ACTIUNE IN REVENDICARE IMOBILIARA. ANULARE CONTRACTE DE VANZARE – CUMPARARE. CUMPARARE TITLURI

Judecatoria Piatra Neamt a admis actiunea in revendicare imobiliara formulata de catre reclamantul C.G. impotriva paratilor G.S., C.S., T.V., P.I. si a respins cererea de anulare contract vanzare-cumparare, solutia fiind mentinuta si de instanta de apel.
S-a retinut de catre cele doua instante ca paratul G.S. impreuna cu fratii sai i-a instrainat reclamantului C.G. la data de 10.04.1992 prin act sub semnatura privata suprafata de 3600 mp teren, vanzarea respectiva, constatandu-se ca fiind perfecta prin sentinta civila nr.9177/4.07.1995 a judecatoriei Piatra Neamt, ramasa definitiva si irevocabila si transcrisa in registrul de transcriptiuni sub nr.2441/31.03.1997 dupa obtinerea T.P. de catre paratul G.S., in nume propriu.
In privinta terenului de 3600 mp, au intervenit vanzari succesive, fara ca reclamantul sa fie parte in respectivele conventii, in prezent paratul T.V. ocupand di acest teren suprafata de 2000 mp in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.191/18.01.2001, iar paratul C.S. ocupand restul de 1600 mp in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.838/14.03.2001.
In situatia in care atat reclamantul, cat si paratii prezinta titluri de proprietate cu privire la acelasi bun, iar titlurile de proprietate provin de la acelasi autor, castig de cauza va avea acela care a transcris mai intai titlul.
In cauza, insa, nu se poate retine ca titlul provine de la acelasi autor, intrucat reclamantul a cumparat terenul de la toti mostenitorii defunctului G.I. (inclusiv paratul G.S.) iar paratul F.I. a cumparat numai de la paratul G.S. care, prin obtinerea titlului de proprietate in nume propriu devenise unic proprietar.
Din aceasta aparenta de unic proprietar creata cu rea-credinta de paratul G.S., rezulta ca cel de-al doilea act a avut “un alt autor”, in sens juridic.
In aceste conditii se considera ca dreptul de proprietate al reclamantului este mai bine caracterizat si indeplineste conditiile de proprietate prev. de lege la acea data, in ce priveste publicitatea imobiliara.
Pornind de la aceste aspecte si celelalte doua contracte ulterioare, incheiate intre paratul P.I., vanzator, pe de o parte si paratii C.S. si T.V., cumparatori de buna credinta isi pierd eficienta juridica impotriva reclamantului, avand in vedere caracterul lor de mod relativ de dobandire a dreptului in favoarea acestor cumparatori.
Efectul relativ al dobandirii face ca actele de vanzare-cumparare incheiate ulterior, in mod succesiv, sa fie lovite de aceeasi ineficienta juridica ca si actul insusi al autorului, paratul P.I., in cadrul actiunii in revendicare imobiliara, potrivit criteriilor analizate privind opozabilitatea titlurilor pe care si le opun in mod reciproc partile in cauza.
Recursul paratilor apare ca fiind fondat.
A retinut instanta de recurs urmare a cumpararii titlurilor urmatoarele:
Sentinta civila nr.9177/4.07.1995 a Judecatoriei P. Neamt prin care s-a perfectat vanzarea-cumpararea intervenita intre paratul G.S: si fratii acestuia, in calitate de vanzatori, si reclamantul cumparator, care tine loc de contract de vanzare-cumparare au un caracter constitutiv de drepturi, operand transferul proprietatii de la data ramanerii definitive si a fost inscrisa in registrul de transcriptiuni la 31.03.1997.
Anterior pronuntarii acestei hotarari, prin care a fost constituit dreptul de proprietate al reclamantului, terenul in litigiu fusese instrainat de paratul G.S., titular al T.P. nr.1/2607/9.03.1995, paratului P.I. prin contractul de vanzare-cumparare sub nr.8661/2.05.1995. Aceasta a vandut apoi paratilor C.S. si T.V. prin contract de vanzare cumparare autentificat sub nr.191/18.01.2001 acestia dobandind cu buna credinta. Deci titlul de proprietate al paratului P.I. este anterior transcrierii sentintei civile, 31.03.1997.