Legea 10/2001. Revendicare. Sentinta civila nr. 684/D din data de 28.04.2010
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 07.08.2010, sub nr. 5281/110, reclamantul I.A. a chemat in judecata pe paratii S.C. „P.” S.A., S.C. „A & R” S.R.L., S.C. „W.” S.R.L. si A.V.A.S., solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratilor sa ii lase in deplina proprietate si posesie suprafata de 80 000 mp teren aferent fabricii S.C. „P.” S.A, fosta Fabrica de postav I. SA.
In motivarea cererii, s-au aratat, in esenta, urmatoarele:
Reclamantul si varul sau, chematul in garantie A. I., sunt mostenitorii lui A. I., intemeietorul Fabricii de Postav si Lana Pieptanata A. I. SA. Fabrica a fost nationalizata in baza Legii nr. 119/1948, dupa nationalizare fiind denumita P.. Dupa 1989, Tesatoria P. s-a transformat in SC P. SA, fabrica cu capital integral de stat. In 2003, intreprinderea s-a divizat in SC W. SRL si SC P. SA., prima dintre societati preluand 39,97 % din activele SC P. SA, respectiv terenuri, cladiri si utilaje, in total 26 438, 74 mp.
In anul 2006, Tribunalul Bacau a dispus deschiderea procedurii falimentului pentru parata SC P. SA, moment la care parata detinea in patrimoniul sau o suprafata de 80969 mp, in cota exclusiva si 163 mp, in cota indiviza, din bunul revendicat.
Desi se cunostea faptul ca mostenitorii familiei I. au formulat notificare in baza Legii nr. 10/2001, AVAS a organizat o vanzare la licitatie publica a activelor P. SA, in urma careia parata S.C. „A & R” S.R.L a adjudecat suprafata de 54692, 15 mp teren pe care se aflau edificate constructii speciale.
Chematul in garantie I. A. si-a arogat de-a lungul timpului calitatea de mostenitor unic al defunctilor C., A. si I. I. si a facut demersuri pentru restituirea in natura a fostei tesatorii I.. Acesta a refuzat sa fie mandatarul varului sau si al mamei sale, in cadrul procedurii de restituire a imobilelor nationalizate, si , desi stia de existenta acestora, la notificarile formulate a atasat mai multe declaratii prin care afirma ca este unicul mostenitor al familiei I..
Pe de alta parte, reclamantul a adresat SC P. SA notificarea nr. 86/13.08.2001, notificarea fiind solutionata in sensul respingerii cererii de restituire in natura si a capatului de cerere subsidiar privind despagubirile si a declinat competenta de solutionare a notificarii.
Reclamantul a reiterat notificarea in 2005, iar parata i-a raspuns in sensul ca s-a pronuntat asupra notificarii, adresa de raspuns fiind contestata in instanta de catre reclamant, insa contestatia a fost respinsa irevocabil pentru lipsa calitatii procesuale pasive a paratei.
De-asemenea, in cursul anului 2001, reclamantul a adresat mai multe notificari catre AVAS.
Imobilul in litigiu a fost preluat abuziv, nefiind respectate nici macar prevederile Legii nr. 119/1948, care la randul ei incalca constitutia din 1948 si Declaratia Universala a Drepturilor Omului, iar autorul reclamantului nu a primit nicio despagubire. Ca atare, acesta poate fi restituit in natura.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 480, 481 c.civ.
La cerere au fost atasate inscrisuri, in copie.
Cererea este legal scutita de plata taxelor judiciare si a timbrului judiciar.
Paratul S.C. „A & R” S.R.L., a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
In sustinerea acestei exceptii, s-a aratat actiunea nu poate fi primita fata de Decizia nr. 33/2008, care statueaza cu privire la aplicarea prioritara a legii nr. 10/2001, precum si in raport de dispozitiile Legii nr. 10/2001, care prevede ca imobilele evidentiate in patrimoniul unei societati comerciale privatizate, persoanele indreptatite au dreptul la despagubiri si nu la restituirea in natura a imobilului.
De-asemenea, avand in vedere ca reclamantul si varul sau, A. I. nu au dezbatut succesiunea bunicului lor, A. I., iar bunurile revendicate sunt indiviziune, actiunea este inadmisibila, fiind incalcat principiul unanimitatii.
Mai arata parata ca reclamantul nu critica in nici un fel dispozitiile Legii nr. 10/2001 in raport cu CEDO, iar admiterea actiunii ar duce la incalcarea securitatii raporturilor juridice.
Parata a mai invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, precum si a lipsei de obiect, iar pe fondul cauzei a aratat ca actiunea este netemeinica, deoarece reclamantul nu face in nici un mod dovada faptului ca autorul sau a fost singurul actionar al fabricii I.. De-asemenea, parata are un titlu preferabil, constand in procesul verbal nr. 496/12.07.2006 incheiat cu AVAS Bucuresti.
Aceeasi parata a formulat cerere de chemare in garantie a AVAS si lui I. A..
Prin cererea formulata in contradictoriu cu AVAS, s-a solicitat obligarea acesteia la restituirea pretului platit la achizitionarea imobilului in litigiu proportional cu masura admiterii actiunii, si la plata cu titlu de daune interese a sporului de valoare al imobilului, pentru perioada cuprinsa intre momentul adjudecarii la licitatie publica si momentul evingerii, cu cheltuieli de judecata.
In contradictoriu cu chematul in garantie I. A., parata a cerut obligarea acestuia la returnarea sumei de 450.000 euro, conform art. 4.4 din contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1463/2007, prin care chematul in garantie a vandut drepturile litigioase din dosarul nr. 2988/2002, ce privea imobilul in litigiu. Se solicita obligarea chematului in garantie la plata cheltuielilor de judecata.
Parata S.C. "W." S.R.L a formulat la randul ei intampinare, prin care a invocat inadmisibilitatea actiunii, pe considerentul ca imobilul revendicat este in indiviziune, astfel incat actiunea trebuia introdusa de catre toti mostenitorii, precum si fata de existenta legii speciale, nr. 10/2001, care este aplicabila in speta, conform Deciziei nr. 60/2007. Parata a mai invocat exceptia lipsei calitatii de proprietar a reclamantului, care nu a depus la dosarul cauzei nici un act de proprietate pentru imobilul in litigiu.
De-asemenea, parata a formulat cerere de chemare in garantie a AVAS si a SIF Moldova, prin care a solicitat obligarea chematelor in garantie la plata de despagubiri proportional cu admiterea actiunii, precum de daune interese reprezentand sporul de valoare al imobilului revendicat, calculat la momentul evingerii paratei, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, s-a aratat, in esenta, ca, urmare a privatizarii SC P. SA, SIF Moldova SA a devenit actionar al SC P. SA, in proportie de 39, 97 %. Prin divizarea paratei SC P. SA si a infiintarii SC W." S.R.L, aceasta din urma a cumparat actiunile SAIF Moldova.
Chematul in garantie I. A. a formulat intampinare, prin care a invocat, de-asemenea, exceptia inadmisibilitatii actiunii in raport de Decizia nr. 33/2008 si de faptul ca imobilul a fost instrainat cu respectarea dispozitiilor legale, astfel incat nu se mai poate restitui in natura.
Se mai arata ca reclamantul a urmat procedura administrativa si judiciara prevazuta de Legea nr. 10/2001, iar demersurile acestuia au ramas fara rezultat favorabil. Astfel, contestatia formulata de reclamant impotriva dispozitiei emise de SC P. Sa a fost respinsa irevocabil, ca si cererile de interventie formulate de catre reclamant si mama sa, in dosarul nr. 5758/2001 al Tribunalului Bacau, dosar in care chematul in garantie a fost reclamant si care a fost solutionat irevocabil in sensul ca a fost obligat AVAS sa propuna despagubiri pentru cota de 2/3 din valoarea „Tesatoria Bacau”.
Parata AVAS a formulat intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, pentru aceleasi considerente ca si cele invocate de ceilalti parati, iar pe fond s-a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
Parata-chemata in garantie AVAS a formulat intampinare la cererile de chemare in garantie formulate de SC „A&R” SRL si SC W. SRL, solicitand respingerea acestora ca neintemeiate.
Chemata in garantie SIF Moldova SA a formulat, la randul ei, cerere de chemare in garantie a AVAS si a Statului Roman, reprezentat prin AVAS, aratand, in esenta, ca actiunile pe care le-a detinut la SC P. SA au fost primite de la AVAS, astfel incat aceasta trebuie sa raspunda pentru evictiune si pentru daune.
De-asemenea, a formulat intampinare la cererea de chemare in garantie formulata de parata SC W. SRL, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii de reprezentant a aparatorului paratei, exceptia tardivitatii cererii de chemare in garantie si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a SIF MOLDOVA SA.
Reclamantul a formulat la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea exceptiilor invocate de parati. Astfel, in ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii, sub cele patru aspecte invocate de catre parata SC „A&R” SRL, s-a aratat, in esenta, ca actiunea nu se circumscrie sferei de aplicare a Deciziei nr. 33/2008 a ICCJ, deoarece notificarea reclamantului nu a fost solutionata nici pana in prezent, iar dispozitiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile, deoarece acest text de lege priveste ipoteza restituirii in natura in cadrul procedurii prevazute de Legea nr. 10/2001, iar nu in cadrul actiunii in revendicare . In ceea ce priveste incalcarea regulii unanimitatii, se invoca decizia CEDO in cauza „Lupas c. Romaniei”, precum si faptul ca I. A. nu ar avea interes sa formuleze actiune in revendicare. Contrar sustinerilor paratei, mai arata reclamantul ca nu a epuizat fara rezultat procedura speciala a Legii nr. 10/2001, astfel incat nu se poate considera ca prezenta actiune ar reprezenta un demers abuziv, efectuat dupa respingerea notificarii.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a SC „A&R” SRL, se solicita respingerea acesteia, intrucat aceasta societate este detinatoarea in prezent a unei fractiuni din patrimoniul fostei fabrici I..
Reclamantul a mai solicitat respingerea exceptiei lipsei de obiect a actiunii, precum si a exceptiei inadmisibilitatii invocata de chematul in garantie I. A., pentru considerentele aratat mai sus.
Prin incheierea din data de 13.05.2009, instanta a suspendat judecata cauzei, conform art. 244, pct. 1 c.pr.civ., pana la solutionarea irevocabila a dosarului nr. 2988/32/2002 al Curtii de Apel Bacau.
Cauza a fost repusa pe rol la termenul de judecata din 28.04.2010, cand instanta a pus in discutia partilor si a ramas in pronuntarea cu privire la exceptia inadmisibilitatii, apreciind ca trebuie solutionata cu prioritate fata de celelalte exceptii si fata de fondul cauzei, conform art. 137, al. 2 c.pr.civ.
Analizand exceptia inadmisibilitatii cererii, instanta retine ca exceptia a fost invocata de catre paratii S.C. „A & R” S.R.L., S.C. „W.” S.R.L. si A.V.A.S., precum si de catre chematul in garantie I. A., in sustinerea acesteia fiind invocate , in esenta, Decizia nr. 33/2008 pronuntata de ICCJ in interesul legii, dispozitiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 si incalcarea regulii unanimitatii aplicabila, conform jurisprudentei consacrate, in materia revendicarii.
In ceea priveste inadmisibilitatea actiunii, ca urmare a pronuntarii deciziei nr. 33/2008 a ICCJ, instanta constata ca s-au invocat ambele teze dezbatute in cuprinsul deciziei, respectiv optiunea intre procedura speciala a Legii nr. 10/2001 si dreptul comun reprezentat de actiunea in revendicare, precum si conflictul dintre Legea nr. 10/2001 si CEDO, ce s-ar naste prin incalcarea art. 6 din CEDO, in cazul respingerii actiunii in revendicare ca inadmisibila.
Desi decizia sus-amintita nu a transat intr-un mod neechivoc problema admisibilitatii actiunilor in revendicare, neputand fi aplicata direct in numeroase situatii de speta, in cauza teza I din decizie este pe deplin aplicabila si obligatorie conform art. 329, al. 3 c.pr.civ., ICCJ statuand in mod clar ca, in aplicarea regulii electa una via, persoanele care au utilizat procedura Legii nr. 10/2001 nu mai pot exercita, ulterior, actiuni in revendicare.
Or, in speta, reclamantul a uzitat de procedura speciala Legii nr. 10/2001, iar sustinerile sale, in sensul ca actiunea este admisibila deoarece procedura este pendinte la AVAS, nefiind finalizata pana in prezent, nu prezinta relevanta, intrucat in considerentele deciziei nu se face distinctie, dupa cum procedura legii nr. 10/2001 a fost sau nu epuizata.
Referitor la al doilea aspect din Decizia nr. 33/2008, instanta constata ca ICCJ a hotarat ca aplicarea altor dispozitii legale decat cele ale legii speciale, atunci cand acestea din urma sunt contrare Conventiei, trebuie sa se faca fara a se aduce atingere drepturilor aparate de Conventie apartinand altor persoane.
Sub acest aspect se pune problema daca, in speta, imperativul urmarii cu prioritate a procedurii legii nr. 10/2001 este de natura sa-i incalce reclamantului dreptul de acces la justitie prevazut de art. 6 din CEDO, iar in caz afirmativ, daca nu se incalca, prin admiterea actiunii in revendicare, principiul securitatii raporturilor juridice, prin lezarea drepturilor paratelor (aceasta fiind de fapt o problema de fond, de temeinicie a actiunii in revendicare).
Reclamantul sustine ca nu are alt mijloc de valorificare a dreptului sau de proprietate si ca admiterea exceptiei ar incalca atat art. 6 din CEDO cat si art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la CEDO.
Instanta apreciaza ca admiterea exceptiei inadmisibilitatii nu incalca art. 6 din CEDO; prin prisma dreptului de acces la justitie, deoarece, promovarea prezentei actiuni nu reprezinta singura cale procedurala pe care o are reclamantul pentru a-si valorifica drepturile. Astfel, intrucat notificarea depusa la AVAS nu a fost inca solutionata, fiind intr-adevar incalcat orice termen rezonabil de solutionare a acesteia, reclamantul se poate prevala de Decizia nr. XX/2007 a ICCJ si poate solicita instantei competente sa se pronunte pe fondul notificarii.
Este evident insa ca, solutionarea unei astfel actiuni nu se poate face decat cu respectarea puterii de lucru judecat a Deciziei nr.146/2008 a Curtii de Apel Bacau, prin care s-a statuat in mod irevocabil atat cu privire la imposibilitatea restituirii in natura a imobilelor revendicate de catre reclamant, fata de incidenta in speta a art. 29 din lege, in sensul ca pentru imobil persoanele indreptatite au dreptul la despagubiri, imobilul fiind in patrimoniul unei societati comerciale privatizate, cat si cu privire la cota ce i s-ar cuveni reclamantului, respectiv 1/3 din valoarea imobilului.
In ceea ce priveste inadmisibilitatea actiunii in revendicare in baza art. 29 din lege, instanta apreciaza ca acest argument nu poate fi primit in sustinerea exceptiei, deoarece, astfel cum a aratat si reclamantul, actiunea nu a fost intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 10/2001, astfel incat imposibilitatea restituirii in natura in cadrul procedurii speciale nu are relevanta in cadrul unei actiuni in revendicare. In speta, imposibilitatea restituirii in natura echivaleaza practic cu netemeinicia actiunii in revendicare, ceea ce presupune analizarea pe fond a drepturilor partilor, inclusiv din perspectiva art.1 din Protocolul nr. 1 aditional la CEDO, or pronuntandu-se pe exceptia inadmisibilitatii instanta nu este indrituita a face o astfel de analiza, deoarece partile nu au formulat concluzii pe fond. Cu toate acestea, instanta constata ca in speta imposibilitatea restituirii in natura, conform Legii nr. 10/2001 este una juridica si nu una materiala, deoarece imobilul revendicat exista in materialitatea lui, iar singura problema care s-ar pune, odata surmontata problema inadmisibilitatii, ar fi atingerea adusa drepturilor paratilor S.C. „A & R” S.R.L. si S.C. „W.” S.R.L si posibila incalcare a principiului securitatii raporturilor juridice.
In concluzie, sub acest aspect, actiunea nu apare ca inadmisibila.
Pe de alta parte, din perspectiva imperativului respectarii puterii de lucru judecat a Deciziei nr.146/2008 a Curtii de Apel Bacau, actiunea apare inadmisibila si sub cel de-al treilea aspect invocat de parati, respectiv al incalcarii principiului unanimitatii, in sensul ca drepturile asupra imobilului apartinand reclamantului si varului sau, chematul in garantie I. A. in indiviziune, actiunea trebuia promovata de amandoi.
Este adevarat ca, in cauza Lupas contra Romaniei, Curtea de la Strassbourg a constatat ca aplicarea nediferentiata a principiului unanimitatii in actiunile in revendicare incalca art. 6 din CEDO in conditiile in care unul sau mai multi coindivizari refuza sa se alature reclamantului, insa decizia curtii a fost nuantata, lasand posibilitatea instantelor nationale de aprecia in continuare cu privire la aplicarea acestui principiu, in functie de situatia de fapt retinuta in speta.
In cauza nu s-a facut in mod neechivoc dovada ca chematul in garantie I. A. nu are interes in promovarea actiunii in revendicare si, ca atare, a refuzului sau de a i de alatura reclamantului. Faptul ca prin decizie irevocabila i s-a recunoscut dreptul la despagubiri nu semnifica faptul ca acesta nu ar fi interesat sa dobandeasca bunul in materialitatea lui, iar faptul ca insusi chematul in garantie a invocat incalcarea regulii unanimitatii denota contrariul.
Pe de alta parte, chiar daca s-ar aprecia ca dovedit refuzul lui I. A. de a promova actiune in revendicare impreuna cu reclamantul, date fiind disensiunile dintre cei doi, si ca atare, s-ar pune problema accesului la justitie al reclamantului, prin aplicarea deciziei CEDO indicate mai sus, instanta constata ca prin Decizia nr.146/2008 a Curtii de Apel Bacau s-a stabilit in favoarea reclamantului un drept doar in cota de 1/3 din imobilul respectiv, or prin prezenta actiune este revendicat imobilul in integralitatea lui.
In concluzie, a considera prezenta actiune admisibila pentru respectarea accesului la justitie al reclamantului duce la incalcarea puterii de lucru judecat a deciziei Curtii de Apel Bacau si implicit la incalcarea principiului securitatii raportului juridice, al carui corolar este respectarea puterii de lucru judecat, or in acest mod se incalca, in egala masura, art. 6 din CEDO si jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, in sensul ca o solutie definitiva a oricarui litigiu nu trebuie rediscutata (Brumarescu c. Romaniei, Paduraru c. Romaniei).
Ca atare, actiunea este inadmisibila si sub acest aspect, astfel incat fata de toate considerentele ce preced, instanta va admite exceptia inadmisibilitatii si va respinge ca atare actiunea.
Fata de solutia pronuntata, instanta apreciaza a analiza celelalte exceptii invocate de catre parti, precum si sustinerile paratelor S.C. „A & R” S.R.L. si S.C. „W.” S.R.L, in combaterea exceptiei inadmisibilitatii, legate de drepturile lor asupra imobilului revendicat, intrucat sunt aspecte legate de fondul cauzei.
In baza art. 274 c.pr.civ., constatand culpa procesuala a reclamantului, instanta il va obliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecata catre paratul S.C. "W." S.R.L.., in cuantum de 6000 lei, reprezentand onorariu de avocat conform ordinului de plata depus la dosar.
Instanta va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulata de parata S.C. "A & R" S.R.L., intrucat nu s-a facut dovada efectuarii unor asemenea cheltuieli.