Legea 10/2001

In cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 03.10.2006, sub nr. 5398 (nr. nou 3117/110), reclamantul H.G., a solicitat instantei retrocedarea imobilului situat in Bacau, in suprafata de 2102 mp, liber de constructii, invocand dispozitiile art. 35 si 36 din Legea nr. 33/1994, in sensul ca imobilul in litigiu a fost expropriat, dar lucrarile avute in vedere nu au fost incepute si nu a avut loc o noua declaratie de utilitate de publica.
Ulterior, reclamantul si-a precizat cererea aratand ca intelege sa se judece cu Primaria Municipiului Bacau si cu Consiliul Local Bacau, institutii ce au fost introduse in cauza si citate in calitate de parati.
Primarul Mun. Bacau a formulat intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, in raport de faptul ca imobilul in litigiu face obiectul Legii nr. 10/2001, precum si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Primarului Mun. Bacau.
Exceptiile au fost respinse de catre instanta prin incheierea din 28.02.2007.
La termenul de judecata din 03.10.2007, reprezentantul paratilor a reiterat exceptia inadmisibilitatii actiunii, motivat de pronuntarea de catre ICCJ, in interesul legii, a Deciziei nr. 53/2007.
La termenul de judecata din 09.01.2008, reclamantul a depus la dosar „precizari”, prin care a aratat ca prezenta actiune reprezinta o revendicare, care din motive medicale nu a putut fi promovata conform procedurii speciale prevazute de Legea nr. 10/2001.
Exceptia inadmisibilitatii a fost unita cu fondul la termenul de judecata din 02.04.2008, termen la care reclamantul si-a precizat din nou cererea, in sensul ca prezenta cauza este o actiune in retrocedare a bunului in litigiu, termenul de revendicare fiind mentionat in cadrul precizarilor depuse la data de 09.01.2008, dintr-o eroare materiala.
Instanta a incuviintat pentru reclamant proba cu expertiza tehnica topocadastru, raportul de expertiza precum si suplimentul la acest raport, fiind depuse la dosarul cauzei.
De-asemenea, instanta a dispus emiterea de adrese catre principalii furnizori de utilitati (gaz, energie electrica, apa, canalizare si telefonie), relatiile solicitate fiind inaintate la dosarul cauzei.
Avand in vedere caracterul incert al cauzei prezentei cereri, prin incheierea din 21.12.2009, instanta a repus cauza pe rol si a pus in vedere reclamantului sa precizeze cadrul procesual (natura actiunii), respectiv sa indice daca este vorba de o actiune in revendicare sau retrocedare.
Precizarile solicitate au fost depuse de catre reclamant la termenul de judecata din 17.03.2010.
Exceptia inadmisibilitatii a fost pusa in discutia partilor la termenul de judecata din 28.04.2010, cand instanta a ramas in pronuntare si cu privire la fondul cauzei.
Analizand cu prioritate exceptia inadmisibilitatii, instanta retine urmatoarele:
Prin ultima cerere precizatoare formulata, reclamantul a aratat ca prezenta cerere este o revendicare, motivand in sensul ca nu a putut urma procedura administrativa a legii nr. 10/2001, din motive medicale.
Reclamantul invoca in sprijinul sau considerentele deciziei nr. 53/2007 pronuntata de ICCJ in interesul legii, prin care s-a transat problema inadmisibilitatii actiunilor in retrocedare, intemeiate pe Legea nr. 33/1994, avand ca obiect imobile expropriate in timpul regimului comunist.
De-asemenea, se invoca considerentele deciziei nr. 33/2008, pronuntate de pronuntata de ICCJ in interesul legii, cu privire la prioritatea CEDO fata de legea speciala, prioritate care poate fi validata in cazul unei actiuni in revendicare.
Instanta apreciaza ca niciuna dintre aceste decizii nu pot fi avute in vedere in speta, in sensul respingerii exceptiei inadmisibilitatii si a admiterii actiunii reclamantului.
Astfel, este indubitabil ca imobilul in litigiu face obiectul Legii nr. 10/2201, astfel incat reclamantul ar fi trebuit sa formuleze notificare cu respectarea termenului legal.
Avand in vedere ca reclamantul si-a intemeiat actiunea pe disp. art. 480 c.civ. si pe art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la CEDO, instanta apreciaza ca Decizia nr. 53/2007 nu este incidenta in speta, deoarece aceasta statueaza cu privire la admisibilitatea actiunilor in retrocedare, intemeiate pe Legea nr. 33/1994 (lege speciala in raport cu dispozitiile dreptului comun), in raport de procedura Legii nr.10/2001.
Or, din precizari rezulta in mod clar ca reclamantul nu a formulat o actiune in retrocedare intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 33/1994, astfel incat Decizia nr. 53/2007 nu este relevanta in cauza.
Chiar daca s-ar aprecia in sensul contrar, instanta retine ca reclamantul nu a facut dovada unor motive independente de vointa sa (cu alte cuvinte, a fortei majore) care l-a impiedicat sa declanseze procedura administrativa a Legii nr. 10/2001.
Astfel, din actele medicale depuse la dosar rezulta ca reclamantul a fost operat de hernie de disc in anul 2002 si a mai fost internat in cursul anului 2006, fara a se face dovada ca reclamantul a fost imobilizat pe intreaga durata a termenului in care s-au putut formula notificari in temeiul legii nr. 10/2001. Chiar daca ar fi fost asa, nu se poate justifica pasivitatea reclamantului, care ar fi putut apela la un mandatar sau au avocat in acest sens.
In ceea ce priveste decizia nr. 33/2008 pronuntata de ICCJ in interesul legii, instanta apreciaza ca, intr-o maniera oarecum contrara scopului unui recurs in interesul legii, aceasta nu transeaza in mod clar si univoc problema admisibilitatii actiunilor in revendicare privind imobile ce fac obiectul Legii nr. 10/2001. Astfel, instanta suprema a nuantat, lasand la indemana instantelor investite cu astfel de actiuni incadrarea spetei in una din cele doua ipoteze descrise in considerente.
In aceasta decizie au fost reiterate considerentele deciziei nr. 53//2007, cu privire la posibilitatea promovarii unei actiunii in revendicare de catre persoanele care nu au urmat procedura legii nr. 10/2001 din motive independente de vointa lor, or, asa cum s-a aratat mai sus, reclamantul nu se afla intr-o astfel de situatie.
Pe de alta parte, pentru a se pune problema concursului dintre legea nr. 10/2001, in raport de care revendicarea este inadmisibila, si CEDO, este necesar, ca in raport de paratii din prezenta speta, sa existe posibilitatea restituirii in natura, adica a obligarii paratilor la a lasa reclamantului in deplina proprietate si linistita posesie bunul revendicat.
Or, in speta, din raportul de expertiza efectuat, precum si din suplimentele intocmite de expert, rezulta ca din terenul revendicat libera de constructii este doar suprafata de 604,58 mp insa aceasta este afectata de retele edilitare, deci chiar daca s-ar fi promovat notificare, ar fi fost posibila doar acordarea de despagubiri.
Fata de cele expuse mai sus, apreciind ca exceptia este intemeiata, instanta urmeaza a o admite si a respinge ca atare cererea.