Drepturi banesti. Sentinta civila nr. 2047/D din data de 09.12.2010
pronunțată de Tribunalul Bacau

Constata ca prin actiunea inregistrata sub nr. 678/110/2010 la 11.02.2010, la Tribunalul Bacau, precizata ulterior (f.8, 30) reclamantul D.V. a chemat in judecata pe parata Primaria Mun. Bacau, pentru ca pe cale de hotarare judecatoreasca, aceasta sa fie obligata sa-i plateasca:
suma de 3500 lei, ce i se cuvin reclamantului pentru munca depusa in calitate de conducator auto, incepand din decembrie 2008 si pana la data de 30.03.2010,
suma de 2000 lei, ce reprezinta impozitul oprit din suma de bani acordata pentru hrana, din anul 2007 si pana la promovarea actiunii.
indemnizatia de tinuta: 200lei/luna din decembrie 2008, toate aceste sume urmand a fi actualizate in raport de indicele de inflatie
daune morale in valoare de 1.000 lei
cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii sale, a aratat reclamantul ca este angajat al Primariei Bacau, Directia Administratia Pietelor, pe postul de reparator-intretinere cantare iar din luna decembrie 2008 desfasoara si munca de conducator auto pe autoturismul Dacia 1307 din dotarea Administratiei, fara a fi remunerat in mod corespunzator, parata avand obligatia sa-i acorde salariul cel mai mare, respectiv salariul pe care il primeste un angajat pe postul de sofer, precum si 200 lei lunar pentru tinuta. Se arata, de asemenea, ca printr-o hotarare a Consiliului Local Bacau s-a aprobat acordarea sumei de 400 lei lunar fiecarui angajat reprezentand „subventii hrana”, suma inclusa la calculul impozitului pe venit, cu incalcarea dispozitiilor legale in materie fiscala.
Motivand in drept actiunea, reclamantul a invocat dispozitiile art.281-283, 291 din codul muncii, dispozitiile HG 281/1993, art.21 alin.2 si 3 din L.154/1998, HG 775/1999, HG 250/1992, art.43 din L.573/2003, art.241 din codul muncii, HCL 370/2006, prevederile contractului colectiv de munca incheiat pentru anii 2007-2010 precum si cele ale contractului individual de munca.
In dovedirea sustinerilor sale, reclamantul a depus la dosar inscrisuri (f.3,4,18-28,37,38, 131-135) si a solicitat audierea martorului S.N.(f.137).
Actiunea este scutita de taxa judiciara de timbru si de timbru judiciar.
Formuland intampinare in calitate de reprezentant legal al Municipiului Bacau, Primarul municipiului a invocat lipsa capacitatii procesuale de folosinta a primariei (f.10,11), exceptie solutionata in sensul respingerii prin incheierea din 13.10.2010 (f.114,115). Paratul a depus la dosar inscrisuri (f.39-110, 120-130) si a solicitat audierea martorului B.D.(f.136).
La dosar, partile au depus acte in sustinerea punctelor de vedere, Primariei a raspuns la interogatoriu si au fost audiati martori pentru reclamant si pentru parat.
Din oficiu, in temeiul art.129 alin.(5) Cpc, instanta a dispus administrarea probei cu interogatoriul paratei (f.30, 33, 86).
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, instanta a retinut in fapt urmatoarele:
D-l D. V. a fost angajat pe postul de mecanic – cantare, in cadrul Directiei Administratia Pietelor, partile incheind contractul individual de munca inregistrat sub nr.376/24.01.2006 (f.39, 40), avand atributiile stabilite prin fisa postului semnata la 14.01.2010 (f.3).
Incepand decembrie 2008, pe langa activitatea curenta, reclamantul a indeplinit si atributii specifice postului de conducator auto, astfel cum dovedesc probele administrate in cauza, respectiv foile de parcurs emise la 2.11.2009 si 24.02.2010 si fisele de activitate zilnica din ianuarie, martie 2009, ianuarie 2010, completate pentru autoturismul Dacia 1307, din dotarea Administratiei Pietelor (f.24-28), inscrisuri care se coroboreaza cu declaratia martorului S.N. (f.137) potrivit careia reclamantul a lucrat si ca sofer incepand din decembrie 2009, existand chiar si o conventie verbala in sensul ca acesta sa lucreze jumatate din timpul de lucru ca sofer si jumatate ca lacatus.
Aceste probe demonstreaza ca activitatea de sofer prestata de reclamant nu a avut un caracter sporadic, nesemnificativ raportat la timpul de lucru, astfel cum a declarat martorul B. D. (angajat al Primariei Bacau – f.136), d-l D. V. prestand chiar si cate 8 ore pe zi in aceasta calitate (de conducator auto), astfel cum se consemneaza in fisele de activitate zilnica a autovehiculului condus.
De asemenea, chiar angajatorul a depus la dosar mai multe fise de activitate zilnica, precum si foi de parcurs pentru autovehicule transport marfa, care dovedesc indeplinirea atributiilor de conducator auto de catre reclamant (f. 120-130).
Considerand sustinerea reclamantului ca fiind dovedita, in temeiul art.40 alin.(2) lit.c) din Codul muncii, instanta va obliga pe angajator sa procedeze la calcularea si la plata catre reclamant a diferentelor de drepturi salariale cuvenite acestuia pentru munca prestata zilnic constand in 4 ore lucrate ca mecanic de cantare si 4 ore ca sofer, incepand din decembrie 2008 si pana la data de 31.03.2010, avand in vedere remuneratia stabilita pentru fiecare post in parte.
In ceea ce priveste indemnizatia de tinuta de 200 lei lunar solicitata de reclamant, instanta constata ca potrivit art.110 alin.(5) din Contractul colectiv de munca al personalului contractual al institutiilor subordonate Consiliului Local al Municipiului Bacau, aprobat prin HCL nr.370/2006 (f.18-22), personalul contractual care desfasoara activitati de relatii cu publicul sau care intra prin prisma activitatii pe care o intreprind sub incidenta unor astfel de relatii, va beneficia lunar de 200 lei pentru acoperirea unei parti din cheltuielile cu achizitionarea unei vestimentatii, conform cerintelor impuse de Codul de conduita al personalului contractual si Regulamentului intern.
Reclamantul nu a facut, insa, dovada indeplinirii conditiilor cerute de text, martorul S.N. aratand ca, in indeplinirea atributiilor de sofer, salariatul transporta personal si din cadrul altor directii ale primariei, activitatea sa fiind in principal legata de cea a „Directiei Administratia Pietelor”, fara a desfasura in mod necesar relatii cu publicul. Pe de alta parte, alineatul 6 al art.110 mai sus-citat cere ca achitarea sumei de 200 lei sa se efectueze conditionat de depunerea documentelor justificative, astfel de documente nefiind depuse nici la institutia angajatoare si nici la dosarul cauzei, motiv pentru care cererea reclamantului vizand plata „indemnizatiei de tinuta” urmeaza a fi respinsa ca nefondata.
Referitor la sumele care i-au fost acordate reclamantului in perioada 01.01.2007-31.12.2009 - ca subventii pentru hrana (drepturi speciale in vederea mentinerii sanatatii si securitatii in munca), instanta constata ca la art. 110 alin. 1 liniuta 2 din Contractul colectiv de munca pe unitatea parata, se prevede ca personalului contractual, deci si reclamantului, i se vor acorda lunar drepturi speciale in vederea obtinerii unui randament cat mai ridicat la locul de munca, sub forma unei mese calde, servite in incinta unitatii sau - daca angajatorul nu isi va putea indeplini in natura aceasta obligatie - sub forma unei sume de 200 lei/lunar.
Paratul se apara sustinand ca aceste sume au fost impozitate conform Codului fiscal (Legii 571/2003) insa, potrivit art. 55 alin.(4) lit.b) din Codul fiscal, drepturile de hrana acordate de angajator salariatilor nu sunt incluse in veniturile salariale si nu sunt supuse impozitarii, astfel incat, considerand intemeiat acest capat de cerere, instanta va obliga pe angajator sa restituie reclamantului sumele retinute cu titlu de impozit pentru indemnizatia de hrana incepand cu decembrie 2008 si pana la 31.03.2010, sume ce vor fi actualizate in raport de indicele de inflatie pana la data platii efective.
Nefiind dovedite, atat cererea de obligare a paratului la plata de daune morale, cat si cea privind cheltuielile de judecata urmeaza a fi respinse.