Pretentii Decizie nr. 166 din data de 28.02.2011
pronunțată de Tribunalul Bacau

Pronuntand sentinta civila nr.4284/30.04.2010 Judecatoria Bacau a admis exceptia de netimbrare si a anulat cererea formulata de reclamantul Primarul municipiului Bacau impotriva paratului I.R.C.ca netimbrata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, a retinut judecatoria ca:
„Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 11742/180/2009 din data de 22.07.2009, reclamantul MUNICIPIUL BACAU a chemat in judecata pe paratul I.R.C., solicitand obligarea acestuia la plata sumei de 1031 lei, reprezentand taxa de concesiune restanta si penalitati de intarziere.
Pentru termenul de judecata de la data de 30.04.2010 reclamantul a fost citat cu mentiunea de a achita taxa judiciara de timbru in cuantum de 88 lei si timbru judiciar de 3 lei, conform Art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 si art. 3 alin. 2 din OG nr. 32/1995.
Intrucat nu s-a depus taxa de timbru in cuantumul comunicat si reprezentantul reclamantului a aratat ca acesta nu intelege sa achite taxa de timbru intrucat este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform Art. 17 din Legea Legea nr. 146/1997 si a Art. 26 din Ordinul nr. 706/C/22.04.1999, la termenul de judecata de la data de 30.04.2010, instanta a invocat, din oficiu, exceptia de netimbrare, pe care o va admite, pentru considerentele ce urmeaza:
Potrivit Art. 1 din Legea nr. 146/1997, „actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevazute in prezenta lege, si se taxeaza in mod diferentiat, dupa cum obiectul acestora este sau nu evaluabil in bani, cu exceptiile prevazute de lege”.
Potrivit Art. 17 din Legea nr. 146/1997:
„Sunt scutite de taxa judiciara de timbru cererile si actiunile, inclusiv caile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputatilor, Presedintia Romaniei, Guvernul Romaniei, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public si de Ministerul Finantelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum si cele formulate de alte institutii publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, cand au ca obiect venituri publice.”
Potrivit Art. 26 din Ordinul nr. 760/C/22.04.1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
„……..
(2) Sunt scutite de taxa judiciara de timbru cererile si actiunile, inclusiv caile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputatilor, Presedintia Romaniei, Guvernul Romaniei, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Ministerul Public, de Ministerul Finantelor si unitatile din subordinea acestuia, indiferent de obiectul acestora; cererile si actiunile, precum si caile de atac formulate de alte institutii publice/de interes public, indiferent de calitatea procesuala a acestora, sunt scutite de taxa judiciara de timbru atunci cand au ca obiect venituri publice.
(3) In intelesul Legii nr. 146/1997, in categoria "venituri publice" se includ: veniturile bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale bugetului Fondului de asigurari sociale de sanatate, bugetului trezoreriei statului, veniturile din rambursari de credite externe si din dobanzi si comisioane derulate prin trezoreria statului, precum si veniturile bugetelor institutiilor publice/de interes public cu caracter autonom, provenite din sursele prevazute in legile de aprobare a bugetelor.”
Timbrul judiciar se datoreaza in functie de valoarea obiectului cererii, dupa distinctiile prevazute de art. 3 din OG nr. 32/1995. Potrivit Art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, timbrul judiciar nu se aplica in cazurile in care nu se percepe taxa de timbru.
Instanta retine ca scutirea de la plata taxei judiciare de timbru se face numai in mod exceptional si numai in cazurile strict prevazute de lege, fiind exceptia de la regula datorarii taxei judiciare de timbru.
Legea 146/1997 scuteste de la plata taxelor judiciare de timbru numai cererile care au ca obiect venituri publice.
Intrucat exceptiile sunt de stricta interpretare si aplicare se impune ca si termenul de „venituri publice” sa fie interpretat restrictiv. In acest sens, veniturile publice sunt numai acele venituri care alimenteaza bugetele publice, astfel cum sunt ele reglementate de Legea nr. 500/2002, adica taxele, impozitele, veniturile obtinute din bunurile proprietate publica si alte activitati sau servicii publice care alimenteaza bugetele publice.
Nu pot fi insa incadrate in aceasta categorie pricinile care au ca obiect obligarea paratului/paratilor la plata unor sume de bani in temeiul unor contracte incheiate intre partile din prezenta cauza si repunerea in situatia anterioara incheierii acestor contracte, intrucat unitatile administrativ-teritoriale se comporta ca orice particular si pricinile sus-mentionate sunt supuse dispozitiilor de drept comun. Obiectul cererii de chemare in judecata nu se confunda cu calitatea subiectului care cere concursul justitiei, pentru ca textul de lege scuteste de la plata taxelor judiciare de timbru nu toate cererile in care unitatile administrativ-teritoriale sunt in postura de reclamante, ci numai cele care au ca obiect venituri publice.
Instanta constata ca nu pot fi scutite de plata taxelor judiciare de timbru recuperarile ce privesc acte juridice prin care se gestioneaza patrimoniul privat al acestor subiecte de drept public, pe simpla declaratie ca acestea sunt „venituri publice”, ci scutirea se face prin raportare la natura intrinseca a sumelor ce se cer recuperate, putand fi considerate venituri publice numai acele sume stabilite prin lege si care privesc taxe, impozite ori cele care provin din exploatarea bunurilor proprietate publica (si care imprumuta natura de venituri publice de la caracterul si regimul public al bunurilor exploatate, fiind fructe ale acestora).
Prin urmare, recuperarea unor sume din contracte in care unitatea administrativ-teritoriala s-a comportat ca un particular cu privire la patrimoniul sau privat nu se incadreaza in exceptia prevazuta de legea organica a taxelor judiciare de timbru.
Avand in vedere considerentele de mai sus, precum si dispozitiile Art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, instanta va anula cererea de chemare in judecata ca netimbrata”.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs d-l R.S., Primarul municipiului Bacau, solicitand casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei aceleiasi instante pentru solutionarea pe fond a pricinii, cu motivarea ca prima instanta a aplicat gresit art.17 din L.146/1997 intrucat pretentiile solicitate prin actiune constituie venituri publice, fiind varsate in bugetele locale potrivit legii bugetului de stat nr.507/2004.
Formuland intampinare (f.12-15), d-l R.C.I.a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, motivat de faptul ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.457/18.05.2006 de BNP H.C.E. din Bacau calitatea de concesionar a fost dobandita de noul proprietar al imobilului instrainat, respectiv M.A., situatie prevazuta la cap. VII din contractul de concesiune nr.87/2001 incheiat de intimat si Primaria municipiului Bacau. Prin aceeasi intampinare, intimatul-parat a solicitat respingerea recursului ca nefondat intrucat debitul sau catre Primaria Bacau este zero, astfel cum rezulta din certificatele de atestare fiscala depuse la dosar.
In dovedirea sustinerilor sale, intimatul-parat a depus la dosar, in fotocopie, adresa nr.159338/34513/19.06.2009 a Primariei municipiului Bacau, Directia Patrimoniu (f.16), inscris aflat si la dosarul primei instante (f.42).
In recurs nu au fost depuse inscrisuri noi.
Examinand actele dosarului, tribunalul retine, in ceea ce priveste exceptia netimbrarii ce va fi analizata cu prioritate fata de dispozitiile art.20 alin.(1) din L.146/1997, urmatoarele:
Intre municipiul Bacau, unitate administrativ-teritoriala, in calitate de concedent si d-l I.R.C., in calitate de concesionar a fost incheiat contractul de concesionare nr.87/3.01.2001, avand ca obiect folosinta unei suprafete de 16 mp teren situat in Bacau, (f.6-8 dosar judecatorie), locuinta ce face parte din domeniul privat al municipiului, potrivit art.3 si 4 din L.213/1998.
Dispozitiile art. 17 din L.146/1997 arata ca sunt scutite de taxa judiciara de timbru cererile si actiunile, inclusiv caile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputatilor, Presedintia Romaniei, Guvernul Romaniei, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public si de Ministerul Finantelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum si cele formulate de alte institutii publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, cand au ca obiect venituri publice.
Sumele obtinute prin inchirierea unor bunuri aflate in proprietatea privata a unitatilor administrativ-teritoriale fac parte din bugetul de stat sau, dupa caz, din bugetele locale, potrivit dispozitiilor legilor bugetului de stat (incluse fiind in notiunea de „venituri din concesiuni si inchirieri” – L. nr.388/2007, 18/2009, 11/2010 anexa nr.1 pagina 4), astfel incat actiunile vizand restituirea acestor sume cad sub incidenta art.17 din L.146/1997, fiind, deci, scutite de la plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.
Notiunea de „venituri publice” nu este indisolubil legata de bunurile aflate in proprietate publica, cum in mod gresit a apreciat prima instanta, esentiala fiind destinatia sumelor obtinute din exploatarea bunurilor aflate fie in proprietate publica, fie in proprietate privata, in cazul de fata, sumele provenite din inchirieri/concesionari facand parte din bugetul public, destinat folosului comun, obstesc al cetatenilor, fie ai intregului stat fie doar ai unei unitati administrativ-teritoriale.
In consecinta, in temeiul art.312 alin.(1) si (5) Cpc, instanta va admite recursul, va casa sentinta Judecatoriei Bacau si, respingand exceptia netimbrarii, va trimite cauza acestei instante pentru a fi solutionata pe fond, urmand a fi avuta in vedere, potrivit art.137 alin.(1) Cpc, si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parat.