Sentinta civila 780/10,03.2009
Deliberand asupra cauzei comerciale de fata, retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea in data de 16.12.2008, reclamanta a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa oblige paratul la plata sumei de 4156 lei reprezentand contravaloarea averea societatii ___..aflata in lichidare si pe care nu a predat-o lichidatorului ,cu cheltuieli de judecata.
In fapt, sustinerea cererii introductive, reclamantul a invederat instantei faptul ca ______ a fost dizolvata de drept prin incheierea nr.1225/mai 2005 potrivit art. 30 din Legea 359/2004 modificata, urmare a dizolvarii fiind numit reclamantul ca lichidator al acestei societati. Dupa numirea sa, reclamantul a notificat societatea administratorul societatii prin notificarea nr. 964/07.08.2004, si apoi administratorul societatii cu notificarea nr. 1159/21.11.2006 si nr. 1213/11.12.2006. Urmarea acestor notificari, paratul din prezenta cauza a fost actionat in judecata, pronuntandu-se sentinta civila nr. 1436/06.09.2007 a Tribunalului Tulcea in dosarul nr. 1588/88/2007, prin care administratorul numitul ____.. a fost obligat sa prezinte in termen de 10 zile actele societatii si cele contabile pe ultimii 3 ani de activitate a societatii aflata in lichidare. Mai arata reclamantul ca din ultimul bilant contabil depus de parat la DGFP rezulta ca societatea _____. avea in conturile de activ bunuri evaluate si bani, astfel ca fata de aceasta raportare prin scaderea amortizarii la mijloacele fixe, a adaosului comercial la marfuri reclamantul a stabilit suma de 4156 lei pentru care solicita prin prezenta actiune angajarea raspunderii administratorului societatii pentru culpa sa evidenta.
In drept, reclamantul invoca disp. art. 974 coroborat cu art. 1539 s.u. C.civ , art. 72, 253, alin.3 si 4 Legea 31/1990 republicata si art. 25 din Legea 22/1969.
In sustinerea pretentiilor formulate, reclamantul depune la dosarul cauzei inscrisuri: incheierea nr. 1314/11.04.2006 de numire a lichidatorului- f.7, notificarea nr. 1314/11.04.2006- f.8, copia corespondentei- f.9, recipisa de confirmare de primire- f.10, notificare nr. 1159/21,11,2006-f.11, copia plicului de corespondenta cu paratul- f.12, copia confirmarii de primire- f.13, notificarea nr. 1213/11.12.2006- f.14, borderou r. 3- f.15, adresa emisa de Serviciul de impozite si taxe Tulcea- f.16, copia bilantului contabil din 2005- f.17.
Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 30 lei si timbru judiciar in cunatum de 0,30 lei.
Paratul, legal citata, nu a formulat intampinare si nu s-a prezentat in instanta.
La termenul de judecata din data de 27.01.2009 instanta a dispus completarea taxei judiciare de timbru cu suma de 302,62 lei si timbru judiciar de 2,7 lei, emitandu-se adresa in acest sens catre reclamant.
La data de 18.02.2009, reclamantul depune la dosar precizari, prin care invedereaza instantei ca pretentia formulata nu trebuie timbrata la valoarea pretentiei, atata timp cat se solicita obligarea paratului la executarea unei obligatii de a face si nu de a da.
La termenul de judecata din data de 03.03.2009 instanta a invocat exceptia insuficientei timbrari a actiunii si a ramas in pronuntare pe aceasta exceptie.
Deliberand asupra cauzei comerciale de fata, constata urmatoarele:
In temeiul art. 137 C.pr.civ., instanta procedeaza la solutionarea cu prioritate a exceptiei de procedura, absoluta si peremptorie a insuficientei timbrari a cererii, in cauza nefiind incidente disp. art. 137 alin.2 C.pr.civ. privitoare la unirea exceptiei cu fondul, deoarece pentru solutionarea exceptiei de procedura, absoluta si peremptorie, invocata din oficiu de catre instanta nu este necesara administrarea unor probe comune cu fondul cauzei.
Astfel, retine ca potrivit art. 20 alin.1 Legea 146/1997 taxele judiciare de timbru se platesc anticipat, iar potrivit disp. art. 2 alin.1 lit. d din acelasi act normativ, cererile avand ca obiect pretentii de 4156 lei se timbreaza cu taxa judiciara de timbru de 332,62 lei si art. 3 alin.2 din OG 32/1995 cu timbru judiciar de 3 lei.
Conform alin.2 din art. 20 din Legea 146/1997, instanta a pus in vedere creditoarei prin adresa fila 23 dosar, sa achite in completare taxa judiciara de timbru de 302,62 lei si timbru judiciar de 2,7 lei.
Reclamantul, in replica, a invederat in data de 18.02.2009 in scris ca apreciaza ca taxa judiciara de timbru trebuie stabilita in functie de obiectul pretentiei deduse judecatii, respectiv trebuie facuta distinctie intre obligatia de a face- de a preda o suma de bani si obligatia de a da- de a plati o suma de bani datorata de parat, astfel ca atata timp cat solicita obligarea paratului la a face- a preda sume de bani, taxa judiciara de timbru nu poate fi calculata la valoarea pretentiei de 4156 lei.
Fata de aspectele invederate, instanta retine ca cererea de chemare in judecata este intemeiata pe disp. art. 1539 C.civ., text care reglementeaza raspunderea mandatarului pentru prejudiciile create mandantului in exercitarea mandatului. Or, prin raportare la temeiul de drept al cererii introductive pe care reclamantul il invoca, instanta retine ca se solicita angajarea raspunderii contractuale a paratului _____ in executarea mandatului (acordat acestuia de ____., paratul fiind administrator al acestui subiect de drept pana la data numirii lichidatorului) pentru acoperirea prejudiciilor create in patrimoniul mandantului din culpa sa. Astfel ca in cauza obligatia paratului are natura unei obligatii de a da o suma de bani.
Dar indiferent de obiectul obligatiei invocata in sarcina paratului si pentru a carei executare reclamantul solicita concursul fortei statului pentru a obtine realizarea acesteia prin forta acordata hotararii judecatoresti, norma legala care stabileste modul de calcul al taxei judiciare de timbru- respectiv art. 2 alin.1 Legea 146/1997 face referire la cereri evaluabile in bani, adica al caror pretentii sunt exprimate intr-o suma de bani, premisa a legii care se regaseste si in cazul pretentiei concrete deduse judecatii si care face sa devina incidenta ipoteza legii, respectiv ca se calculeaza taxa de timbru in functie de valoarea pretentiei. Mai mult, art. 2 alin.1 din Legea 146/1997 vorbeste despre actiunile si cererile evaluabile in bani, fara sa faca distinctie intre obiectul obligatiei ce se cere a fi executata, respectiv obligatie de a da, a face sau a nu face, astfel ca unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem.
Instanta mai retine ca prin sentinta civila nr. 1436/06.09.2007 pronuntata de Tribunalul Tulcea in dosarul nr. 1588/88/2007 numitul Enache Petrica a fost obligat sa prezinte in termen de 10 zile actele societatii si cele contabile pe ultimii 3 ani de activitate a societatii aflata in lichidare si fata de care paratul nu a iesit din pasivitate. Astfel ca, reclamantul a procedat in prezenta cauza la angajare raspunderii administratorului pentru prejudiciul creat in patrimoniul societatii pe care a administrat-o, caz in care instanta apreciaza ca in cauza se impune timbrajul la valoarea pretentiei, respectiv in temeiul art. 2 alin.1 lit. d Legea 146/1997 si art. 3 alin.2 din OG 32/1995.
Asa cum rezulta din interpretarea sistematica a dispozitiilor art. 2, 3, 6 si 13 din acelasi act normativ, cererea cu care a fost investita instanta nu se incadreaza in nici o alta categorie de cauze pentru care s-a stabilit taxa de timbru fixa, astfel ca taxa judiciara de timbru platita de reclamant de 30 lei nu isi gaseste nici un temei juridic, iar reclamantul nu a invocat temeiul in baza caruia a ajuns la aceasta suma cu titlu de taxa judiciara de timbru.
Reclamantul nu a inteles sa isi indeplineasca obligatia procesuala stabilita in sarcina sa prin actul normativ, desi i s-a pus in vedere aceasta de catre instanta, motiv pentru care, in conformitate cu disp. art. 20 alin.3 din acelasi act normativ instanta urmeaza sa anuleze cererea ca insuficient timbrata.