Uzucapiune

Pronuntand sentinta civila nr.499/25.01.2010 Judecatoria Bacau a respins ca ramasa fara obiect exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratei Primaria municipiului Bacau si ca nefondata cererea precizata de reclamantii D.G., D.C., D.D. in contradictoriu cu paratul Municipiul Bacau, prin Primar.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, a retinut judecatoria ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1337/03.04.1978 incheiat la fostul Notariat de stat judetean Bacau reclamanta D.G. a dobandit impreuna cu sotul sau, D.C., in prezent decedat (cu mostenitorii reclamanti din prezenta cauza, conform certificatului de mostenitor nr. 1077/1984) imobilul-casa situat in Bacau, iar terenul aferent acestei constructii, in suprafata de 425 mp, a trecut in proprietatea statului, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974. Cumparatorilor li s-a atribuit terenul in folosinta pe toata durata existentei constructiei, cu plata unei taxe anuale, astfel cum acestia recunosc si prin cererea de chemare in judecata.
In 1999, in temeiul art. 36 alin. 3 si 6 din Legea nr. 18/1991, se emite Ordinul Prefectului nr. 54/03.03.1999 prin care se atribuie in proprietate reclamantilor suprafata de teren de 425 mp care a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare nr. 1337/03.04.1978 si al deciziei de atribuire. Din expertiza topo-cadastru efectuata in cauza, instanta a retinut ca reclamantii stapanesc in fapt suprafata de 638 mp, mai mult cu 213 mp fata de ordinul Prefectului.
In temeiul art. 1890 C.civ. „toate actiunile atat reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescriptie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fara ca cel ce invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce vreun titlu, si fara sa i se poata opune reaua-credinta.” Potrivit art.1847 C.civ., ca sa se poata prescrie, se cere o posesie utila, anume o posesie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar, calitati care trebuie sa fie intrunite cumulativ cand se invoca dobandirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.
Posesia este cunoscuta in doctrina ca fiind compusa din doua elemente, un element material (numit corpus) care implica savarsirea diferitelor acte de folosinta ale lucrului si un element psihologic (numit animus) care consta in vointa posesorului de a se comporta ca proprietar. Lipsa acestui din urma element determina precaritatea posesiei, anume lipsa insesi a posesiei deoarece detentorul precar poseda nu pentru sine ci pentru altul, ceea ce presupune ca el este legat cu privire la acel bun printr-un raport de obligatie care ii confera anumite puteri asupra lucrului (cum este dreptul de folosinta a bunului) si il obliga sa stapaneasca bunul in numele aceluia care i-a conferit aceste puteri, cu obligatia pentru detentor de a pastra si a restitui lucrul.
In cauza, reclamantii au stapanit terenul de 213 mp cu titlu precar, in conditiile in care au detinut cu acelasi titlu - pentru altul - si terenul de 425 mp pana la momentul anului 1999 cand le-a fost atribuit in proprietate prin ordin al prefectului. Detinand cu titlu precar acest teren, nu se poate sustine ca au stapanit „pentru sine”, respectiv sub titlu de proprietar, nici terenul de 213 mp in litigiu, intrucat au conservat aceeasi „stare psihologica”, acelasi animus. Terenul de 425 mp a fost atribuit reclamantilor in folosinta pe toata durata existentei constructiei, asa incat, potrivit art. 1853 alin. 1 si 2 C.civ., actele de folosinta fiind exercitate „prin simpla ingaduinta a proprietarului” nu constituie posesie sub nume de proprietar. Abia din 1999 de cand li s-a atribuit in proprietate acest teren s-ar putea spune ca au inceput a poseda pentru sine si suprafata in litigiu, insa in prezent termenul de 30 de ani nu este inca implinit.
Sustinerea paratului potrivit careia a intervenit o intrerupere a cursului posesiei nu este intemeiata intrucat nu a intervenit o recunoastere a dreptului de proprietate al paratului din partea reclamantilor, in conditiile art. 1865 pct. 3 C.civ., de vreme ce cererea de atribuire vizeaza suprafata de 425 mp care a facut obiectului contractului de vanzare-cumparare si nu suprafata de 213 mp.
Prin urmare, reclamantii nu au dovedit ca in persoana lor sunt indeplinite cele doua conditii pentru a uzucapa: posesia utila a terenului si exercitarea timp de 30 de ani a acestei posesii, fara a exista obligatia producerii unui titlu si fara sa i se poata opune reaua-credinta (art. 1890 teza finala C.civ.).
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii, solicitand modificarea partiala a sentintei in sensul admiterii actiunii astfel cum a fost formulata, cu motivarea ca aprecierea primei instante potrivit careia recurentii ar fi stapanit cu titlu precar suprafata de 213 mp nu are nici un suport, aceasta parcela fiind distincta de cea de 425 mp mentionata in contractul de vanzare-cumparare nr.1337/1998, spre deosebire de care suprafata de 213 mp nu a trecut in proprietatea statului si nu le-a fost atribuita in folosinta, lipsind, prin urmare, orice titlu care sa confere actelor de posesiune caracter precar. In cauza, arata recurentii-reclamanti, nu a fost administrata nici o proba care sa rastoarne prezumtia instituita de art.1854 Cod civil, dimpotriva, din declaratiile martorilor audiati rezultand ca din 1978 si pana in prezent s-au comportat ca adevarati proprietari.
Formuland intampinare prin reprezentantul sau legal, intimatul-parat, municipiul Bacau, a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat, sentinta civila nr.499/25.01.2010 pronuntata de Judecatoria Bacau fiind legala si temeinica (f.15-17).
Recursul este nefondat, urmand a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
Prin cererea inregistrata sub nr. 1969/180/13.02.2009 pe rolul Judecatoriei Bacau reclamantii D.G., D.C. si D.D. in contradictoriu cu paratul MUNICIPIUNLUI BACAU, reprezentat de Primar, au solicitat ca prin hotararea care se va pronunta sa se constate ca au dobandit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra suprafetei de 212,31 mp teren intravilan curti situati in Bacau, cu vecinatatile: la nord – str. V.P., la sud – C.G., la est – str. D.C., la vest – teren proprietate, cerere intemeiata pe dispozitiile art. 645, 1837, 1847 si urmatoarele C.civ.
Cum insisi recurentii-reclamanti au aratat in motivarea cererii lor cu ocazia masuratorilor efectuate in vederea intabularii dreptului de proprietate s-a constatat ca suprafata aferenta constructiilor situate in Bacau, dobandite prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1337/3.04.1978, este de 637,31 mp astfel cum rezulta din planul de amplasament si delimitare a corpului de proprietate efectuat de ing. L.I., din care pentru suprafata de 425 mp teren s-a constituit dreptul de proprietate conform ordinului prefectului nr. 54/03.03.1999.
Prin urmare, cele doua suprafete, de 213 mp si de 425 mp, despre care vorbesc recurentii, au format inca de la inceput un corp unitar, in acelasi sens fiind si declaratiile martorilor audiati la cererea recurentilor-reclamanti, d-na V.L. si d-l V. H. (f.58,59 dosar judecatorie) care au aratat ca terenul, in suprafata de aproximativ 600 mp, este imprejmuit cu gard cu fundatie de beton construit in acest fel inca din 1978, nici unul dintre acesti martori nevorbind despre doua suprafete distincte de teren, care sa fie supuse unor regimuri juridice diferite, astfel cum in mod eronat se sustine in motivele de recurs.
In consecinta, considerand sentinta judecatoriei legala si temeinica, in temeiul art.312 alin.(1) Cpc instanta va respinge ca nefundat recursul civil .