Obiect: vatamare corporala din culpa prev de art. 184 al.1 si 3 C.p.
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau nr. 263/P/2012 din 06.03.2012 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului NG pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa prev de art. 184 al.1 si 3 C.p. fapte constand in aceea ca:
In data de 11.08.2010 in jurul orelor 18.00 , circuland pe str. I din mun. … la volanul autoturismului cu nr. de inmatriculare .., a patruns pe sensul opus de deplasare si a intrat in coliziune cu un alt autoturism, imprejurare in care s-a produs p.v. AN leziuni corporale vindecabile in 14-16 zile de ingrijiri medicale.
La termenul de judecata din data de 04.10.2012, inaintea citirii actului de sesizare inculpatul NG a declarat ca recunoaste comiterea infractiunii pentru care a fost trimis in judecata, asa cum s-au retinut in rechizitoriu, fiind de acord ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in timpul urmaririi penale, probe pe care le cunoaste si le insuseste, aplicandu-se procedura simplificata prevazuta de art.3201 din C.p.p.
Examinand ansamblul materialului probator administrat in cauza, in ambele faze ale procesului penal, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
In data de 11.08.2010 partea vatamata AN circula impreuna cu numitii AC si CF pe str. I cu autoturismul marca cu nr. de inmatriculare … in directia str. xi. Din sens opus circula autoturismul de inmatriculare BC-03-NRG condus de inculpatul Negelcu Georgel. Acesta a efectuat o menevra gresita si a intrat pe contrasens , generand astfel coliziunea cu autoturismul DM. Evenimentul rutier s-a soldat cu vatamarea corporala a partii vatamate AN.
Partea vatamata s-a constituit parte civila cu suma de 20.000 lei reprezentand daune morale si 80.000 lei cu titlul de daune morale. Pentru dovedirea pretentiilor civile s-a dispus audierea martorilor F si B si efectuarea unei expertize medico-legala . S-a concluzionat ca AN prezinta diagnosticul-Status post traumatism cranio-facila cu cicatrici restante post plagi suturate. Cicatrice post plaga operata genunchi drept. Pentru recuperarea starii de sanatate, partea vatamata necesita 14-16 zile de ingrijiri medicale, nu prezinta infirmitati fizice sau psihice sau invaliditate posttraumatica.
Pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele , organul de urmarire penala a dispus efectuarea unei expertize tehnice .S-a concluzionat ca intrarea pe contrasens a autoturismului condus de inculpat a generat producerea accidentului.
Faptele retinute in sarcina inculpatului sunt dovedite cu urmatoarele mijloace de proba:
declaratia inculpatului din faza de urmarire penala si cea data in fata instantei la termenul din data de 04.10.2012 prin care acesta recunoaste intocmai faptele asa cum acestea au fost descrise anterior, coroborate cu declaratiile martorilor , declaratiile partii vatamate, raport de expertiza medico-legala, raport de expertiza tehnica; Buletin de analiza toxicologica –alcoolemie .
In drept, faptele inculpatului NG astfel cum au fost mentionate anterior, intrunesc elementele constitutive ale infractiunii vatamate corporala din culpa, fapta prev de art. 184 al.1 si 3 C.p.
Facandu-se dovada existentei faptelor imputate inculpatului, dar si faptul ca acestea a fost comisa cu vinovatie de catre inculpat si ca acestea constituie infractiune, in temeiul art.345 al.2 din C.p.p. instanta va dispune condamnarea inculpatului NG pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala din culpa , fapta prev de art. 184 al.1 si 3 C.p.
La alegerea pedepsei, precum si la individualizarea cuantumului acesteia, instanta, conform art. 72 din C.pen., va avea in vedere pericolul social concret al faptelor savarsite, determinat atat de modul de producere, cat si de importanta valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsa prevazute de lege pentru aceasta infractiune, datele ce caracterizeaza inculpatul, dar si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
In concret instanta constata ca faptele inculpatului prezinta pericol social pentru valorile ocrotite de art.184 al.1 si 3 C.p. ( integritatea si sanatatea persoanei ). Totodata instanta va avea in vedere limitele de pedeapsa prevazute la art. 184 al.1 si 3 C.pen., limite de pedeapsa reduse cu o treime conform art.3201 al.7 din C.proc.pen. Se va avea in vedere si faptul ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind aplicabile dispozitiile art.74 alin.1 lit. a C.pen. Totodata instanta constata ca la momentul producerii accidentului inculpatul nu se afla sub influenta bauturilor alcoolice, iar partea vatamta nu purta centura de siguranta.
Avand in vedere aceste aspecte instanta apreciaza ca aplicand inculpatului NG o amenda penala in cuantum de 1.500 lei pentru infractiunea prevazuta de art. 184 al1 si 3 C.pen aceasta pedeapsa va avea aptitudinea concreta de a asigura realizarea scopurilor prevazute de art.52 din C.pen.
Latura civila
Partea vatamata AN s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 100.000 lei din care 20.000 lei reprezentand daune materiale si 80.000 lei cu titlul de daune morale. Pentru dovedirea pretentiilor civile au fost audiati martorii BC si FC a fost dispusa efectuarea unei expertize medico-legale, au fost depuse inscrisuri.
Instanta retine ca in aplicarea dispozitiilor art. 54 alin.4 si ale art. 55 din Legea nr. 136/1995, privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile ulterioare, societatea de asigurare participa in procesul penal in calitate de asigurator de raspundere civila, iar raporturile juridice dintre societatile de asigurare si asigurat au la baza o solidaritate tacita, stabilita prin conventie, (raspundere contractuala)care da dreptul persoanelor pagubite prin producerea accidentelor sa pretinda, in baza art. 55 alin.1 si 3din Legea nr. 136/1995, despagubiri atat celor raspunzatori de producerea acestora cat si direct asiguratorului de raspundere civila –art.44 din Legea nr. 136/1995.
Potrivit art. 49 din legea nr. 136/29.12.1995, asa cum a fost modificata inclusiv prin Legea nr. 304/2007 si Legea nr. 71/2011, privind asigurarile si reasigurarile in Romania, asiguratorul acorda despagubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite pentru accidente de vehicule, precum si tramvaie si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil.
Potrivit art. 14 alin.1-3 din Codul de procedura penala, ,, actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului, precum si a partii responsabile civilmente, ea poate fi alaturata actiunii penale in cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila, iar recuperarea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile”.
Prin art. 998 din Codul civil, care constituie temeiul raspunderii civile delictuale, se prevede ca orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara si potrivit art. 6 paragraful 1 din CEDO, orice persoana are dreptul la judecarea, in mod echitabil si intr-un termen rezonabil, de catre o instanta care sa hotarasca nu numai cu privire la temeinicia acuzatiei penale, ci si asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor cu caracter civil.
Din definitiile date, atat in literatura juridica romana cat si in cea straina, rezulta ca trasaturile esentiale ale prejudiciilor morale sunt rezultatul incalcarii ilicite a unor drepturi extrapatrimoniale; nu se exprima prin pierderi pecuniare, materiale, se manifesta insa prin suferinte fizice sau psihice pe care le resimte partea vatamata si nu pot fi evaluate in bani.
Repararea prejudiciului moral este tot atat de legitima ca si repararea prejudiciului patrimonial, iar despagubirile acordate partii vatamate trebuie sa constituie intotdeauna o justa si integrala reparatie a daunelor morale suferite si pot fi stabilite dupa principiile dreptului civil, intr-o suma globala corecta si fara exagerari.
Prejudiciul moral cauzat este apreciat de judecator nu in bani, ci dupa criterii proprii naturii acestuia, cum ar fi importanta prejudiciului, durata mentinerii consecintelor vatamarii, intensitatea durerilor fizice si psihice. Daca gravitatea prejudiciului moral este important, conform aprecierii instantei, atunci indemnizatia trebuie sa fie si ea considerabila, pentru a fi efectiv reparatorie, compensatorie.
Niciodata nu se impune stabilirea unei indemnizatii de reparare exacte, pentru a repara un prejudiciu moral, ci se impune stabilirea unei indemnizatii care poate oferi, prin utilizarea sa, o satisfactie compensatorie suficienta persoanei vatamate.
Majoritatea masurilor nepatrimoniale au fost considerate pe buna dreptate, deficitare, insuficiente si neindestulatoare, intrucat lezarea sentimentelor de afectiune fata de persoanele apropiate nu pot fi reparate prin masuri nepatrimoniale. Aceste prejudicii morale, constand in suferinte pur psihice, care se regasesc si in cauza de fata au un caracter subiectiv, iar intensitatea suferintelor psihice difera de la individ la individ, in functie de echilibrul si sensibilitatea sa psihica, nivelul intelectual, varsta, sex, etc.
Limitele minime de despagubire stabilite de catre Comisia de supraveghere a Asigurarilor constituie suma minima de asigurare dar nu obliga, in lipsa unor probe si a unor convingeri bazate pe probe si argumente intemeiate, instanta de judecata sa le si acorde in acest cuantum pentru despagubiri civile al caror cuantum stabilit cade doar in atributul instantei de judecata.
Instanta apreciaza ca in cuantificarea prejudiciului moral, criteriile de acordare a daunelor morale sunt subordonate conditiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs partilor civile.
Importanta valorilor lezate, masura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala si sociala, partii civile, impun netagaduit acordarea de daune morale, dar cuantumul ce se impune a fi acordat trebuie sa il constituie o suma rezonabila si echitabila in raport de prejudiciul nepatrimonial efectiv suferit.
Trebuie retinut ca nu orice dauna se concretizeaza prin stari de fapt, ci se mentine la nivelul trairilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creeaza suferinte de ordin psihic, dauneaza climatului moral sanatos, de care are dreptul sa beneficieze orice persoana, „creeaza o stare de neliniste, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm si pasnic al vietii sufletesti, deci o dauna". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci cand existenta lor este evidenta, de regula nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, in care rolul hotarator il au posibilitatile de orientare a judecatorilor in cunoasterea sufletului uman si a reactiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, ca nu se poate pune problema evaluarii lor precise in bani, in adevaratul sens al cuvantului, dar aceasta imprejurare nu il poate impiedica, prin ea insasi, pe judecator ca, prin apreciere, sa stabileasca nivelul despagubirilor, care, in circumstantele unui caz dat, ar putea constitui o reparatie suficienta.
Astfel, trebuie avut in vedere consecintele negative suferite de victima in plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate, masura in care au fost lezate aceste valori, dar in acelasi timp nu poate sa duca la o imbogatire fara justa cauza a victimei, acest lucru presupunand inlaturarea tuturor consecintelor daunatoare ale faptului ilicit si culpabil, in scopul repunerii, pe cat posibil, in situatia anterioara a victimei.
Pentru aceste motive instanta va obliga asiguratorul de raspundere civila sa plateasca partii civile AN suma de 10.000 lei reprezentand daune materiale si 5.000 lei cu titlul de daune morale.
Conform art.191 alin.1, 2 Cod procedura penala va obliga pe inculpatul NG sa plateasca statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.