Fond funciar art. 36 al.2 legea 18/1991 Decizie nr. 1289 din data de 27.09.2012
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin cererea inregistrata sub nr. 363/199/2011 pe rolul Judecatoriei Buhusi, reclamantele D.M. si H.V., in contradictoriu cu paratele Comisia Locala Buhusi pentru Aplicarea Legilor fondului Funciar si Institutia Prefectului - judetul Bacau au solicitat obligarea Comisiei Locale Buhusi la intocmirea documentatiei in vederea eliberarii Ordinului Prefectului pentru suprafata de 39 mp, situati in intravilanul orasului Buhusi, conform documentatiei cadastrale atasate. De asemenea, solicita obligarea Institutiei Prefectului la emiterea Ordinului Prefectului pentru acesta suprafata.
Parata Institutia Prefectului – Judetul Bacau a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestei institutii, motivat de faptul ca nu este parte in raportul juridic dedus judecatii, neprimind de la Primaria orasului Buhusi propuneri cu privire la atribuirea terenului in suprafata de 39 mp, asa cum prevede art.36 al.6 din Legea nr.18/1991.
Prin sentinta civila nr. 977/21.12.2011 pronuntata de Judecatoria Buhusi in dosarul nr. 363/199/2011 a fost respinsa ca nefondata exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei Institutia Prefectului - Judetul Bacau, a fost admisa actiunea civila, a fost obligata parata Comisia Locala Buhusi sa intocmeasca documentatia necesara in vederea eliberarii ordinului prefectului pentru atribuirea suprafetei de 39 mp, teren situat in Buhusi, si s-o inainteze Institutiei Prefectului - Judetul Bacau. A fost obligata parata Institutia Prefectului - Judetul Bacau sa procedeze la emiterea ordinului prefectului pentru atribuirea aceleiasi suprafete si a fost obligata Comisia Locala Buhusi la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 700 de lei, reprezentand onorariu expert si onorariu avocat.
Pentru a pronunta hotararea de mai sus instanta de fond a retinut urmatoarele:
“Prin decizia nr. 11892/1953 a Consiliului Popular Buhusi terenul in suprafata de 1181 mp situat in Buhusi, a fost atribuit in vesnica folosinta numitului C.V..
In urma decesului lui C.V., mostenitorii acestuia,B.C. (fiica) si C.V. (fiu) au dobandit in baza certificatului de mostenitor nr. 123/1978, dreptul de folosinta vesnica, in cota de 1/2 fiecare din terenul in suprafata de 1181 mp.
Ulterior au fost eliberate alte doua certificate de mostenitor, respectiv: certificatul de mostenitor nr.618/20.05.1989, prin care mostenitoarea B.E. a dobandit de pe urma defunctului C.V. dreptul de folosinta vesnica asupra suprafetei de 288 mp teren, situat in Buhusi, si certificatul de mostenitor nr.75/24.06.1996, prin care de pe urma defunctei B.C., mostenitoarele H.V. si D.M. au dobandit fiecare o cota de 1/4 din dreptul de folosinta asupra terenului .
Prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.4664/17.12.1990 numita B.E. a vandut numitei B.E. locuinta dobandita in baza certificatului de mostenitor nr.618/1989, in contract stipulandu-se si ca terenul aferent acestei constructii este proprietate de stat si ca urmeaza ca dobanditorii sa primeasca din partea statului o suprafata de teren necesar in folosinta pe toata durata constructiei, prin decizia Primariei orasului Buhusi.
Prin contractul de vanzare cumparare nr. 10510/17.12.1990, B.G. si B.E. au vandut numitilor I.V. si I.V. garajul in suprafata de 24 mp, amplasat in intravilanul localitatii Buhusi, construit in mod legal, in baza autorizatiei pentru executare lucrari nr.27/28.11.1990.
Reclamantele H.V. si D.M. au vandut familiei V.S. si V.S., prin contractul nr. 176/29.04.2004, suprafata de 227 mp, impreuna cu o casa in suprafata de 59 mp, imobile individualizate prin nr. cadastral 1136/2003 atribuit de catre OCPI si inregistrat la acelasi oficiu sub nr.2264/23.12.2003. Conform mentiunilor din contract, “terenul si casa sunt proprietatea noastra ( a vanzatoarelor - n.n.) si le-am dobandit prin mostenire legala, in stare de indiviziune, conform certificatelor de mostenitor nr.123/1978 eliberat de catre Notariatul de Stat si nr. 75/1996, eliberat de catre acest birou notarial (BNP G.A. - n.n.), inscris in Cartea Funciara nr.1581/N/29.01.2004, la Biroul de Carte Funciara de pe langa Judecatoria Buhusi”.
In baza contractului de concesiune nr.9053/15.06.2004 Consiliul Local Buhusi concesioneaza numitei I.V. o suprafata de 26,00 mp teren amplasat in intravilanul localitatii Buhusi.
Prin cererea inregistrata sub nr.831/199/2007 pe rolul Judecatoriei Buhusi, reclamantele din prezenta cauza au solicitat anularea acestui contract de concesiune, motivand ca sunt proprietarele acestui teren, actiune respinsa, solutia ramanand irevocabila, prin anularea apelului, respectiv, respingerea recursului.
Intelegand sa dovedeasca faptul ca sunt indreptatite a fi considerate proprietarele terenului in litigiu (suprafata de 39 mp pe care este amplasat garajul, asa cum a fost identificat prin documentatia cadastrala care a stat la baza contractului de vanzare-cumparare nr.176/2004), reclamantele au efectuat o serie de demersuri, adresandu-se institutiilor abilitate ( prefect, Comisia Judeteana) pentru a obtine recunoasterea dreptului lor. Prin adresa nr.27707/04.02.2011 (fila 65), Primaria orasului Buhusi, raspunzand adresei nr.16100/06.01.2011 a Institutiei Prefectului, arata ca amana solutionarea cererii nr.16100/2010, prin care petentele H.V. si D.M. solicita emiterea ordinului prefectului pentru terenul in litigiu pana cand sentinta pronuntata in dosarul nr.831/199/2007 al Judecatoriei Buhusi va ramane irevocabila.
Instanta a fost investita, prin cererea inregistrata la data de 08.03.2011 cu o actiune avand ca obiect obligatia de a face, reclamantele solicitand obligarea Comisiei Locale Buhusi de a intocmi documentatia cadastrala in vederea eliberarii ordinului prefectului pentru suprafata de 39 mp si obligarea Institutiei Prefectului la emiterea acestui ordin.
Prin intampinarea depusa, parata Institutia Prefectului a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive, intrucat nu a primit de la Primaria Orasului Buhusi propuneri cu privire la atribuirea terenului mentionat, conform procedurii prevazute de art.36 al.6 din Legea 18/19991.
Observand parcursul administrativ al cererilor formulate de catre reclamante (concretizate in raspunsul Comisie Judetene continut in adresele nr.314145/20.05.2008- fila 24, si nr.315536/08.04.2009 –fila 25, cererea reclamantei catre Institutia Prefectului nr.16100/2010 –fila 46, adresa nr. DA/16100/06.01.2011 a Institutiei Prefectului catre Primaria Buhusi –fila 22, adresa nr.27707/04.02.2011 (fila 65), Primaria orasului Buhusi) , apreciind ca schimbul de corespondenta intre cele doua institutii nu au facut decat sa duca la tergiversarea solutionarii pe fond a cererii, instanta apreciaza ca reclamantele sunt indreptatite sa acceada direct la instanta pentru a se transa in mod irevocabil existenta sau inexistenta dreptului lor.
Urmarea procedurii administrative, la aproape 4 ani de la formularea cererii initiale, ar presupune oferirea partilor interesate a posibilitatii de a supune controlului judecatoresc solutia data, ceea ce ar echivala cu o afectare a dreptului de acces la instanta prevazut de art. 6 din CEDO, prin obligarea la respectarea unui formalism procesual excesiv, in conditiile in care o autoritate a statului nu isi respecta propriile obligatii.
In acelasi timp, instanta constata ca nu se poate identifica nici o vatamare a paratei Institutia Prefectului prin sesizarea adresata instantei, fara a mai astepta un timp nedefinit emiterea ordinului solicitat (in eventualitatea in care cererea ar fi intemeiata), in fapt parata avand posibilitatea sa-si expuna punctul de vedere cu privire la cererea de constituire in cadrul procedurii judiciare de fata, evitand astfel aplicarea unui formalism rigid, atat timp cat chestiunile de fond – solutionarea cererii de reconstituire – fusesera deja sesizate instantei prin actiunea ce face obiectul prezentului dosar.
Pentru considerentele expuse, instanta urmeaza sa respinga exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei Institutia Prefectului ca fiind nefondata si sa procedeze, in continuare, la analiza temeiniciei cererii solicitantelor si la examinarea situatiei de fapt a terenului ce se vrea a fi restituit.
Asadar, in analiza cererii de constituire a dreptului de proprietate, instanta retine ca parata Comisia Locala Buhusi a solicitat respingerea actiunii, pentru ca reclamantele nu au dobandit un drept de folosinta asupra acestui teren, intrucat acesta nu ar fi fost situat in curtea lor .
Pentru stabilirea acestei situatii de fapt, contestata de catre parata, instanta urmeaza a da eficienta propriilor constatari, consemnate in procesul-verbal de cercetare la fata locului (fila 143) coroborate cu celelalte inscrisuri aflate la dosar.
Astfel, instanta a constatat ca garajul este amplasat in curtea casei fostei proprietati a reclamantelor. Conform schitelor (planurilor de situatie) intocmite fie cu prilejul construirii garajului, fie cu prilejul instrainarii acestuia (filele 17,40,43), constructia este amplasata in interiorul perimetrului ce delimiteaza terenul de 227 mp, pe aliniamentul gardurilor care inconjoara proprietatile, pornind dinspre str. spre nord, unde este proprietatea lui C.G.. In realitate, garajul este situat cu 1-1,32 m in spatele gardului proprietatii lui B., respectiv a lui C. (vecinii din stanga si dreapta garajului), asa cum rezulta si din schita raportului de expertiza intocmit de exp. B.V. (fila 150), astfel incat, daca ar fi sa se construiasca un gard si sa se alinieze cu cel al proprietatilor invecinate, garajul ar intra in curte.
De altfel, desi parata Comisia Locala Buhusi a sustinut, constant, ca terenul in litigiu ar face parte din domeniul privat al localitatii, situatie care ar fi indreptatit-o sa procedeze la concesionarea suprafetei in litigiu catre terti, parata nu a depus niciun inscris in acest sens, invocand lipsa intocmirii unui inventar al domeniului privat al localitatii.
Retinand faptul ca reclamantele au efectuat acte de folosinta asupra terenului in suprafata de 39 mp, instanta, apreciind ca cererea reclamantelor este fondata, urmeaza sa faca aplicarea art.1073 C.civ., raportat la art.36 al.3 si al.6 din legea nr.18/1991 si sa admita actiunea, asa cum a fost formulata.”
Impotriva sentintei civile nr. 977/21.12.2011 pronuntata de Judecatoria Buhusi in dosarul nr. 363/199/2011 s-au declarat doua recursuri, unul declarat de COMISIA LOCALA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR LG.18/1991- BUHUSI si unul declarat de catre INSTITUTIA PREFECTULUI BACAU, solicitandu-se modificarea sentintei civile recurate si respingerea actiunii reclamantelor.
In motivarea recursului declarat de catre Comisia locala de aplicare a legii fondului funciar – Buhusi se arata ca in mod gresit, a retinut ca garajul si terenul aferent acestuia pentru care s-a solicitat emiterea ordinului prefectului sunt amplasate in curtea casei fostei proprietati a reclamantelor, mai exact in interiorul perimetrului ce delimiteaza terenul in suprafata de 227 m.p. In realitate, terenul aferent garajului din strada face parte din curtea mostenitoarei B.E., fiind inclus in certificatul de mostenitor nr.618/1989 eliberat de Notariatul de stat Bacau, prin care B.E. a dobandit, de pe urma defunctului C.V., dreptul la folosinta pentru suprafata de 288 m.p. teren situat in Buhusi, nr. 18, cu vecinii: N - C.G., S - S.N., E - B.E., E - teren viran, acest teren fiind atribuit in folosinta prin Decizia nr. 11892/1953 a Consiliului Popular Buhusi (decizie care nu se mai pastreaza in arhiva institutiei si nici la Directia Judeteana Bacau a Arhivelor Nationale).
Reclamantele nu au solicitat ordinul prefectului nici macar pentru suprafata de 227 m.p. aferenta locuintei, pe care au avut-o efectiv in folosinta, in baza deciziei nr.l 1892/1953 a Consiliului Popular Buhusi, ci au vandut aceasta suprafata inainte de a deveni proprietare in baza ordinului prefectului.
Terenul in litigiu pe care este amplasat garajul din strada a fost legal concesionat prin contractul de concesionare nr.9053/2004 incheiat intre Consiliul Local Buhusi, in calitate de concedent si I.V., in calitate de concesionar, iar garajul a fost legal cumparat de catre numitii I.V. si I.V., de la B.G. si B.E., prin contractul de vanzare-cumparare nr.l0510/1990.
In cauza, nici macar nu sunt intrunite conditiile legale pentru emiterea ordinului prefectului, asa cum sunt prevazute in art. 36 alin.2 din Legea 18/1991 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. In speta se solicita emiterea ordinului prefectului pentru un teren aferent unui garaj proprietatea privata a unei alte persoane si pentru care persoana respectiva are un drept de concesiune in baza unui contract de concesiune a carui legalitate a fost confirmata de instanta de judecata.
In drept se invoca art. 36 alin.2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 302-303, art. 304 alin.9 Cod procedura civila.
In sustinerea recursului s-a depus S.C. nr. 696/2010 pronuntata de Judecatoria Buhusi in dosarul nr. 831/199/2007.
In motivarea recursului declarat de catre Institutia Prefectului Bacau se arata, in ceea ce priveste gresita solutionare de catre instanta de fond a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Institutiei Prefectului Bacau, ca Institutia Prefectului - judetul Bacau nu a primit de la Primaria orasului Buhusi propuneri cu privire la atribuirea terenului ce constituie obiectul prezentei cauze, conform art.36 alin.(6) din Legea nr. 18/1991. Iar contrar dispozitiilor legale de mai sus, Primaria orasului Buhusi, desi a primit solicitarea reclamantelor ce a fost depusa la institutia noastra sub nr.16100/05.11.2010, fiind transmisa spre competenta solutionare, a comunicat faptul ca terenul din prezentul litigiu face parte din domeniul privat al localitatii Buhusi.
In consecinta, pe fondul cauzei se arata ca actiunea reclamantelor este neintemeiata intrucat fata de cerintele prevazute in alin.(2) si (3) ale art.36 din Legea nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in mod obligatoriu atribuirea terenurilor se face numai detinatorilor locuintelor la momentul solicitarii constituirii dreptului de proprietate a acestora. Prin urmare, cererea reclamantelor nr.16100/05.11.2010 a fost formulata nelegal, locuinta compusa din 3 camere, camara, sala, veranda, acoperita cu tigla, impreuna cu terenul aferent acesteia in suprafata de 227 mp fusesera instrainate numitilor V.S. si V. V.S. inca din anul 2004, conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.176/29.01.2004 de Biroul Notarului Public „G.A." cu sediul in Buhusi.
Mai mult decat atat, garajul amplasat pe terenul ce constituie obiectul prezentului litigiu, a fost construit de numitii B.G. si B.E. in baza Certificatului de aliniere si regim construire nr.27/1990 (instrainat prin contractul de vanzare-cumparare nr. 10510/17.12.1990 numitilor I.V. si I.V.) si nu de reclamante.
In drept se invoca dispozitiile art.36 alin.(2), (3) si (6) din Legea nr.18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, art.299 alin.(l), art.304 alin.(l) pct.9 si art.3041 din Codul de procedura.
Intimatele-reclamante D.M. si H.V. au depus intampinare prin care arata ca in decursul anilor au vandut familiei V. o parte din teren cu casa, conform contractului de vanzare aflat la dosarul cauzei. Din terenul mostenire au mai ramas 39 mp pentru care in luna aprilie 2004 s-a intocmit documentatia cadastrala care este semnata si de consilierul juridic al primariei Buhusi. Pe aceasta suprafata de 39 mp a exista un garaj construit de familia B. care sunt vecini cu subsemnatele. Aceasta familie stiind ca terenul de 39 mp este proprietatea intimatelor a cerut Primariei sa demoleze garajul, insa primaria i-a obligat sa obtina autorizatie de demolare. Aceasta suprafata de teren se afla in interiorul curtii asa cum rezulta din procesul verbal intocmit la cercetarea locala efectuata de Judecatoria Buhusi. Desi Consiliul local Buhusi prin adresa 27514/12.01.2010 a recunoscut ca aceasta suprafata de teren nu face parte din domeniul public al localitatii , totusi au sustinut ca cei 39 mp teren, fac parte din domeniul privat al localitatii, dar nu detin in acest sens nici documentatie cadastrala si nici nu s-a dispus intabularea acestuia. Consiliul local Buhusi desi avea cunostinta ca cei 39 mp teren sunt proprietatea intimatelor la 1 luna adica in iunie 2004 concesioneaza aceasta suprafata de teren familiei I.. In aceste conditii au solicitat initial sa se anuleze contractul de concesionare insa pentru ca nu reusisera sa se emitea Ordinul Prefectului li se respinge actiunea pe motiv ca certificatul de mostenitor si documentatia cadastrala nu constituie titlu de proprietate. In aceste conditii au solicitat initial Prefecturii Bacau sa li se elibereze OP pe cei 39 mp insa Consiliul local Buhusi a refuzat motivand ca din certificatul de mostenitor nr.75/24.06.1996 ar rezulta ca toate suprafata de teren ce au mostenit-o de la defuncta B. ? din 1181 mp este proprietate de stat. Consiliul local a fost in eroare, din certificatul de mostenitor rezultand ca vecinii terenului sunt: str, Botoc, casa si teren proprietatea statului.
In aparare se depun urmatoarele inscrisuri: adresa de la Primaria Buhusi catre Institutia Prefectului (filele 21-22), adresa raspuns de la Consiliul Local Buhusi catre Judecatoria Buhusi (filele 23-24), adresa catre Prefect (fila 25), adresa raspuns Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate ( fila 26), adresa raspuns Institutia Prefectului catre D.M. si H.V. (fila 27-28), declaratie martor C.V. (fila 29), declaratie martor B.G. (fila 30), certificat de mostenitor (fila 31), extras hotarare (filele 31-36), documentatie cadastru (filele 37-41).
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs, instanta de recurs retine urmatoarele:
In ceea ce priveste motivul de recurs referitor la gresita solutionare a instantei de fond in ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual pasive a institutiei Prefectului acesta este nefondat intrucat aceasta institutie este parte in procesul de solutionare a cererii de constituire a dreptului de proprietate potrivit dispozitiilor art. 36 alin.6 din Legea nr.18/1991 , iar instanta de fond a fost sesizata prin actiunea ce face obiectul prezentului dosar cu chestiuni de fond, solicitand si obligarea institutiei Prefectului de a emite ordinul, fiind astfel parte in raportul juridic dedus judecatii.
Potrivit dispozitiilor art. 36 alin. 2 din Legea nr.18/1991 “Terenurile proprietate de stat, situate in intravilanul localitatilor, atribuite, potrivit legii, in folosinta vesnica sau in folosinta pe durata existentei constructiei, in vederea construirii de locuinte proprietate personala sau cu ocazia cumpararii de la stat a unor asemenea locuinte, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuintelor, in proprietatea acestora, integral sau, dupa caz, proportional cu cota detinuta din constructie.” Aceste dispozitii prevad conditii cumulative ce trebuie indeplinite de autorul cererii.
Astfel, asa cum se retine si in considerentele Deciziei nr. 525/2007, irevocabila, pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 455/199/2006(filele 73-74 dosar fond), in virtutea certificatul de mostenitor nr. 123/1978 autoarei intimatelor-reclamante din prezenta cauza, defuncta B.C., i-a revenit cota de ? din dreptul de folosinta asupra terenului in suprafata de 1181mp. Fapt aratat si de catre intimate-reclamante prin cererea de constituire a dreptului de proprietate( fila 46 dosar fond).
Pentru a aprecia asupra temeiniciei cererii introdusa pe rolul Judecatoriei Buhusi, instanta de fond ar fi trebuit sa analizeze indeplinirea conditiei de catre reclamante prevazuta de dispozitiile art. 36 alin. 2 din Legea nr.18/1991, respectiv aceea de a fi la data formularii cererii proprietarele constructiei.
Cererea de constituire a dreptului de proprietate a fost formulata de catre intimatele-reclamante in data de 05.11.2010 si inregistrata sub nr.16100 la Institutia Prefectului – judetul Bacau( fila 46 dosar fond), ori la acea data acestea nu erau proprietarele constructiei, intrucat au vandut familiei V.S. si V.S., prin contractul nr. 176/29.04.2004 casa in suprafata de 59 mp, imobil individualizat prin nr. cadastral 1136/2003 atribuit de catre OCPI si inregistrat la acelasi oficiu sub nr.2264/23.12.2003.
Instanta de recurs retine ca intimatele-reclamante la data formularii cererii de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 39 mp, ca teren aferent constructiei, nu erau proprietarele constructiei, astfel ca nu indeplinesc una din conditiile cumulative prevazute de dispozitiile legale de mai sus.
Fata de cele retinute mai sus, instanta de recurs retine ca nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs invocate.
In consecinta, instanta de recurs, avand in vedere si dispozitiile art. 312 alin2 si alin.3 Cod de procedura civila urmeaza sa admita recursurile, sa modifice in parte sentinta civila nr. 977/21.12.2011 si rejudecand fondul sa respinga actiunea ca nefondata. Urmeaza sa mentina dispozitiile sentintei privind solutionarea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive.