Legea 10/2001 Sentinta civila nr. 1809/D din data de 16.12.2009
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bacau sub nr. 4198/02.06.2005, reclamantii B.A.I. si B.A.I. au chemat in judecata Primaria Bacau, solicitand obligarea acesteia la obligarea deciziei de restituire in proprietate a terenului in suprafata de 2284 m.p., situat in Bacau, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, s-a aratat ca reclamantii sunt mostenitorii defunctului B.G., decedat in anul 1929. imobilul in litigiu a fost preluat fara titlu valabil in baza Decretului nr. 111/1951, conform procesului-verbal de preluare din 6.05.1954, a procesului verbal de inventariere nr. 695/30.10.1954 si a sentintei civile nr. 549/1954. Reclamantii au notificat in termenul legal Primaria Bacau, conform Legii nr. 10/2001, si, desi au fost solutionate toate litigiile vizand acest teren, primaria refuza eliberarea acestei decizii.
Cererea este scutita de plata taxelor de timbru.
La cerere au fost atasate inscrisuri.
Parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii, aratand ca terenul in litigiu este proprietatea S.C. M.T. S.R.L., dobandit prin uzucapiune conform sentintei civile nr.1690/2004 pronuntata de Tribunalul Bacau, astfel incat parata nu mai poate dispune de imobil in sensul restituirii in natura.
La termenul de judecata din 28.09.2005, reclamantii si-au completat actiunea cu o cerere avand ca obiect revendicare, formulata in contradictoriu cu parata S.C. M.T. S.R.L., prin care se solicita compararea titlurilor partilor.
Prin sentinta civila nr. 1244/2005, Tribunalul Bacau a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active si a respins ca atare actiunea formulata in contradictoriu cu Primari Bacau, si a disjuns capatul de cerere avand ca obiect revendicare, iar ulterior, prin sentinta nr. 197/01.02.2006, a fost admisa exceptia necompetentei materiale a instantei si declinata competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Bacau, instanta investita in mod irevocabil cu solutionarea acestei cauze, ca urmare a solutionarii conflictului negativ de competenta de catre Curtea de Apel Bacau, prin sentinta civila nr. 7/24.03.2008. In consecinta, la Judecatoria Bacau, cererea in revendicare a fost inregistrata initial sub nr. 2626/2006, iar dupa pronuntarea regulatorului de competenta sub nr. 6483/180/2008.
In ceea ce priveste sentinta civila nr. 1244/2005, privind cererea intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 10/2001, in cauza au fost promovate atat calea de atac a apelului cat si a recursului, si, ca urmare a rejudecarii apelului, prin decizia civila nr. nr. 351/2007, Curtea de apel Bacau a admis apelul, a desfiintat in parte sentinta de mai sus, a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a contestatorilor si a trimis cauza la Tribunalul Bacau pentru solutionarea pe fond a contestatiei.
La Tribunalul Bacau, in rejudecare, cauza a fost inregistrata sub nr. 6463/110/2007.
La data de 15.01.2008, reclamantii au depus la dosar cerere precizatoare si modificatoare a actiunii, prin care au solicitat, in contradictoriu cu paratii Municipiul Bacau, Primarul Mun. Bacau si S.C. M.T. S.R.L., sa se constate preluarea fara titlu a imobilului situat in Bacau, jud. Bacau si sa se dispuna restituirea in natura a suprafetei de 2284 m.p. teren, prin solutionarea de catre instanta, pe fond, a notificarii, conform Deciziei nr. XX/2007 pronuntata de I.C.C.J. in interesul legii.
In motivarea acestei cereri s-au aratat, in esenta, urmatoarele:
In ceea ce priveste primul capat de cerere, la legalitatea aplicarii Decretului nr. 111/1961 trebuie avut in vedere ca imobilul a fost preluat de la G.B., si, fie ca este de vorba de Inaltul Regent, decedat in 1929, sau de fiul acestuia si unchiul reclamantilor, decedat in anul 1943, imobilul nu mai apartinea niciuneia dintre aceste persoane, fiind decedate. Ca atare, sentinta civila nr. 549/1954 este nula, fiind pronuntata in contradictoriu cu o persoana lipsita de capacitate de folosinta. Pe de alta parte, impozitele datorate aveau o vechime de doar 1 an, de unde rezulta ca intre anul 1943, data decesului lui G.B.-fiul, si anul 1951 fusesera achitate in permanenta. Referitor la al doilea capat de cerere, se arata ca la data notificarii formulate de reclamanti, imobilul se afla in patrimoniul Mun. Bacau si in posesia unei organizatii cooperatiste care avea o obligatie de restituire conform art. 9 din Legea nr. 10/2001. Sentinta civila nr. 1690/2004, pronuntata de Tribunalul Bacau nu este opozabila reclamantilor si intra in contradictie cu art. 21 din Legea nr. 10/2001 si cu actele de atestare a imobilului constructie, edificat pe terenul in litigiu, ca monument istoric. Astfel, terenul urmeaza regimul juridic al constructiei si, ca atare, facand parte din domeniul public, nu poate fi dobandit prin uzucapiune, fata de dispozitiile art. 11, al. 1, lit. c din Legea nr. 213/1998. Convertirea posesie in proprietate dupa intrarea in vigoare legii nr. 10/2001 este nelegala, iar S.C. A.C. BACAU nu putea transmite posesia, intrucat era detentor precar. Actiunea formulata de catre S.C. M.T. S.R.L. in contradictoriu cu Primaria Bacau a fost respinsa in mod irevocabil, iar ulterior, cu rea credinta, aceasta a chemat in judecata pe A. Bacau, obtinand o sentinta irevocabila prin care s-a constatat uzucapiunea, insa aceasta sentinta nu este opozabila reclamantilor, fiind lipsita de efecte juridice.
Paratul Primarul Mun. Bacau a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, motivand in esenta ca imobilul apartine S.C. M.T. S.R.L..
SC M.T. SRL a formulat, de-asemenea, intampinare, prin care a invocat exceptia tardivitatii cererii modificatoare, precum si exceptia lipsei calitatii procesuale active, motivat de faptul ca certificatul de mostenire succesiva depus de reclamanti la dosar nu face dovada existentei bunului litigios in proprietatea autorului acestora si a preluarii abuzive de la acesta.
La intampinare au fost atasate inscrisuri.
La termenul de judecata din 14.05.2008, instanta a respins exceptia tardivitatii cererii de modificare a actiunii si a unit cu fondul exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor.
La rejudecare, instanta a incuviintat pentru reclamanti proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei si cu expertiza topocadastru. Raportul de expertiza intocmit in cauza a fost depus la dosar (f. 130-133). Ca urmare a obiectiunilor formulate de catre reclamanti, s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiza topocadastru (f. 158-159).
Ca urmare a cererii formulate de catre reclamanti, la termenul de judecata din 24.06.2009, instanta a admis exceptia litispendentei si a dispus reunirea prezentei cauze cu dosarul nr. 6463/180/2007 al Judecatoriei Bacau, avand ca obiect revendicare, in contradictoriu cu parata SC M.T. SRL.
Cu privire la actiunea in revendicare, instanta constata ca in cadrul dosarului nr. 2626/2006, parata S.C. M.T. S.R.L. a formulat intampinare si, respectiv, completare la intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active, motivand, in esenta, ca reclamantii nu fac dovada preluarii abuzive de la Inaltul regent Gh. B. si nici de la fiul acestora si nici a calitatii lor de mostenitori dupa cei doi defuncti, certificatul de mostenitor succesiv neavand nicio valoare juridica. Pe fond, se arata ca autoarea lor, URCM, a fost inscrisa in Registrul matricol cladiri si terenuri inca din anul 1952, iar din schita intocmita in anul 1992 pentru imobilul pe care detine rezulta ca din terenul in litigiu este altul decat cel pe care il stapaneste ca proprietara. Dreptul de proprietate dobandit de catre parata in baza sentintei civile nr. 1690/03.12.2004 a fost inscris in cartea funciara la data de 20.01.2005 si de la acea data este opozabil reclamantilor.
La intampinare au fost atasate inscrisuri.
In dosarul nr. 2626/2006, s-a dispus efectuarea unei expertize topocadastru, raportul de expertiza intocmit fiind depus la dosar (f. 96-103).
Dupa inregistrarea cauzei sub nr. 6483/180/2008, la Judecatoria Bacau, ca urmare a solutionarii conflictului negativ de competenta, instanta a constatat nulitatea raportului de expertiza topocadastru si a dispus refacerea lui (f. 92-96)
La termenul de judecata din 16.03.2010, reclamantii au depus la dosar o cerere precizatoare si completatoare a actiunii, prin care au solicitat, in contradictoriu cu SC M.T. SRL, Municipiul Bacau, prin Primar si Statul roman, prin Ministerul Finantelor Publice, sa fie obligati paratii sa lase in deplina proprietate si linistita posesie terenul in suprafata de 2284 mp, astfel cum a fost determinat prin raportul de expertiza intocmit de catre expertul T.M., in baza art. 480 c.civ., precum si la plata sumei estimate provizoriu la 100.000 lei pentru suprafata de teren care nu poate fi restituita, fata de dispozitiile art. 480-481 c.civ si ale Deciziei nr. 33/2008, pronuntata de ICCJ in interesul legii..
In motivarea acestei cereri, s-a aratat, in esenta, ca titlul paratei SC M.T. SRL nu le este opozabil si nu poate produce efecte juridice avand in vedere ca este ulterior formularii notificarii in temeiul Legii nr. 10/2001. Dobandirea unui drept de proprietate ulterior Legii nr. 10/2001 nu este de natura sa limiteze actiunea in revendicare, avand in vedere Decizia nr. 33/2008 a ICCJ, astfel incat, fata de caracterul obligatoriu al acestei decizii, paratii Statul Roman sau Municipiul Bacau sunt desemnati pentru plata de despagubiri ca uzurpatori. Se mai arata ca cererea avand ca obiect despagubiri are caracter subsidiar si are ca temei culpa exclusiva a Municipiului Bacau care nu a realizat nici un demers pentru a proteja terenul atestat ca domeniu public si a refuzat restituirea.
La acelasi termen, parata SC M.T. SRL a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare.
Paratul municipiul Bacau, prin primar a formulat intampinare la cererea precizatoare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, motivat de faptul ca terenul in litigiu nu se afla in patrimoniul sau, precum si exceptia inadmisibilitatii actiunii, fata de dispozitiile Deciziei nr. 33/2008, pronuntata de ICCJ in interesul legii.
Dupa reunirea cauzelor si introducerea in cauza in calitate de parat a Statului Roman, prin Ministerul finantelor Publice, acest parat a formulat intampinare, prin DGFP Bacau, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive si exceptia inadmisibilitatii cererii.
In dovedirea cererii avand ca obiect despagubiri, reclamantii au cerut proba cu expertiza evaluatoare, respinsa de catre instanta.
La termenul de judecata din 18.11.2009, instanta a unit cu fondul exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul Roman, prin Ministerul finantelor Publice.
Analizand probatoriul administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
In cauza, instanta a fost investita cu solutionarea a patru capete de cerere, ce urmeaza a fi analizate separat, impreuna cu exceptiile formulate de catre parati privitoare la fiecare dintre aceste cereri, dupa cum urmeaza: constatarea preluarii fara titlu de catre stat a imobilului in litigiu, o cerere intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 10/2001, formulata in contradictoriu cu paratul Municipiul Bacau, prin care se solicita instantei a se pronunta pe fondul notificarii formulate de cei doi reclamanti in sensul restituirii in natura a terenului in litigiu, o cerere in revendicare formulata in contradictoriu cu parata SC M.T. SRL, precum si o cerere cu caracter subsidiar, intemeiata de-asemenea, pe dispozitiile legii nr. 10/2001, avand ca obiect acordarea de despagubiri banesti, formulata in contradictoriu cu paratii Municipiul Bacau, prin Primar si cu Statul Roman, prin Ministerul finantelor Publice.
I,II. Prin notificarea formulata la data de 30.07.2001, prin mandatar R.C., reclamantii au solicitat Primariei Bacau sa le restituie constructiile situate in Bacau, cunoscute sub numele de Casele Regentului B., precum si un teren in suprafata de 4200 mp. In cererile precizatoare ulterioare , reclamantii s-au referit doar la imobilul in suprafata de 2284 mp, astfel incat instanta va analiza cererea ca atare.
In cauza, reclamantii au calitatea de persoane indreptatite in sensul Legii nr. 10/2001, pentru urmatoarele considerente:
In conformitate cu certificatul de mostenitor succesiv depus la dosar (f. 7, dosar nr. 4198/2005), necontestat, reclamantii sunt nepotii de fiu al lui G.B. („Inaltul Regent”), decedat in 1929, tatal lor, D. B., decedat in anul 1979, fiind singurul mostenitor acceptant.
Din actele de la dosar, rezulta ca terenul in litigiu, precum si constructia edificata pe acesta, (ce nu face obiectul actiunii) a apartinut autorilor reclamantilor. Astfel, din declaratia de notorietate aflata la fila 60, dosar nr.2626/2006 reiese ca terenul aflat la intersectia strazilor Bacau Ocna si Vulturi a fost cumparat de numitul V. B., tatal Inaltului Regent G.B., care a edificat o casa pe acesta. Din actul de vanzare aflat la fila 61, dosar nr. 2626/2006, rezulta ca Ion P: B. a vandut Societatii Ortodoxe Nationale a femeilor romane o casa si un teren, despre care se face mentiunea ca se invecineaza la apus cu proprietatea mostenitorilor B.. Or constructia vanduta (in stare avansata de degradare)se gaseste in prezent pe str. O., fiind vorba despre fostul internat al Liceului de fete, constructie care apare si in alte acte de la dosar, respectiv sentinta de preluare nr. 549/1954 (fila 13, dosar fond nr. 4198/2005), ca fiind vecinatate a imobilului in litigiu.
Pe de alta parte, terenul in litigiu si constructia in litigiu sunt inscrise in evidentele fiscale, pana la nivelul anilor 1950, ca apartinand mostenitorilor defunctei Z. B. (mama Inaltului regent, bunicul reclamantilor). Din 1950, desi nu exista un act formal de preluare pana in 1954, imobilul apare inscris in aceleasi evidente ca apartinand fostei Intreprinderi de Locuinte si Localuri, iar din procesul-verbal din 06.05.1954 (fila 57, dosar nr. 924/32/2007 al C.A. Bacau), reiese ca imobilul este administrat de I.L.L. de la 01.04.1991. Aceasta inadvertenta este folosita de catre parata SC M.T. SRL pentru a invoca lipsa de identitate dintre terenul din litigiu si cel pe care il detine ca proprietar. Desi din raportul de expertiza topocadastru intocmit de expertul T., rezulta, astfel cum vom arata ulterior, ca, intr-adevar, aceasta identitate este partiala, sustinerea acestei parate nu poate fi avuta in vedere de catre instanta fiind vorba in mod clar de acelasi amplasament si aceeasi localizare pentru cele doua terenuri, un indiciu important fiind vecinatatea internatului Liceului de fete.
Din cele expuse mai sus, rezulta ca imobilul in litigiu a fost preluat abuziv in fapt in 1954, iar in mod formal, in drept, conform Decretului nr. 111/1951, prin sentinta civila nr. 549/1954, pronuntata de Tribunalul popular al orasului Bacau, in care figureaza ca parat G.B..
Cu privire la acest din urma aspect, in cadrul cererii avand ca obiect constatarea preluarii fara titlu, reclamantii invoca nulitatea acestei sentinte, pe considerentul ca s-a pronuntat in contradictoriu cu o persoana lipsita de capacitate de folosinta (fie ca era vorba de Inaltul Regent, decedat in 1929, fie despre fiul acestuia, G.B., decedat in 1943). Pe de alta parte, parata SC M.T. SRL, invoca acelasi aspect in sustinerea exceptiei lipsei calitatii procesuale active, respectiv ca imobilul nu a fost preluat de la autorul reclamantilor, D. B..
Instanta retine ca, desi este adevarat ca preluarea nu s-a facut de la tatal reclamantilor, D. B., din procesul-verbal din 20.11.1945, prin care s-a facut inventarul succesiunii lui Gh. B., unchiul reclamantilor, decedat in anul 1943, rezulta ca au calitatea de mostenitori ai acestuia, D. B., ca frate si, respectiv, V. B., ca sora. Instanta apreciaza ca, intrucat data decesului lui Gh. B., unchiul, este cea mai apropiata de data preluarii abuzive (1951-1954), aceasta persoana a fost avuta in vedere ca parat, or, reclamantii sunt mostenitorii acestuia, aceasta calitate fiindu-le transmisa de catre tatal lor. In cauza nu s-a facut dovada ca cealalta mostenitoare, a avut la randul ei mostenitori (inexistenta lor presupunand probarea unui fapt negativ de catre reclamanti, ceea ce nu este admisibil), care sa fi facut notificari in temeiul Legii nr. 10/2001, stiut fiind ca doar depunerea notificarii este de natura sa repuna o persoana cu vocatie succesorala in termenul de acceptare a succesiunii.
Pe de alta parte, analizarea nulitatii acestei sentinte, prin constatarea preluarii fara titlu a imobilului in litigiu, conform Legii nr. 213/1998, apare ca fiind inutila, avand in vedere ca art. 2, lit. d1 din Legea nr. 10/2001 prevede in mod clar ca prin imobile preluate abuziv (adica „fara titlu” avand in vedere ca aceste categorii de imobile fac obiectul Legii nr. 10/2001, cu exceptia celor prevazute la litera g a aceluiasi articol) se inteleg, printre altele, si imobilele preluate in temeiul unei hotarari judecatoresti, pronuntate in baza Decretului nr.111/1951. De-altfel, si in practica judiciara s-a statuat ca bunurile confiscate in temeiul Decretului nr. 111/1951 sunt preluate fara titlu, intrucat se ignora caracterul perpetuu al proprietatii. Instanta apreciaza ca in ceea ce priveste bunurile prevazute de art. 2, cu exceptia literei g, art. 6 din Legea nr. 213/1998 si-a incetat aplicabilitatea, intrucat al. 3 trebuie analizat in corelatie cu al.2 al aceluiasi articol care prevede ca bunurile respective pot fi revendicate, iar instantele pot analiza valabilitatea titlurilor, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie. In consecinta, intrucat preluarea fara titlu rezulta ex lege, instanta apreciaza ca cererea de constatare a preluarii fara titlu este lipsita de interes, urmand a fi respinsa ca atare.
In concluzie, pe fondul notificarii, instanta retine ca reclamantii au calitatea de persoane indreptatite la retrocedarea unui teren (pe care se afla edificata o constructie), situat in Bacau.
Analizand cu prioritate posibilitatea restituirii in natura, instanta retine ca, in cauza, in vederea identificarii imobilului in litigiu, s-au efectuat doua expertize: cea efectuata de expertul G., in cadrul prezentei cauze, in rejudecare si cea efectuata in dosarul nr. 6483/180/2008, de expertul T.. Reclamantii au solicitat instantei sa omologheze raportul de expertiza T., iar instanta apreciaza ca cererea este intemeiata, raportul de expertiza, precum si suplimentul intocmit de expertul G., neputand fi avut in vedere, deoarece nu este concludent. Practic, acest expert nu a identificat terenul in litigiu, retinand ca terenul solicitat de reclamanti nu se regaseste la amplasamentul indicat, pe considerentul ca terenul a fost detinut de unitatile cooperatiste din 1950, iar terenul solicitat de reclamanti a fost preluat in 1954. Instanta apreciaza ca expertul isi depaseste atributiile facand o analiza eronata a actelor de la dosar, argumentele sale nefiind pertinente, pentru considerentele expuse in paragrafele anterioare.
Pe de alta parte, instanta retine ca schita intocmita de expertul T., dupa refacerea expertizei (fila 96, dosar nr. 6483/180/2008 ) se coroboreaza cu documentatia cadastrala intocmita de parata SC M.T. SRL (fila 28, 29-dosar nr. 2626/2006), in baza sentintei civile nr. 1690/2004, astfel va avea in vedere acest raport de expertiza.
Din schita intocmita de expert, care a identificat suprafata de teren in litigiu, rezulta ca intre terenul in litigiu si cel detinut de parata SC M.T. SRL exista suprapunere pe o suprafata de 571 mp, diferenta de 1713 mp teren fiind in domeniul public al municipiului Bacau, fiind teren aferent constructiei denumita „Casele Regentului B.” ce este monument istoric, astfel cum rezulta din adresele aflate la filele 50, 51, dosar nr. dosar nr. 6483/180/2008.
Instanta retine ca, potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele se restituie libere de sarcini, in starea in care se afla la data cererii de restituire, indiferent in posesia cui se afla, fara a face distinctia daca imobilul face parte din domeniul privat sau public al statului sau unitatilor administrativ - teritoriale, singurele restrictii privitoare la imobilele detinute de stat (in sensul amanarii restituirii in natura si nu a respingerii acesteia), fiind cele prevazute de art. 13 si art. 16 din lege.
Fata de cele expuse mai sus, avand in vedere ca notificarea nu a fost solutionata pana in prezent, iar terenul de 1517 mp se afla in proprietatea paratului Mun. Bacau, prin primar, fata de prevederile Deciziei nr. XX/2007 a ICCJ, instanta va admite cererea si va obliga paratul Primarul Mun. Bacau sa restituie in natura acest teren, astfel cum a fost identificat de expert.
III. In ceea ce priveste actiunea in revendicare formulata in contradictoriu cu parata SC M.T. SRL, instanta retine ca parata a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor precum si exceptia inadmisibilitatii cererii .
Avand in vedere ca, in cazul actiunii in revendicare, analiza calitatii procesuale active presupune constatarea calitatii de proprietar a reclamantilor, instanta va analiza aceasta exceptie impreuna cu fondul, odata cu compararea titlurilor partilor, urmand a analiza cu prioritate exceptia inadmisibilitatii.
Instanta constata ca, asa cum a fost formulata, in paralel cu cererea intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 10/2001, actiunea in revendicare are caracter subsidiar in viziunea reclamantilor, pentru ipoteza in care din actele de la dosar reiesea ca suprafata de teren in litigiu nu se mai regaseste nici macar partial in patrimoniului paratului Mun. Bacau.
Sub acest aspect, pornind de la premisa ca admisibilitatea unei actiuni trebuie analizata raportat la momentul introducerii ei si reprezinta indreptatirea reclamantilor de a accede la o instanta de judecata, cererea de fata apare a fi admisibila.
Cu toate acestea, in cauzele de acest gen, exceptia inadmisibilitatii depaseste limitele unei exceptii de procedura, implicand analizarea unor aspecte de fond.
Astfel, cu privire la aceasta exceptie, instanta retine ca ambele parti au invocat, in sustinerea si, respectiv, respingerea exceptiei, Decizia nr. 33/2008, pronuntata de ICCJ in interesul legii nr. 10/2001. Astfel, parata a invocat concursul dintre dreptul comun si legea speciala, rezolvat de ICCJ in favoarea Legii nr.10/2001, in sensul ca actiunile in revendicare promovate ulterior aparitiei acestei legi, mai ales in situatia in care s-a uzat de procedura prevazuta de aceasta lege, sunt inadmisibile. Pe de alta parte, reclamantii se prevaleaza de teza a II-a a acestei decizii, referitoare la neconcordantele dintre legea speciala si CEDO.
Din analiza considerentelor deciziei citate mai sus, instanta retine ca problema admisibilitatii actiunilor in revendicare referitoare la imobile ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 nu a fost transata in mod univoc prin solutionarea recursului in interesul legii, in sensul ca instanta suprema a nuantat, lasand la indemana instantelor investite cu astfel de actiuni incadrarea spetei in una din cele doua ipoteze.
In speta, atat actiunea intemeiata pe Legea nr. 10/2001 cat si actiunea in revendicare, au avut in vedere intreaga suprafata de teren de 2284 mp, insa din raportul de expertiza T. rezulta ca parata detine din terenul revendicat doar suprafata de 571 mp, astfel incat, sub aspectul paratului, in speta este aplicabila cea de-a doua ipoteza prevazuta Decizia nr. 33/2008, deoarece suprafata de teren detinuta de catre parata SC M.T. SRL nu mai poate fi restituita de catre stat in natura, fiind posibila doar acordarea de masuri reparatorii prin echivalent.
In considerentele deciziei a fost reiterat imperativul respectarii principiului securitatii raporturilor juridice, afirmat de CEDO in numeroase hotarari de condamnare a statului roman, pornind de la premisa ca tertul dobanditor se poate prevala de un bun in sensul art. 1 din protocolul nr. 1 aditional la Conventie. ICCJ a apreciat ca existenta Legii nr. 10/2001 nu exclude, in toate situatiile, posibilitatea de a se recurge la actiunea in revendicare, caci este posibil ca reclamantul intr-o atare actiune sa se poata prevala la randul sau de un bun in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional si trebuie sa i se asigure accesul la justitie.
In speta, avand in vedere ca reclamantii sunt mostenitorii persoanei care a fost deposedata de terenul in litigiu, iar acesta este preluat fara titlu, rezulta ca dreptul de proprietate subzista in patrimoniul reclamantilor, iar acestia se prevaleaza de un bun in sensul conventiei.
Or, a respinge ca inadmisibila actiunea in revendicare pe considerentul ca, bunul fiind in patrimoniul unui tert, reclamantii nu au decat dreptul la despagubiri din partea statului, in conditiile in care CEDO a statuat constant ca masurile reparatorii prevazute de Legea nr. 10/2001 si Legea nr. 247/2005 sunt iluzorii, echivaleaza cu a incalca dreptul de acces al justitie al reclamantilor, garantat de art. 6 din CEDO.
Este adevarat ca in decizia ICCJ se prevede ca actiunea in revendicare se converteste intr-o actiune personala, in despagubiri, daca bunul revendicat a fost dobandit de un tert de buna-credinta, insa aceasta situatie nu este incidenta in speta, instanta apreciind ca parata SC M.T. SRL nu este un tert dobanditor de buna-credinta pentru considerente ce vor fi aratate mai jos, cu ocazia compararii titlurilor partilor.
Fata de cele expuse mai sus, instanta va respinge exceptia inadmisibilitatii ca neintemeiata.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, instanta retine ca, intrucat bunul revendicat a fost preluat in mod abuziv de catre autoritatile comuniste, dreptul de proprietate nu a iesit nici un moment din patrimoniul persoanei deposedate, fiind transmis reclamantilor, ca mostenitori, astfel incat acestia au calitate procesuala activa in cadrul actiunii in revendicare. Ca atare, avand in vedere considerentele expuse anterior pe larg, cu prilejul analizarii calitatii de persoane indreptatite a reclamantilor, instanta va respinge exceptia ca neintemeiata, urmand a proceda la compararea titlurilor partilor.
Pe fondul cererii, instanta retine ca parata SC M.T. SRL invoca ca titlu de proprietate sentinta civila nr. 1690/2004, pronuntata de Tribunalul Bacau, sectia comerciala si de contencios administrativ, in contradictoriu cu parata A. Bacau, prin care s-a constatat ca parata a dobandit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafetei de teren de 2289 mp teren din Bacau.
Din raportul de expertiza T. rezulta ca aceasta suprafata de teren, proprietatea paratei se suprapune partial, pentru suprafata de 571 mp, astfel incat actiunea in revendicare este admisibila doar in parte.
Instanta apreciaza ca titlul reclamantilor este preferabil fata de cel al paratei si ca aceasta a fost de rea-credinta la dobandirea terenului ce face obiectul sentintei civile nr. 1690/2004. Astfel, dupa ce promoveaza in contradictoriu cu Mun. Bacau o actiune in constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, pentru suprafata de 2289 mp teren, respinsa irevocabil prin decizia civila nr. 996/2003 a Curtii de Apel Bacau, parata, cu rea-credinta, mai formuleaza o actiune similara, de data aceasta in contradictoriu cu A. Bacau, parata ce este de acord cu actiunea, astfel incat aceasta este admisa de catre aceeasi instanta, iar sentinta nr.1690/2004 (titlul paratei) devine irevocabila prin neexercitarea cailor de atac. Reaua-credinta a paratei rezulta din aceea ca in cadrul dosarului in care calitate de parat avea Mun. Bacau, reclamantii au formulate cerere de interventie, invocand exceptia inadmisibilitatii actiunii pana la solutionarea notificarii, astfel incat parata a luat cunostinta de drepturile invocate de catre reclamanti si de existenta unei proceduri intemeiate pe Legea nr. 10/2001. In acea cauza, ca si in prezentul dosar, parata a acreditat ideea ca e vorba de terenuri diferite, desi expertiza efectuata a fost contestata de catre Primaria mun. Bacau, fiind evidenta probabilitatea ca aceste terenuri sa se suprapuna, cel putin partial, astfel cum s-a dovedit in prezenta cauza. Este evident ca parata a incercat cu orice pret sa-si preconstituie un titlu de proprietate, pentru a bloca demersurile reclamantilor intemeiate pe Legea nr. 10/2001.
Pe de alta parte, in conditiile in care in decizia civila nr. 996/2003 a Curtii de Apel Bacau se statueaza cu putere de lucru judecat ca SC A.C., pretinsa autoare a paratei nu a stapanit sub nume de proprietar, ci a avut doar folosinta terenului, acesta fiind proprietatea statului, sentinta civila nr. 1690/2004, prin care se retine in contradictoriu cu A. (asociatie a unitatilor cooperatiste din care face parte si SC A.C.), ca parata (cu privire la care SC M.T. SRL a facut uz de jonctiunea posesiilor) a stapanit sub nume de proprietar, este de natura sa incalce prezumtia absoluta de adevar prevazuta de art. 1201 c.civ. si se constituie intr-o absurditate juridica. Aceasta deoarece calitate de parat intr-o actiune in constatarea uzucapiune nu poate avea decat adevaratul proprietar, care a neglijat sa-si conserve dreptul si nu autorul posesorului-reclamant, care la randul lui nu poate fi de cat un posesor, pentru ca altfel actiunea in uzucapiune ar fi lipsita de interes.
Este adevarat ca, teoretic, sentinta civila nr.1690/2004 se bucura de autoritate de lucru judecat si ca cele expuse mai sus fac obiectul cazului de revizuire prevazut de art. 322 pct. 7 c.p.c., care nu face obiectul prezentei judecati. Cu toate acestea, instanta apreciaza ca, pornind tocmai de la principiul securitatii raporturilor juridice garantat de art. 6 din CEDO, o sentinta irevocabila care infrange autoritatea de lucru judecat nu se poate bucura la randul ei de aceasta prezumtie, iar a respinge actiunea in revendicare pe considerentul ca reclamantii nu au formulat cerere de revizuire ar constitui o sarcina nerezonabila impusa acestora.
Dincolo de reaua-credinta a paratei SC M.T. SRL in obtinerea titlului de proprietate, instanta retine ca titlul reclamantilor este preferabil pentru ca este anterior si pentru ca la baza titlului paratilor si a pretinsei posesii, respectiv folosintei exercitate de autorii paratei sta abuzul exercitat de statul roman cu ocazia deposedarii, abuz care se converteste, astfel cum insusi art. 2 din Legea nr. 10/2001 prevede, in inexistenta unui titlu.
Fata de cele expuse mai sus, instanta constata ca actiunea in revendicare este intemeiata, urmand a fi admisa in parte, iar parata SC M.T. SRL va fi obligata la a lasa in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 571 mp, astfel cum a fost identificata de expert.
La pronuntarea acestei solutii, instanta are in vedere art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la CEDO si jurisprudenta constanta a CEDO materia Legii nr. 10/2001. Astfel, Curtea a subliniat ca atenuarea vechilor neajunsuri aduse nu trebuie sa creeze noi pagube disproportionate, atunci cand ambele oarti se prevaleaza de un bun in sensul articolului citat mai sus.Pe de alta parte, in cauza Raicu contra Romaniei, Curtea de la Strassbourg a statuat ca ar trebui sa se tina cont de circumstantele particulare din fiecare cauza, pentru ca persoanele care au dobandit cu buna-credinta sa nu sa suporte “greutatea responsabilitatii statului care candva a confiscat aceste bunuri". Or, din aceasta hotarare, precum si din altele similare, rezulta ca CEDO a acordat in egala masura protectie, in sensul constatarii incalcarii art. 1 din Protocolul nr. 1, tertilor de buna-credinta, or dupa cum s-a aratat mai sus, parata nu a fost de buna-credinta, astfel incat, punand in balanta interesele celor doua parti, instanta va decide in favoarea reclamantilor, apreciind ca solutia contrara ar constitui o incalcare a dreptului de proprietate garantat de CEDO.
III. In ceea ce priveste cererea avand ca obiect acordarea de despagubiri banesti, formulata in contradictoriu cu paratii Municipiul Bacau, prin Primar si cu Statul Roman, prin Ministerul finantelor Publice, instanta retine ca aceasta are caracter subsidiar, fata de cererea de restituire in natura, respectiv de revendicare. Ca atare, fata de solutiile date acestor cereri, instanta apreciaza ca atat cererea in despagubiri, cat si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul Roman, prin Ministerul finantelor Publice au ramas fara obiect, urmand a fi respinse ca atare.
Fata de dispozitiile art. 274 c.p.c, constatand culpa procesuala a paratilor SC M.T. SRL si Primarul Mun. Bacau, instanta ii va obliga pe acestia la plata cheltuielilor de judecata, reprezentand onorarii de expert, proportional cu masura in care au cazut in pretentii fiecare.