uzucapiune Sentinta civila nr. 239 din data de 26.01.2009
pronunțată de Judecatoria Tulcea

SEDINTA PUBLICA DIN 26 ianuarie2009
SENTINTA CIVILA NR.239
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Tulcea la data de 05.02.2008 sub nr.550/327/2008, reclamanta .. a solicitat instantei sa constate, in contradictoriu cu paratii _, ca este proprietarul suprafetei de 3700 de metri patrati de teren si a casei amplasata aici ,situata in municipiul Tulcea,_, ca efect al posesiei de lunga durata, prin efectul jonctiunii posesiilor tatalui, respectiv bunicului sau.
In motivare, reclamanta arata ca din anul 1966 bunicul sau, _, a intervertit detentia precara specifica indiviziunii aparute ca urmare a decesului parintilor sai intr-o posesie utila pe care a exercitat-o pana la data decesului sau(august 1998). Dupa acest moment aceeasi posesie utila a fost exercitata de catre reclamanta, se mai arata, in calitatea sa de nepoata de fiu predecedat, pana in prezent.
In sustinerea cererii, au fost depuse de catre reclamanta: chitanta din 1966, act de vanzare din anul 1922, acte de stare civila, sentinta civila nr.2796/2007 a Judecatoriei Tulcea si au fost audiati martorii _
Prin intampinarea depusa de catre paratul _ (denumita cerere de interventie, dar calificata de catre instanta ca si intampinare) s-a aratat ca cererea este inadmisibila pentru ca imobilul in discutie a apartinut parintilor sai si ca descendenti ai acestora sunt mai multe persoane care sunt in aceeasi masura indreptatite la recunoasterea dreptului de proprietate.
In sustinerea intampinarii au fost depuse acte de stare civila si au fost au fost audiati martorii _
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca reclamanta di prezenta cauza solicita sa se constate proprietatea acestei asupra unui imobil (constructie si teren) ca urmare a exercitarii unei posesii utile, personale si prin folosirea posesiilor anterioare ale autorilor sai, pe o perioada de peste 30 de ani, incepand din 1966 si pana in prezent.
Uzucapiunea de lunga durata presupune verificare elementelor posesie utile (care trebuie sa se regaseasca in cazul jonctiunii posesiilor in persoana tuturor celor care si-au unit posesiile) si a termenului. Pentru verificarea acestor elemente au fost audiati martorii mentionati in cele ce preceda.
Astfel, instanta constata ca imobilul in discutie a fost folosit de catre numitul _, bunicul reclamantei si tatal paratului _, impreuna cu mama acestuia pana la decesul acesteia. Dupa acest moment, _ a convenit cu fratii sai sa cumpere de la acestia (asa cum rezulta din inscrisul de la fila 5 din dosar) drepturile lor succesorale, urmand sa ramana dupa facerea actului in forma autentica, unic proprietar. Desi acest lucru nu s-a mai petrecut(cel putina sa rezulta din probele administrate in aceasta cauza), de la acel moment, _.s-a purtat in raport cu bunul ca un real si unic proprietar, realizand, din perspectiva prescriptiei achizitive, in privinta cotelor celorlalti mostenitori, o intervertire a detentiei in posesie utila(art.1858 pct.4 din Cod civil).
Acesta, _,a exercitat o posesie utila pe toata perioada de la intervertire si pana la decesul sau din anul 1998, in imobilul in discutie locuind, in diferite perioade de timp, sotia si copii sai. In privinta acestora, pana la decesul sau, nu se poate vorbi de o posesie sau, mai exact, o coposesie pentru ca acestia in afara elementului corpus (specific si detentiei) nu au avut si animus domini, adica atitudinea de proprietar (si, din probe, nici pe cea de animus rem sibi habendi, adica atitudinea de a stapani pentru sine ca proprietar). Descendentii lui _ au locuit intervale mai mari s-au mai mici de timp cu tatal lor, fara insa a exercita impreuna cu acesta (si cu atat mai putin impotriva acestuia) o posesie utila pentru ca atitudinii acestora ii lipsea intentia de se purta ca proprietari exclusivi, din nici o proba nerezultand schimbarea contactului material al acestora cu bunul in animus domini.
Prin urmare, pana la moartea lui _ nu se poate vorbi de o posesie a descendentilor acestuia si, din acest motiv, nu intereseaza din perspectiva cauzei daca reclamanta sau tatal sau au locuit ori nu,mai mult ori mai putin cu _..
Analizand posesia reclamantei dupa decesul bunicului sau, instanta constata ca declaratiile martorilor propusi de catre aceasta nu releva o posesie neviciata.
Astfel, dupa anul 1998, martora _ arata ca reclamanta a locuit in imobilul in discutie aproximativ vreo 5 ani. Dincolo de faptul ca afirmatia martorei este necredibila, atat pentru acesta nu a mai locuit in zona din anul 1980 si ca este buna prietena cu reclamanta, cat si pentru faptul ca este constant si neechivoc contrazisa total de catre martorii paratului _. care sunt vecini permanenti ai proprietatii pe toata perioada in discutie (1998 si pana in prezent), aceasta nici nu releva o situatie faptica care sa conduca la concluzia ca reclamanta ar fi avut pe perioada presupusei locuiri o trecere de la simpla detentie la posesia utila.
Intr-adevar, reclamanta era, ca si ceilalti descendenti, mostenitoare a bunicului sau, stapanind,asa cum se intampla in cazul oricarei indiviziuni succesorale, si pentru ceilalti mostenitori. Prin urmare, locuirea sa nu a avut atitudinea de a poseda pentru sine si a fost afectata de viciul echivocitatii.
Echivocul locuirii rezulta foarte bine si din faptul ca, concomitent, asa cum arata martorii paratului _, si acesta folosea acelasi imobil, cultivand pe el, intretinand copacii, incercand sa inchirieze casa.
Prin urmare, chiar daca reclamanta a avut un contact material cu imobilul in discutie, dupa moartea bunicului sau nu se poate vorbi de o posesie utila care sa duca la recunoasterea sa ca proprietar prin uzucapiune.
Pentru aceste considerente, instanta va respinge cererea ca nefondata.