Fond funciar Decizie nr. 806 din data de 15.10.2009
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin sentinta civila nr. 6684/09.09.2008, Judecatoria Bacau a admis, in parte, cererea privind modificarea T.P. nr.139300/10.11.1994 formulata de reclamantul M.M. in contradictoriu cu paratii M.L. si M.D., a anulat partial titlul de proprietate nr. 131146/21.03.1996, a radiat din acest titlu urmatoarele suprafete: 3500 metri patrati teren extravilan situata in tarlaua nr. 128, parcela nr. 3079/4, in punctul C.; 10.000 metri patrati teren extravilan situati in tarlaua nr. 167, parcela nr. 4568/71, in punctul D.V.; 5000 metri patrati teren extravilan situata in tarlaua nr. 173, parcela nr.4689/5, in punctul T.; 3600 metri patrati teren extravilan situata in tarlaua nr. 169, parcela nr. 4759/5, in punctul V.; 3000 metri patrati teren intravilan situata in tarlaua nr. 225, parcela nr. 1016/1, in punctul G.; 2600 metri patrati teren intravilan situata in tarlaua nr. 226, parcela nr. 5824/6, in punctul U., a obligat Comisia judeteana BACAU sa emita un titlu separat pentru aceleasi suprafete pe numele reclamantului si Comisia locala S. sa intocmeasca documentatia aferenta acelorasi suprafete si sa o inainteze pentru eliberarea titlului si a respins, ca nefondat, capatul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 58 din Legea nr. 18/1991, pe baza hotararii judecatoresti definitive, comisia judeteana care a emis titlul de proprietate, il va modifica, il va inlocui sau il va desfiinta, iar potrivit art. III din Legea nr. 169/1997, se poate cere anularea titlului (cu atat mai mult anularea partiala) de catre persoanele care prezinta in interes legitim, daca titlul a fost emis altor persoane care nu erau indreptatite la reconstituire.
Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face prin reconstituirea sa membrilor cooperatori sau mostenitorilor acestora( alin. 2), la cerere, prin eliberarea unui titlu, mostenitorii ce nu pot dovedi aceasta calitate fiind considerati acceptanti prin cererea pe care o fac comisiei ( art. 13 alin. 2 din aceeasi lege), cererea trebuind sa contina numele si prenumele persoanei solicitante( alin. 4 al art. 9 din aceeasi lege), nedepunerea cererii (sau lipsa mentiunilor prevazute pentru aceasta la alin. 4) pana la data de 31.12.1998 atragand sanctiunea decaderii din termen( alin. 3 al art. 9 din aceeasi lege).
Potrivit art. 3 din Legea nr. 169/1997, persoanele carora li s-a reconstituit dreptul de proprietate in limita suprafetei de 10 ha de familie, pot cere reconstituirea acestui drept si pentru diferenta dintre aceasta suprafata si cea adusa in C.A.P.
De asemenea, potrivit art. 11 din H.G. nr. 890/2005, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulata de fiecare persoana indreptatita, personal sau prin mandatar, mai multi mostenitori putand sa formuleze cererea in comun, insa trebuie semnata de fiecare dintre ei.
Potrivit art. 1533, primirea unui mandat poate fi tacita, dar in acest caz dovada primirii trebuie sa rezulte din executarea lui, iar potrivit art. 1523 Cod civil mandatul este o conventie, dovada mandatului ( act juridic) putand fi facuta prin inscris sub semnatura privata sau act autentic ( art. 1191 Cod civil).
In fine, potrivit art. 35 din Codul familiei, orice sot exercitand singur aceste drepturi este considerat ca are consimtamantul celuilalt.
Din analiza acestor prevederi legale de desprind urmatoarele conditii si concluzii: 1. – dupa aparitia Legii nr. 169/1997, cei care doreau reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafetele nereconstituite pana la acea data puteau ( nu erau obligati) solicita si restul de suprafata, fiind repusi din nou in termenul de formulare a cererii 2.- stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituirea acestui drept pentru restul de suprafata nu se face in mod automat, ci este conditionata de formularea unei cereri in termenul aratat de lege sub sanctiunea decaderii; rezulta ca reconstituirea opereaza nu in favoarea tuturor mostenitorilor prezumtivi( cu vocatie concreta la mostenire in momentul aparitiei legii), ci numai in favoarea celor care formuleaza cerere in acest sens, intrucat legea prevede expres ca reconstituirea opereaza numai „la cerere”, cerere care trebuie sa cuprinda numele si prenumele solicitantilor;
3. – in cazul in care mostenitorii prezumtivi nu fac cerere pentru reconstituire, acestia sunt decazuti din dreptul de mostenire al autorului lor cu privire la aceste terenuri, legea fondului funciar instituind in acest caz o exceptie de la principiul indivizibilitatii mostenirii, astfel ca cei care nu au formulat cerere pana la expirarea termenelor succesive legale, sunt in aceeasi situatie cu cei care au renuntat la mostenire devenind straini de aceasta; daca s-ar accepta ca toti prezumtivii mostenitori, fara distinctie intre cei care si-au consolidat acest drept prin formularea cererii ( si acceptarea in acest fel a mostenirii cu privire la terenuri) si cei care nu au formulat cerere, s-ar ajunge, pe de o parte, la grave consecinte juridice, intrucat: a) – s-ar ajunge la ocolirea unei sanctiuni prevazuta clar si in mod expres de legiuitor, lucru nepermis nici unui judecator, pentru ca vointa legiuitorului cuprinsa in legea in vigoare este obligatorie pentru toata lumea, inclusiv pentru acesta, care nu poate judeca in echitate atunci cand exista texte exprese si clare ce reglementeaza o situatie anume, in caz contrar substituindu-se legiuitorului si situandu-se abuziv deasupra Constitutiei ( care impune ca judecatorul sa se supuna legii);
b) – s-ar pune in pericol grav securitatea raporturilor juridice, pentru ca toate instrainarile facute de un singur titular ar putea fi anulate ca si consecinte ale anularii sau modificarii titlurilor emise, desi comisiile si-au indeplinit complet atributiile si au emis titlul numai celor care au facut cerere si au respectat legea, iar ceilalti prezumtivi mostenitori nu au formulat cerere, pierzand in acest fel dreptul de mostenire cu privire la terenuri;c) – s-ar ajunge in acest fel ca cei care nu accepta o mostenire de drept comun sa fie considerati straini de aceasta daca nu fac dovada ca au acceptat-o in 6 luni si sa fie sanctionati in acest fel mai grav decat cei care nu au acceptat mostenirea asupra terenurilor, desi legea a dat acestora nu mai putin de 4 termene legale, in care puteau sa formuleze cerere de reconstituire.
Pe de alta parte, nu se mai vede rostul prevederii legale privind formularea cererii, din moment ce orice fost mostenitor ar putea sa ceara inscrierea sa ca titular, oricand, pretinzand ca fratii sai au formulat cererea si in numele sau ( desi personal era decazut material din acest drept si pierduse retroactiv calitatea de mostenitor asupra terenurilor), iar in acest fel s-ar incalca si principiul de interpretare conform caruia orice norma legala trebuie interpretata in sensul de a produce efectele pentru care a fost edictata, existenta textelor in vigoare neputand fi ignorata; cu alte cuvinte, calitatea de mostenitor cu privire la terenuri se dobandeste numai si prin formularea cererii prevazute de lege, orice alta interpretare ducand la incalcarea flagranta a acesteia;
4.- cererea de reconstituire se poate depune ( si sa aiba efectul prevazut) numai in cele trei modalitati prevazute de lege:
a)- personal, caz in care trebuie sa fie introdusa in termenul legal si trebuie sa cuprinda, intre altele, numele si prenumele solicitantului, precum si semnatura acestuia;
b)- prin mandatar, caz in care trebuie sa cuprinda numele solicitantului sau a solicitantilor ( in cazul unui mandat comun), precum si procura de dovedire a mandatului, pentru ca mandatul se prezuma numai cu privire la relatiile dintre soti, text special si care nu poate fi aplicat prin asemanare la relatiile dintre frati- speciallia generallibus derogant, norma din Codul familiei fiind deci de stricta interpretare si aplicare, fara incidenta cu privire la alte relatii de familie sau rudenie; prin urmare, mandatul nu se prezuma in speta de fata, ci trebuie dovedit de cei care-l invoca, iar in cazul mandatului tacit dovada trebuie sa rezulte din executarea acestuia, adica formularea cererii de reconstituire in numele tuturor mostenitorilor; c) – de mai multi mostenitori prin acelasi inscris, caz in care cererea trebuie sa cuprinda numele si prenumele tuturor mostenitorilor si semnatura acestora; Fata de aceste prevederi legale, instanta constata ca pentru suprafetele ce se cer radiate din titlu reclamantul este singurul care a formulat cerere de reconstituire, din aceasta cerere adresata comisiei ( fila 49 din dosar) rezultand ca este facuta in nume propriu ( sintagma „a-mi aproba”), fara referire la ceilalti frati, fapt care arata ca presupusul mandat tacit nu exista( intrucat primirea lui nu rezulta din executarea sa) si care reiese si din raspunsul comisiei locale ( fila 46 din dosar), iar paratii nu au produs vreun inscris care sa probeze mandatul dat fratelui lor ori care sa arate ca au formulat cerere in acest sens comisiei locale. Avand in vedere aceasta situatie de fapt ( lipsa cererii de reconstituire formulata de parati pentru suprafata nereconstituita, lipsa dovedirii mandatului, formularea cererii de reconstituire de catre reclamant in nume propriu, lipsa semnaturii fratilor de pe cererea facuta de reclamant) instanta a apreciat ca paratii au fost decazuti din dreptul de a solicita suprafetele neatribuite, desi Legea nr. 169/1997 i-a repus pe acestia in termenul de acceptare si prin urmare suprafetele reconstituite ulterior nu trebuiau sa fie trecute pe acelasi titlu pe care figurau, atat reclamantul, cat si paratii, ci trebuia emis un nou titlu prin care sa se reconstituie dreptul de proprietate numai in favoarea celor care au formulat cerere, situatie ce se impune a fi remediata prin anularea partiala a titlului atacat si radierea suprafetelor reconstituite pe baza cererii reclamantului, concomitent cu emiterea unui alt titlu pentru aceleasi suprafete.
Nu poate fi primita apararea paratilor in sensul ca timpul trecut de la emiterea titlului si pana in prezent semnifica acceptarea legalitatii acestuia de catre reclamant, deoarece acesta are dreptul prevazut de lege de a putea cere oricand anularea titlului, fiind vorba de o nulitate absoluta prevazuta ca atare de lege, care nu poate fi acoperita ( prin neinvocarea in termen de catre reclamant) si care poate fi ceruta oricand; nu poate fi primita nici apararea conform careia introducerea cererii de partaj are semnificatia mandatului comun, deoarece in cererea de partaj partile au interese contrare, iar din cuprinsul acesteia se deduce, din contra, ca reclamantul doreste in intregime o anumita suprafata trecuta in titlu ca urmare a cererii sale, fapt ce denota mai degraba contrariul, iar nu existenta mandatului la formularea cererii de reconstituire.
De-altfel, daca relatiile erau cordiale si nu existau divergente cu privire la terenurile mostenite, partile puteau sa imparta de comun acord terenurile, fara a se ajunge la judecata, situatie de fapt care exclude cu desavarsire existenta unui mandat tacit existent la formularea cererii, iar indicarea ca mostenitori a paratilor este fireasca, deoarece partile sunt cotitulare cu privire la terenurile atribuite pana la aparitia Legii nr.169/1997 si indicarea ca mostenitori a paratilor nu implica automat ca acestia sunt comostenitori cu privire la toate terenurile din titlurile aferente partajului; cu alte cuvinte, daca reclamantul recunoaste calitatea de comostenitori a paratilor cu privire la unele terenuri, asta nu inseamna ca le recunoaste aceasta calitate cu privire la toate terenurile prin aceea ca solicita iesirea din indiviziune mai inainte ca acesta ( lipsit de cunostinte juridice) sa solicite anularea titlului emis nelegal, in favoarea unor persoane care nu erau indreptatite la aceasta, intrucat nu formulasera cererea ceruta expres de Legea nr. 169/1997.
Cu privire la cheltuielile de judecata, instanta a apreciat ca acestea nu au fundament legal, intrucat comisiile de fond funciar nu au patrimoniu, ci numai calitatea de a sta in judecata si prin urmare, nu au un buget care sa le permita achitarea acestora, iar pe de alta parte reclamantul este cel care trebuia sa solicite in procesul de partaj corectarea titlului de proprietate, intrucat daca considera ca acesta este emis gresit trebuia sa faca demersurile necesare pentru a indrepta situatia.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs paratii M.L. si M.D., sustinand, in esenta, ca hotararea a fost data cu aplicarea gresita a legii, intrucat au calitatea legala de mostenitori, fiind repusi in termenul de acceptare a mostenirii prin art. 8 din legea nr. 18/1991, motivele pe care se sprijina hotararea sunt contradictorii. Astfel, instanta interpreteaza gresit probatoriul administrat neobservand abuzul de drept comis de reclamant, care desi promoveaza actiunea de partaj si le recunoaste calitatea de mostenitori, considerandu-se dezavantajat de hotararea de partaj, intelege sa atace titlul. Intre parti a existat o intelegere si o recunoastere a dreptului de coproprietate anterior anului 2005, insa instanta de fond a emis suplimentarea probatoriului pentru stabilirea corecta a situatiei de fapt.
Intimatul-reclamant a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, aratand ca suprafata de teren cu privire la care s-a solicita anularea partiala a titlului a fost solicitata doar de el printr-o cerere formulata in nume propriu (nr. 403/21.01.1998), iar toate demersurile necesare reconstituirii dreptului de proprietate le-a facut el singur. Se mai arata ca potrivit art. 8 din Legea nr. 18/1991 este necesara formularea unei cereri, inclusiv pentru suplimentarea suprafetelor de teren, partajul nu a fost finalizat cu o hotarare irevocabila, fiind in prezent suspendat, iar abuzul de drept invocat de recurent nu exista, reclamantii exercitandu-si dreptul de liber acces la justitie.
In recurs a fost administrata proba cu inscrisuri, fiind emise adrese la Comisia locala S., Comisia Judeteana pentru aplicarea legii nr. 18/1991 Bacau si la OCPI Bacau, relatiile solicitate fiind depuse la dosarul cauzei.
Analizand cererea de recurs in raport de motivele invocate, tribunalul constata ca recursul este intemeiat pentru urmatoarele considerente:
Suplimentarea in anexa 3 pentru mostenitorii defunctului M.I.G., cu suprafata de 2, 78 ha, prin HCJ nr.9602/26.04.2005, a fost facuta, astfel cum rezulta din referatul Comisiei Judetene, avandu-se in vedere cererea nr. 44/16.12.1997 (fila 78 dosar recurs), si nu cererea nr. 403/21.01.1998 (fila 5 dosar fond), formulata de intimatul-reclamant M.M. in nume propriu.
Astfel, titularii cererii nr. 44/16.12.1997 sunt toti mostenitorii, cererea fiind facuta de insusi reclamantul, care a inteles sa se comporte ca un mandatar al celorlalti mostenitori. Este vorba de mandat tacit, a carui dovada rezulta din executarea acestuia, adica formularea cererii de reconstituire in numele tuturor mostenitorilor. In acest sens, sustinerile primei instante sunt principial corecte, insa nu pot fi retinute in cauza, pentru ca instanta de fond a avut in vedere si a analizat doar cererea nr. 403/21.01.1998, formulata de reclamant in nume propriu.
Formularea ulterioara a unei astfel de cereri nu poate anula efectele primei cereri, formulata de toti mostenitorii, astfel incat Comisia Judeteana in mod corect a avut-o in vedere doar pe aceasta cand a dispus suplimentarea.
Sustinerile din intampinare ale intimatului-reclamant M.M., in sensul ca doar cererea formulata in nume propriu viza suprafata in litigiu, cu privire la care s-a cerut anularea partiala a titlului de proprietate, nu poate fi retinuta, deoarece din analiza comparativa a celor doua cereri rezulta in mod clar ca in ambele se face vorbire de suprafata de 2, 78 ha, pentru care, de-altfel, s-a si dispus suplimentarea.
In concluzie, reconstituirea suplimentara a dreptului de proprietate s-a facut in mod corect pe numele tuturor mostenitorilor, fiind indeplinite exigentele art. 8 din Legea nr. 18/1991.
Fata de cele expuse mai sus, instanta va admite recursul, va modifica in tot sentinta recurata, iar pe fond, va respinge actiunea ca neintemeiata.