la cele doua numere administrative este dovedita si prin inscrisul depus de PRIMARIA COMUNEI T.. Prin urmare reclamantii nu au facut dovada ca au edificat constructia situata la numarul administrativ 27/A si in temeiul art. 137 Cod procedura civila si art.494 Cod civil instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de paratul B. G. si a respins cererea de chemare in judecata formulata si precizata de reclamantii B. G.si B. I., in contradictoriu cu paratul B. G., ca nefondata.
Impotriva acestei hotarari, la data de 6.01.2009, in termen legal, au declarat apel reclamantii B.G. si B. I., solicitand schimbarea in totalitate a sentintei apelate in sensul admiterii actiunii asa cum a fost aceasta formulata si precizata, cu cheltuieli de judecata, iar in subsidiar casarea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin decizia civila nr.82/A din 4 martie 2010, Tribunalul Bihor a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantii B. G. si B. I., in contradictoriu cu intimatul B. G., impotriva sentintei civile nr. 822 din 6.11.2008 pronuntata de Judecatoria Salonta, pe care a pastrat-o in totalitate.
A obligat apelantii la cheltuieli de judecata in cuantum de 1000 lei in favoarea intimatului.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut urmatoarele considerente:
Faptul edificarii casei cu etaj situate la nr. administrativ 27/A de catre sotii B. T. si B. V. rezulta din Sentinta civila nr. 2587/2000 a Judecatoriei Oradea, ramasa irevocabila prin Decizia Civila nr. 520/R/9.04.2001 a Curtii de Apel Oradea. Prin aceeasi sentinta, s-a constatat ca intre B. T. si B. V. pe de o parte si B. I., reclamant in prezenta cauza, s-a incheiat un contract de vanzare-cumparare cu privire la casa si teren, s-a constatat simulatia a 3 acte incheiate intre parti si s-a dispus rezolutia contractului de vanzare-cumparare simulat, pentru neplata pretului. In acel proces, a ridicat pretentii cu privire la edificarea casei B. G., paratul din prezenta cauza, instanta respingandu-i cererea, cu motivarea ca pretentiile sale sunt sustinute doar de recunoasterile reclamantilor, dar ca contributia sa nu il indreptateste la stabilirea unui drept de proprietate, conferindu-i doar un drept de creanta impotriva pr. I. nu a ridicat in acel proces pretentii cu privire la o contributie la ridicarea casei, iar B. G.nu a fost parte in cauza respectiva.
In fapt, s-a retinut ca, reclamantul B.G.este tatal reclamantului B. I., dar si al paratului B. G., acesta din urma fiind insa adoptat de fratele lui B. G., B. T. si sotia sa B. V..
Desi prin petitul actiunii se solicita sa se constate contributia ambilor reclamanti la edificarea constructiei, din motivele invocate in sustinerea actiunii rezulta ca doar reclamantul B. G. invoca realizarea constructiei. De altfel, lui B. I. ii este opozabila sentinta civila mai sus mentionata, in acel proces B. I. invocand doar contracte pentru dobandirea casei in cauza.
Potrivit art. 492 Cod civil, instanta de apel a retinut ca, constructiile se prezuma a fi facute de proprietarul terenului, pe cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana la dovada contrara.
La data ridicarii constructiei, proprietari ai terenului erau B.T.si B. Veronica, astfel ca aceasta prezumtie opereaza in favoarea acestora.
Cam in aceeasi perioada cu constructia ce face obiectul prezentei cauze s-a ridicat de catre reclamantul B. G. o casa pe terenul invecinat.
Martorii ascultati in cauza, sustin fiecare pozitia partii care i-a propus, instanta apreciindu-le ca subiective si contradictorii.
Tribunalul a mai retinut ca din inscrisurile depuse la dosar, singurul care face referire expresa la casa ce face obiectul cauzei este cel de la fila 171 dosar fond, respectiv o cerere depusa de B. T. la IGCL Salonta, prin care s-a acordat aviz favorabil pentru construirea casei de pe nr. top. 636/2 de catre B.T., cerere datata 31.03.1975, ceea ce indica o epoca de edificare a casei incepand cu anul 1975.
Declaratiile martorilor propusi de reclamanti in prima instanta, a opinat instanta de apel, releva o epoca a edificarii in perioada 1968-1975, in conditiile in care aceste declaratii au fost date anterior depunerii la dosar a inscrisului de la fila 171. Martorul reclamantilor F. I., ascultat in apel, precizeaza o alta perioada, respectiv 1978-1980. Expertiza efectuata in cauza nu face nici o dovada in ceea ce priveste autorul constructiei si dateaza constructia din perioada 1970-1971.
Totodata, din adeverintele eliberate de Primaria T. (filele 80, 194) rezulta ca in registrul agricol pentru perioada 2001-2005 cu imobilul in cauza a figurat B. V. din Caranzel 44, mama adoptiva a paratului B. G., in timp ce pe parcursul procesului, in perioada 2006-2010, cu acest imobil s-a inscris in registrul agricol reclamantul B. I.. Prima adeverinta mentioneaza existenta a doua case pe nr. top. 636/2, in timp ce cea de-a doua mentioneaza la nr. 27/A existenta unei case, care ar fi fost construita de reclamantul B. G.si sotia B. V., desi sotia reclamantului nu se numeste asa, ci B. V., B. V. fiind sotia lui B. T., coproprietara a nr. top. 636/2.
Inscrisurile depuse de reclamanti la filele -177-191 dosar, s-a retinut ca nu fac niciunul referire expresa la imobilul in cauza si chiar daca unele dintre ele atesta cumpararea unor materiale de constructie, nu se poate prezuma ca s-au folosit pentru constructia casei lui B. T., cata vreme cele doua case invecinate au fost construite aproximativ in aceeasi perioada.
Fata de acestea,instanta de apel a opinat ca in cauza nu se poate retine ca s-a facut dovada contrara prezumtiei instituite de art. 492 Cod civil, motiv pentru care actiunea formulata de reclamanti este nefondata.
Fata de cele retinute, tribunalul, in baza art. 295 Cod procedura civila, a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantii B. G. si B. I. in contradictoriu cu intimatul B. G., impotriva sentintei civile nr. 822 din 06 noiembrie 2008 a Judecatoriei Salonta, pe care a pastrat-o in totalitate.
In baza art. 274 Cod procedura civila, instanta de apel a obligat apelanti la 1000 lei cheltuieli de judecata in apel in favoarea intimatului, reprezentand onorariu avocatial, justificat cu chitanta nr. 98/15.04.2009.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs B. G. si B. I., solicitand modificarea deciziei si a sentintei si rejudecand sa se admita actiunea lor astfel cum a fost precizata in sensul obligarii paratului intimat B. G. la plata sumei de 156.100 lei reprezentand contravaloarea materialelor si a manoperelor necesare edificarii imobilului precum si stabilirea unui drept de retentie asupra acestor constructii pana la achitarea de catre acesta a sumei solicitate.
In motivarea cererii de recurs, sunt invederate urmatoarele:
- printr-o sentinta anterioara a fost stabilit in ,mod irevocabil ca recurentii nu au un drept de proprietate asupra casei din litigiu, acesta fiind si motivul pentru care ei au formulat actiune in pretentii, actiune pe care judecatoria Salonta a respins-o ca fiind nedovedita si nu prescrisa cum s-a sustinut de catre paratul intimat care a invocat dispoz. D. 167/1958;
- instanta de fond a solutionat in mod just exceptia prescriptiei dreptului la actiune, de altfel, desi intimatul invoca in apel prescriptia actiunii el nu a apelat sentinta instantei de fond si nu a adus critici acesteia pentru modul in care a fost solutionata exceptiei prescriptiei;
- fiind vorba de un drept de creanta afectat de conditie suspensiva, termenul de prescriptie incepe sa curga din momentul realizarii acestei conditii, ori, proprietarul terenului - intimatul parat - nu si-a manifestat niciodata intentia de a prelua constructia , ca atare, termenul de prescriptie nu a inceput sa curga si nici intr-un caz nu s-a implinit, avand in vedere prev. art. 7 alin. 3 din D. 167/1958;
- intimatul se afla in situatia unei imbogatiri fara justa cauza, deoarece recurentii nu au edificat casa din litigiu din dorinta de a-l gratifica pe intimat sau pe antecesorii sai;
- printr-un vast material probator au fost dovedite pretentiile reclamantilor, iar in contradictie flagranta cu acest material instanta de fond a respins actiunea acestora cu motivarea ca reclamantii nu au facut dovada ca au edificat constructia situata la nr. administrativ 27/A;
- cu ocazia apelului, in conditiile art. 295 alin. 2 Cod procedura civila s-a incuviintat administrarea de probe testimoniale noi pentru completarea probatiunii administrate la fond, din declaratiile martorilor audiati in apel rezultand fara echivoc participarea nemijlocita a apelantilor la edificarea constructiilor din litigiu;
- este adevarat ca intre reclamantul B. I. si intimatul B.G. s-a mai purtat un litigiu solutionat irevocabil prin deci. Civila nr. 520/2001 a CAO, insa este de observat ca acea cauza a avut un cu totul alt obiect, invocarea acelui proces nu are nici o relevanta in contextul actiunii din prezenta cauza, respectiva actiune in pretentii si nici nu pot fi invocate hotararile dina cel proces in conditiile art. 1201 Cod civil care presupune existenta triplei identitati: de obiect si parti si de cauza.
In drept sunt invocate prev. art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila, art. 297, art. 312 alin. 3 Cod procedura civila, D. 167/1958 si principiul imbogatirii fara just temei.
Intimatul B. G., prin concluziile scrise, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea hotararii atacate ca fiind legala si temeinica, cu cheltuieli de judecata in recurs, aratand ca, in mod temeinic a retinut si a avut in vedere instanta de apel faptul ca intre B. I.si intimat a mai existat un litigiu privitor la imobilul in discutie, purtat sub nr.4772/1999 la Judecatoria Oradea, in care a fost pronuntata sentinta civila nr.2587/2000, irevocabila prin decizia nr.520/2001 a Curtii de Apel Oradea, corect retinand instanta in acel dosar ca B.I. nu a afirmat niciodata ca el sau tatal sau B.G., ar fi edificat acele constructii sau ca ar fi facut vreo imbunatatire la acestea, dimpotriva, intimatul a fost cel care a solicitat, printr-o cerere de interventie in interes propriu sa se constate ca a efectuat anumite imbunatatiri la imobilul construit de parintii adoptivi, B. T. si V.
Examinand decizia recurata, prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu, instanta de recurs a constatat urmatoarele:
Analizarea materialului probator existent la dosarul ambelor instante anterioare pune in evidenta o evaluare eronata a acestuia, ceea ce a condus apoi la o aplicare gresita a normelor de drept incidente in speta.
De regula, proprietarul terenului devine, prin accesiune, si proprietar al constructiilor, plantatiilor si lucrarilor realizate, avand insa obligatia sa-l despagubeasca pe constructor pe temeiul imbogatirii fara justa cauza.
In speta, s-a dovedit pe deplin ca recurentul B. G.a edificat casa din litigiu situata in Tinca, strada Dorobantilor, nr.27/A, astfel ca fata de acesta se impunea a se face aplicarea prevederilor art.494 alineatul 3 din Codul civil, in sensul de a se stabili ca el este titularul unui drept de creanta, avand ca temei principiul imbogatirii fara justa cauza.
Casa de locuit ce face obiectul litigiului este situata pe parcela cu nr.topografic 636/2 din cartea funciara nr.2933 Tinca, parcela care a apartinut in proprietate numitilor B. T.si sotia B. V., parintii adoptivi ai intimatului parat B. G.. Parcela aflata in discutie a fost dobandita de sus-numitii cu titlu de cumparare, dreptul acestora fiind intabulat in Cartea Funciara sub B.3 si B.4 in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat de fostul Notariat de Stat Beius, cu incheierea nr.1784/1969 asupra portiunii de 800/1575 parti din intregul imobil.
Cea de a doua casa de locuit a fost notata in CF sub AI2, in baza incheierii nr.2179 din 30 septembrie 2004, in temeiul careia s-a notat sub B.8 si 9 comunitatea de bunuri in favoarea lui B. T. si sotia B. V., iar ulterior, asupra intregii case si portiunii de 800/1575 a fost intabulat dreptul de proprietate in favoarea lui B.G., cu titlu de mostenire, in urma decesului lui B. T., si respectiv cu titlu de donatie, sens in care in cartea funciara au fost efectuate transmisiunile de la B.8 si B.9 catre B.11 si B.12.
Momentul in care s-a notat in cartea funciara nr.2933 Tinca cea de a doua constructie prezinta relevanta in ceea ce priveste rezolvarea exceptiei privind prescriptia dreptului la actiune, pentru ca la data respectiva proprietarii terenului si-au manifestat vointa de a prelua constructia, iar din acel moment curge termenul de 3 ani al prescriptiei extinctive, astfel ca, in conditiile in care, actiunea dedusa judecatii a fost inregistrata la instanta in ziua de 23 mai 2005, ea trebuie privita ca fiind introdusa inauntrul termenului instituit de lege, sens in care corect s-a facut aplicarea prevederilor art.7 alin.3 din Decretul nr.167/1958.
Cat priveste exceptia privind autoritatea de lucru judecat, aceasta exceptie nu este operanta in speta, nefiind intrunita conditia de tripla identitate: parti, obiect si cauza, impusa de textul art.1201 si art.166 din Codul de procedura civila . Obiectul sus-mentionatului proces - solutionat irevocabil prin Decizia civila nr.520/R/2001 a Curtii de Apel Oradea -, l-a constituit o actiune in constatarea simulatiei si respectiv rectificare de carte funciara, fiind important a se reliefa si faptul ca in acel litigiu nu a comparut in calitate de parte si reclamantul din prezenta cauza, B. G..
Revenind la criticile ce vizeaza modul de evaluare a probatoriului administrat in cauza, s-a retinut ca acestea sunt fondate, din perspectiva celor sustinute de recurentul B. G.. Relevante se dovedesc a fi in sprijinul afirmatiilor formulate de acest recurent declaratiile martorilor audiati de instanta la propunerea sa, astfel martorul U. I. (fila 94) a declarat ca B. G. a achizitionat pentru edificarea casei cu etaj de la nr.administrativ 27/A, materiale de constructii constand in caramida, lemne, pietris, materialele pentru instalatia electrica, iar lucrarile de finisare a casei, respectiv tencuitul, au fost efectuate de acelasi reclamant. In acelasi sens, este si declaratia martorului V. P. N. (-fila 112) care afirma in plus ca B.G. a platit contravaloarea transporturilor, respectiv a chiriei pentru mijloacele de transport inchiriate de la Uzina Electrica, cu care au fost transportate materialele de constructie, inclusiv 80-100 saci de ciment, de la depozitul ICS Metalo-Chimice, la edificarea casei participand o echipa de muncitori, colegi de-ai lui B. G.care l-au ajutat. In acelasi sens converge si declaratia martorului M. A. (fila 172), care a afirmat ca B. G. a platit echipa de muncitori (colegi de serviciu si prieteni) care au lucrat la edificarea casei de la nr.27/A, tot el platind si materialele. Despre plata efectuata de B. G. pentru tencuirea ambelor case face vorbire si martorul G. I. (fila 48 din dosarul de apel). Se poate concluziona asadar ca nu este vorba -astfel cum se sustine in cadrul apararilor intimatului - despre inducerea unei confuzii de catre recurentul B. G. pornind de la faptul ca el este cel care a edificat casa mai veche, fara etaj, situata in vecinatatea casei aflata in litigiu.
In contextul celor expuse anterior, este de adaugat ca, marturie a edificarii de catre B. G. a constructiei litigioase, stau si inscrisurile depuse in dosarul judecatoriei la filele 177-191, ce atesta plata efectuata de acesta pentru achizitionarea materialelor de constructie.
Prin raportul de expertiza intocmit in cauza s-a concluzionat (fila 151) ca valoarea de circulatie a supraedificatelor este de 156.100 lei, din care valoarea casei de locuit a fost stabilita la 147.154,55 lei (173.123x0,85). In acest context, este de precizat ca in valoarea de 156.100 lei, pretinsa de reclamanti, se include si valoarea anexelor -magazie de materiale, sopron deschis, patul pentru porumb - construite, conform mentiunilor expertului, in urma cu 35 ani. Cum in prezentul proces, nu s-au produs dovezi din care sa rezulte ca, odata cu edificarea casei de la nr.administrativ 27/A, B. G.a edificat si anexele mai sus-aratate, valoarea acestora va fi scazuta din suma stabilita de expert ca reprezentand valoarea supraedificatelor, rezultand astfel suma de 147.154,55 lei.
Cat priveste depozitiile martorilor favorabile intimatului parat (B. P.-fila 133 dosar de fond, H. T. -fila 95 din dosarul de fond, G.M. F. -fila 39 din dosarul de apel), este de retinut ca toti acestia relateaza fapte de care au luat cunostinta din spusele parintilor adoptivi ai intimatului. Astfel, martorul B. P.a declarat ca nu cunoaste cine a cumparat materialele de constructii pe care le-a vazut la locul constructiei, a auzit de la altii ca B. G. dupa nunta a locuit in casa noua, martorul precizand totodata ca nu a mai fost la imobilele din litigiu din perioada in care pe teren exista doar casa veche, la ridicarea careia a participat si el. De asemenea, martorul H. T. a aratat ca nu a participat la edificarea constructiilor din litigiu, el cunoaste din spusele lui B.T.r ca acesta a construit casa noua pentru fiul sau, G.. Si martora G. M. F. a declarat ca a aflat din spusele lui B.T. ca el a platit oamenii pentru ridicarea casei din litigiu si ca ar fi adus lemne pentru acoperis iar din spusele sotiei acestuia, B. V., stie ca banii obtinuti de sotul ei, pe o casa vanduta, ar fi fost folositi pentru edificarea casei cu etaj.
Se poate conchide asadar, ca declaratiile martorilor audiati la propunerea intimatului parat au valoarea unor probe indirecte, iar imprejurarea ca B. T., tatal intimatului, apare ca fiind titularul cererii adresate IGCL Salonta prin care se solicita intocmirea documentatiei tehnice pentru construirea unei case familiale pe nr.top.636/2, nu este de natura a conduce la o alta concluzie, contrara celei afirmate de catre recurentul reclamanta B. G., deoarece demersul respectiv trebuia sa fie facut de proprietarul terenului, iar in perioada anilor 1970 proprietarul terenului pe care urma a fi realizata constructia era B. T..
Capatul de cerere avand ca obiect stabilirea dreptului de retentie a fost gasit de instanta ca fiind neintemeiat in conditiile in care actualmente imobilul din litigiu se afla in posesia intimatului parat, aspect reliefat de martorul F. I. (fila 38 din dosarul tribunalului), ce de altfel rezulta si din cartea de identitate depusa in acelasi dosar la fila 41, si care se coroboreaza si cu precizarile facute in sedinta publica din 18 noiembrie 2010 de catre intimat, necontestate de partile recurente.
Cat priveste pretentia dedusa judecatii de reclamantul B. I., aceasta este lipsita de orice fundament probatoriu, nesubzistand temei in a se da curs cererii sale, in absenta producerii de dovezi prin care sa se fi demonstrat ca el a construit casa litigioasa pentru ca apoi sa se poata retine in persoana sa calitatea de titular al dreptului de creanta pretins.
Fata de considerentele ce preced, instanta, in baza dispozitiilor art.312 alin.1 si 3 din Codul de procedura civila, a admis recursul, a modificat in parte decizia in sensul ca a admis apelul declarat de B.G., a schimbat in parte sentinta in sensul ca a admis in parte actiunea introdusa de B. G. si, in consecinta, a dispus obligarea paratului sa-i plateasca suma de 147.154,55 lei, urmand a fi pastrata solutia de respingere a actiunii formulate de B. I. si respectiv de obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecata si de respingere a capatului de cerere privind stabilirea dreptului de retentie.
Au fost mentinute totodata dispozitiile din decizia tribunalului privind respingerea apelului introdus de B. I. si de obligare a acestuia la cheltuieli de judecata in apel in favoarea intimatului.
In conformitate cu prevederile art.274 din Codul de procedura civila, intimatul B.G a fost obligat la plata sumei de 4.525,27 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand valoarea taxelor judiciare de timbru, onorariului avocatial, onorariului de expert, ocazionate de judecarea cauzei in fond, apel, recurs si suportate de recurentul reclamant B. G..
In baza aceluiasi text de lege, recurentul reclamant B. I., aflat in culpa procesuala a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1000 lei in favoarea intimatului parat B. G. reprezentand valoarea onorariului avocatial.