Desfacerea contractului de munca Sentinta civila nr. 317 din data de 22.02.2011
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin cererea adresata acestei instante si inregistrata sub nr.1538 din 4.08.2010, cu precizarile ulterioare (f.9,10, 68,69, 136,137), d-l I.N. a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta in contradictoriu cu Inspectia de Stat pentru controlul cazanelor, recipientelor sub presiune si instalatiilor de ridicat Bucuresti (ISCIR) sa fie anulate Ordinele nr.142/11.02.2010 si 259/11.03.2010 si sa se dispuna repunerea sa in drepturile avute anterior emiterii acestor ordine, intimata urmand a fi obligata la plata drepturilor banesti neacordate la concediere, in suma totala de 841 lei.
In motivarea actiunii sale, contestatorul a aratat ca inexistenta sumelor necesare platii drepturilor de personal se datoreaza faptului ca ISCIR Bacau a procedat, cu incalcarea dispozitiilor legale, la angajarea a trei noi salariati, pe posturi de inspector sef adjunct, inspector de specialitate si sef birou laborator, cu drepturi salariale nete superioare celor cuvenite unui casier, la disponibilizarea sa neavandu-se in vedere faptul ca la 13.11.2010 indeplineste conditiile de pensionare anticipata si netinandu-se cont ca zilnic se incaseaza numerar intre 1.000 si 10.000 lei, astfel incat desfiintarea postului de casier nu poate avea o cauza reala si serioasa, asa cum cere art.65 pct.2 din L.53/2003. A aratat, de asemenea, contestatorul ca angajatorul a incalcat obligatia de a notifica in scris ITM Bacau si AJOFM Bacau cu privire la intentia de concediere, potrivit art.711 din L.53/2003, din continutul Ordinului nr.142/2010 nerezultand nici aplicare masurilor prevazute de art.149, 150 din CCM la nivel de unitate pentru anii 2009-2010.
Prin completarea la actiune inregistrata la 18.05.2010, precizata ulterior prin concluziile orale formulate in data de 24.09.2010 (f121,122) si prin concluziile scrise (f.136,137) contestatorul a pretins ca angajatorul sa fie obligat la plata drepturilor banesti neacordate la concediere sau retinute in mod nelegal, si anume: sporul de confidentialitate de 15% negociat cu angajatorul si inscris in carnetul de munca, in valoare de 30 lei, indemnizatia corespunzatoare celor 5 zile de concediu de odihna efectuate in 2010, in valoare de 411 lei, prima de vacanta de 400 lei precum si 20 de salarii compensatorii datorate potrivit art.150 alin.(2) din CCM nr.30630/2009 inregistrat la MMFPS – DMPS Bucuresti sub nr.4583/21.10.2009, in valoare de 51.380 lei (20 x2.569 lei).
In ceea ce priveste natura juridica a masurilor de concediere luate de intimata, a aratat contestatorul (f.87, 137) ca la cele 28 de concedieri directe trebuie adaugate si celelalte plecari din sistem fara vina salariatilor (de la IT Bacau - M. St., D. M. si H. I. M., de la IT Iasi - R.) precum si disponibilizarile de la celelalte inspectii teritoriale si de la centrul din Bucuresti, care depasesc numarul de 30 de salariati, cerut de dispozitiile art.68 pct.1 lit.c) din L.53/2003.
Motivand in drept actiunea, contestatorul a invocat dispozitiile art.21 lit.c), 22 alin.(1) din OUG 34/2009, art.13 din OUG 1/2010, art.6 pct.6 lit.f) din L. 329/2009 iar in dovedirea sustinerilor sale, a depus la dosar inscrisuri (f.5,11-20,131).
Formuland intampinare prin reprezentantii sai legali (f.22-), intimata ISCIR a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata cu motivarea ca prin L-329/2009 s-a dispus schimbarea regimului de finantare a institutiei prin virarea veniturilor incasate la bugetul de stat si prin reducerea de posturi initial la 548 si in final la 440, reducere care s-a facut cu respectarea prevederilor art.6 alin.6 lit. f) din L.329/2009 si a celor ale art.65 alin.(2) din Codul muncii, la data emiterii Ordinului nr.149/2010 d-l N. I. avand mai mult de 5 ani pana la indeplinirea conditiilor de pensionare, nefiind reala sustinerea acestuia privind angajarea de personal, reducerea de personal fiind rezultatul modificarilor legislative suferite si al gravei crize economico-financiare cu care se confrunta Romania si nu al relei-credinte a angajatorului, cum se sugereaza in cererea de chemare in judecata.
Se mai arata in intampinare ca postul de casier a fost supus restructurarii avandu-se in vedere faptul ca inspectorii ISCIR au si functia de gestionari, putand face incasari, efectuarea majoritatii platilor prin ordine de plata nemaijustificand mentinerea postului de casier si ca la nivelul ISCIR s-au facut concedieri individuale pentru motive care nu tin de persoana salariatului in conditiile art. 55 lit. c), 58, 65 si 66 din Codul muncii, nefiind o concediere colectiva in conditiile art.68 din Codul muncii intrucat numarul salariatilor disponibilizati a fost de 28, numarul total al salariatilor fiind de 300, purtandu-se discutii cu reprezentantii salariatilor in vederea stabilirii criteriilor privind concedierea, desi acest lucru nu era obligatoriu.
In dovedirea sustinerilor sale, intimata a depus la dosar, inscrisuri (f.26-83, 88-91).
Contestatorul a raspuns la intampinare precizand ca isi mentine cererea de a fi reangajat pe acelasi post, cu achitarea drepturilor salariale corespunzatoare, in cazul imposibilitatii reangajarii solicitand plata drepturilor de personal la concedierea colectiva efectuata in lunile februarie-martie 2010.
Partile au depus la dosar si concluzii scrise (f.114-120, 136,137) precum si inscrisuri privind cheltuielile de judecata (f.92-113).
Examinand actele dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin Ordinul nr.142/11.02.2010 (f.5) conducerea I.S.C.I.R. a dispus incetarea contractului de munca incheiat cu d-l N. I., angajat pe postul de casier – treapta profesionala II, dupa expirarea perioadei de preaviz, in conformitate cu dispozitiile art.55 lit.c), 58, 65 si 66 din Codul muncii, ca urmare a dificultatilor economice si datorita faptului ca angajatorul nu poate asigura un alt loc de munca conform pregatirii profesionale a salariatului.
La data de 11.03.2010 intimata a emis un nou ordin, cu nr.259 (f.59) prin care a constatat expirarea perioadei de preaviz la data de 15.03.2010, data la care a incetat si contractul de munca al salariatului N. I, in temeiul art.55 lit.c), 58, 65 si 66 din L.53/2003.
Contestatorul a sustinut ca, in fapt, ISCIR Bucuresti a procedat la o concediere colectiva, raportat la numarul de salariati care au plecat in pensie de drept, in pensie anticipata, in pensie anticipata partiala ca urmare a dispozitiei conducerii ISCIR, prin transfer, detasare, acordul partilor, fiind indeplinite cerintele art.68 alin.(1) lit.c) din Codul muncii.
Prin intampinarea formulata, intimata a aratat ca numarul posturilor a fost redus initial la 548 si in final la 440, nefiind incidente dispozitiile art.68 din L.53/2003 intrucat numarul salariatilor disponibilizati a fost de 28, ISCIR avand peste 300 de salariati (f.22-24) si a fost depus ordinul nr.138/9.02.2010, precum si tabelul anexa a acestui ordin, potrivit caruia in cadrul ISCIR si al Inspectiilor teritoriale ISCIR se desfiinteaza 28 de posturi (f.61-63).
Potrivit art. 68 din L.53/2003:
(1) Prin concediere colectiva se intelege concedierea, intr-o perioada de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu tin de persoana salariatului, a unui numar de:
a) cel putin 10 salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati mai mult de 20 de salariati si mai putin de 100 de salariati;
b) cel putin 10% din salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati cel putin 100 de salariati, dar mai putin de 300 de salariati;
c) cel putin 30 de salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati cel putin 300 de salariati.
(2) La stabilirea numarului efectiv de salariati concediati colectiv, potrivit alin. (1), se iau in calcul si acei salariati carora le-au incetat contractele individuale de munca din initiativa angajatorului, din unul sau mai multe motive, fara legatura cu persoana salariatului, cu conditia existentei a cel putin 5 concedieri.
Pentru a putea verifica incidenta acestor dispozitii legale, instanta a solicitat intimatei (f.134) sa faca dovada numarului total angajatilor precum si al salariatilor disponibilizati in perioada 14.02.-13-04.2010, la dosar nefiind, insa, depuse, inscrisurile solicitate, desi, potrivit art.287 din codul muncii in conflictele de munca sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.
Pe cale de consecinta, considerand sustinerile contestatorului referitoare la concedierea colectiva ca fiind dovedite, nefiind respectate dispozitiile art.69 s.u. din L.53/2003 referitoare la obligatiile angajatorului in cazul unei asemenea forme de concediere (consultarea sindicatului sau a reprezentantilor salariatilor, notificarea ITM si AJOFM), in temeiul art.78 din L.53/2003 instanta va admite contestatia, va anula cele doua ordine emise de ISCIR si va dispune reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior, de casier, treapta profesionala II, angajatorul urmand a fi obligat la plata drepturilor banesti solicitate, in suma de 841 lei.