Plangere contraventionala

     Dosar nr.12692/318/2010                                                        Cod operator 2445
     ROMANIA
     JUDECATORIA TG-JIU JUDETUL GORJ
     SENTINTA CIVILA NR.6378
     SEDINTA PUBLICA DIN 30.09.2010
     INSTANTA CONSTITUITA DIN:
JUDECATOR- ANGELA GAVANESCU
GREFIER: ELENA CIOCAN 

     
      Pe rol fiind solutionarea plangerii contraventionale formulate de petentul  MC  in contradictoriu cu intimata  IPJ Gorj.
      La apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns petentul si martorii din oficiu PV, BV, IGD, FF, lipsa fiind intimata.
      Procedura de citare este legal indeplinita.
      S-a facut referatul oral al cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care a fost ascultat petentul, declaratia acestuia fiind consemnata in scris si atasata la dosarul cauzei.
     De asemenea, au fost ascultati martorii din oficiu, PV, BV  si  martorii propusi de petent, IGD si FF.
     Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constatandu-se cauza in stare de judecata, s-a acordat cuvantul pe fond.
     Petentul a solicitat admiterea plangerii si anularea procesului-verbal contestat, aratand cu privire la declaratia martorului BV ca intr-adevar in timp ce discuta cu agentul constatator, pe langa masina sa a trecut o persoana de sex feminin pe care o cunostea, care insa si-a continuat drumul si nu a asistat la discutii.
     
     JUDECATA
      Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu la data de 08.07.2010 sub nr.12692/318/2010 petentul MC   a solicitat instantei ca in contradictoriu cu intimata IPJ Gorj sa se dispuna anularea procesului-verbal  de constatare si sanctionare a contraventiei seria PCA nr.2693409/04.07.2010, apreciind ca cele retinute in sarcina sa de catre organele de politie nu corespund realitatii.
      In motivarea plangerii, a aratat ca in data de 04.07.2010, in timp ce se deplasa cu autoturismul proprietate personala, avand numar de inmatriculare  GJ-99-SYC din directia Tg-T-T, a fost oprit pe raza localitatii P de catre agentul constatator, solicitandu-i-se atat documentele masinii, cat si actele privind persoana sa, inclusiv documentele de omologare a foliei de pe geamuri si constatand ca toate sunt in regula, i-a solicitat sa prezinte triunghiul reflectorizant, trusa medicala si extinctorul masinii.
     A sustinut ca in timp ce s-a deplasat spre portbagajul masinii, agentul constatator a plecat la masina politiei aflata pe partea opusa a drumului si i-a intocmit actul contestat, iar ulterior s-a intors, cerandu-i petentului sa semneze, ceea ce acesta a refuzat sa faca, intrucat avea triunghiul, extinctorul si trusa medicala.
     In drept, plangerea nu a fost motivata.
     Intimata, legal citata,  nu a formulat intampinare.
     Instanta, in virtutea rolului activ reglementat de dispozitiile art.129 alin.5 C.proc.civ. si fata de prevederile art.33 alin.1 si art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, a dispus emiterea unei adrese catre intimata  pentru a inainta copie lizibila a actului contestat, actele care au stat la baza intocmirii procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, numele si adresa martorului asistent.
     Cu adresa nr.168164/22.07.2010, Postul de Politie P  a inaintat copie lizibila a actului contestat, declaratie extrajudiciara a martorului BV.
     La primul termen de judecata, instanta a procedat la ascultarea petentului, in conformitate cu disp.art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001, declaratia acestuia fiind atasata la dosarul cauzei (fila 16).
     De asemenea, in temeiul art.138 alin.1 pct.4 C.proc.civ. instanta a incuviintat petentului proba cu martorii FF si IGD, iar in temeiul art.33 alin.1 din O.G.nr.2/2001 a incuviintat audierea martorului asistent PV si a martorului BV.
      Plangerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, conform dispozitiilor art. 15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru  si a fost formulata cu respectarea termenului  de 15 zile de la data comunicarii procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii prevazut de art.31 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, termen calculat conform disp.art.101 alin.1 C.proc.civ.
      Analizand materialul probator administrat in cauza instanta retine urmatoarele:
      Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria PCA nr.2693409/04.07.2010 s-a dispus sanctionarea petentului cu sanctiunea principala constand in amenda contraventionala in suma de 300 lei (5 puncte amenda) pentru savarsirea contraventiei prev. de art.8 din O.U.G.nr.195/2002 si sanctionata de  art.100 alin.1 pct.13 din O.U.G nr. 195/2002, retinandu-se ca acesta, in data de 04.07.2010 ora 21.20 pe DN 67 P a condus autoturismul GJ 99 SYC din directia T -T fara a avea asupra autoturismului trusa medicala si extinctorul. 
      Procedand la verificarea, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, a legalitatii si temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta retine, in ceea ce priveste legalitatea, ca acesta indeplineste conditiile de forma ale intocmirii lui, fiind respectate in cauza dispozitiile art.16 si art.17 din O.G nr.2/2001.
      Astfel, procesul-verbal de constatare a contraventiei cuprinde mentiunile prevazute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, respectiv mentiunile privind numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele si domiciliul contravenientului, fapta savarsita, data comiterii acesteia, semnatura agentului constatator,  nefiind incident vreunul din motivele de nulitate absoluta care se constata din oficiu de catre instanta de judecata.
      Procesul-verbal contestat nu a fost semnat de catre petent, la rubrica obiectiuni insa acesta  consemnand  ca nu este de acord cu cele constatate, refuzand sa semneze.
      Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, instanta are in vedere  faptul ca nu intreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie in materie penala", in sensul  autonom al Conventiei. O premisa contrara, in sensul ca natura "penala" are intreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere in interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.
      Primul are in vedere insasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar in situatiile in care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie in materie penala. Curtea procedeaza in mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.
      Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite in cauzele Engel si altii impotriva Olandei si Oztürk impotriva Germaniei.
      Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie in materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii in litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.
      In ceea ce priveste primul criteriu, in dreptul intern conducerea unui autoturism cu incalcarea regulilor de circulatie prev. de O.U.G.nr.195/2002 reprezinta o fapta contraventionala si nu penala. 
      Insa in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului   calificarea faptei in dreptul national al statului in cauza are o valoare formala si relativa, reprezentand doar un punct de plecare in analiza efectuata de Curte ( cauza Weber impotriva Elvetiei).
      Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte in cauza Oztürk  impotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din campul de aplicare al art. 6 o intreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.
      Al doilea criteriu, natura faptei incriminate,  este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila impotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.
       Astfel, un prim aspect analizat il constituie sfera de aplicare a normei incalcate prin savarsirea faptei. In ipoteza in care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane avand un statut special (de exemplu, militarilor in exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci aceasta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotararea Bendenoun impotriva Frantei).
      Verificand existenta acestui element in cauza, instanta constata ca O.U.G.nr.195/2002 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresandu-se tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane avand un statut special, iar ratiunea urmarita de legiuitorul roman in incriminarea faptei savarsite de petent o constituie protejarea sigurantei pe drumurile publice.
     Un al doilea element analizat de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului il constituie caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al masurii luate.
     In cauza, sanctiunea aplicata are acest caracter, intrucat nu este menita sa acopere un prejudiciu material produs statului, ci are rolul de a sanctiona o anumita conduita apreciata de legiuitor ca prezentand pericol social pentru circulatia pe drumurile publice.
     In ceea ce priveste cel de-al treilea criteriu,  gravitatea sanctiunii, se  are in vedere maximul pedepsei prevazut de lege pentru fapta incriminata, deci sanctiunea la care faptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu neaparat cea efectiv aplicata ( cauzele Campbell si Fell impotriva Marii Britanii sau Demicoli impotriva Maltei).
      In dreptul intern, dupa abrogarea prevederilor privind transformarea amenzii contraventionale in inchisoare, art. 5 alin. 2 si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 din privind regimul juridic al contraventiilor prevad ca sanctiunile contraventionale principale sunt avertismentul, amenda contraventionala si prestarea unei activitati in folosul comunitatii, iar amenda contraventionala are caracter administrativ. Fiind distincta de eventualele prejudicii produse prin savarsirea faptei, amenda contraventionala este o sanctiune pecuniara principala, un mijloc de constrangere avand un caracter preventiv si sanctionator.
     In aceste conditii, trebuie analizat cuantumul acesteia, Curtea statuand in cauza Oztürk  impotriva Germaniei ca o amenda, chiar intr-un cuantum moderat, nu este de natura sa inlature de plano aplicabilitatea laturii penale a art. 6.
     In cauza, petentul a fost sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 300 lei, insa instanta are  in vedere faptul ca potrivit art.63 alin.2 C.penal, minimul amenzii penale il constituie 150 lei, comparatie care  imprima severitate sanctiunii aplicate petentului.
      Ultimele doua criterii formulate de Curtea europeana pentru identificarea notiunii autonome de "acuzatie in materie penala " sunt alternative, nu cumulative, indeplinirea oricaruia dintre ele ducand la concluzia ca art. 6 sub aspectul laturii penale este aplicabil. Ca exceptie insa, abordarea cumulativa nu este exclusa atunci cand analiza separata a celor doua criterii nu a fost suficienta pentru excluderea oricarui dubiu cu privire la natura faptei ce face obiectul cauzei ( hotararea Bendenoun impotriva Frantei).
     Ca atare, avand in vedere criteriile analizate mai sus, instanta apreciaza ca faptele imputate petentului in prezenta cauza reprezinta o "acuzatie in materie penala".
     Mai mult, dat fiind ca in majoritatea statelor, abaterile de la normele de circulatie rutiera au fost scoase din sfera dreptului penal si incluse in sfera abaterilor administrativ - contraventionale, instanta europeana a solutionat numeroase cauze in care reclamantii invocau nerespectarea in astfel de proceduri a garantiilor impuse de art. 6. Curtea a stabilit in cauze precum Oztürk  impotriva Germaniei ori Lutz impotriva Germaniei ca, adresandu-se in mod nediferentiat tuturor cetatenilor in calitatea lor de participanti la traficul rutier (caracterul general al normei) si avand un caracter represiv si disuasiv (scopul sanctiunii), intreaga procedura de aplicare si sanctionare a  amenzilor administrative in temeiul legilor rutiere trebuie sa fie supusa exigentelor art. 6 din Conventie.
      Consecintele calificarii faptei imputate petentului de catre instanta in prezenta cauza drept acuzatie in materie penala sunt acelea ca petentul se bucura de prezumtia de nevinovatie, iar sarcina probei incumba autoritatilor statului.
      Insa niciuna dintre aceste garantii procesuale nu are un caracter absolut, deoarece limitele pana la care functioneaza prezumtia de nevinovatie si continutul obligatiei autoritatilor de a suporta sarcina probei se raporteaza la specificul fiecarui caz in parte.
      In materia faptelor scoase din sfera dreptului penal si incluse in sfera abaterilor contraventionale, Curtea Europeana a admis faptul ca limitele de apreciere sub aspectul respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt mult mai largi. Prezumtia de nevinovatie nu este una absoluta, ca de altfel nici obligatia acuzarii de a suporta intreaga sarcina a probei. Dat fiind ca analiza se plaseaza intr-un domeniu in care numarul faptelor sanctionate este extrem de mare, Curtea Europeana a retinut ca aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enuntate ar duce la lasarea nepedepsite a multor contraventii si ar pune in sarcina autoritatilor ce aplica astfel de sanctiuni o povara excesiva si nejustificata, orientare jurisprudentiala dovedita prin  decizii de inadmisibilitate de tipul Falk impotriva Olandei.
      In acest context, Curtea mentioneaza ca prezumtiile de fapt sau de drept opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Västberga Taxi Aktiebolag si Vulic impotriva Suediei, cauza Salabiaku impotriva Frantei).
     Sarcina instantei de judecata este de a respecta principiul proportionalitatii intre, pe de o parte, scopul urmarit de autoritatile statului de a sanctiona faptele antisociale, iar pe de alta parte, mijloacele utilizate in proces pentru aflarea adevarului judiciar, cu respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional. Aceasta presupune prin esenta ca sistemul probator sa nu duca la impunerea unor conditii imposibil de indeplinit in materie de sarcina a probei.
     Textul articolului 34 alineatul 1 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 permite o interpretare in concordanta cu exigentele unui proces echitabil, de vreme ce prevede ca instanta de judecata verifica legalitatea si temeinicia procesul-verbal de contraventie. Prin urmare, instanta nu porneste de la ideea preconceputa ca persoana sanctionata contraventional este vinovata, ci mentinerea procesului-verbal de contraventie este rezultatul unor verificari, mai restranse ori mai largi, efectuate in mod obligatoriu de instanta de judecata. Asadar, trebuie facuta o distinctie clara intre situatia de fapt care se stabileste prin procesul-verbal de contraventie si aspectul, ce va fi ulterior stabilit, al vinovatiei persoanei sanctionate contraventional.
     Procedand la administrarea celorlalte probe (inscrisuri, martori, interogatoriul), situatia de fapt retinuta in procesul-verbal de contraventie poate fi confirmata sau infirmata.
     Hotararea Anghel impotriva Romaniei nu constituie o critica a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contraventie, ci doar a modului de administrare a probelor, prin neinlaturarea motivata a unor declaratii de martor favorabile persoanei sanctionate contraventional, care ar fi dus la incalcarea dreptului la un proces echitabil indiferent de natura litigiului.
      Transpunand aceste principii in speta, instanta observa ca intimata isi sustine acuzarea prin procesul-verbal de constatare a contraventiei contestat, precum si prin declaratia extrajudiciara a martorului BV.
      Dat fiind ca procesul-verbal de contraventie contine constatarile personale ale agentului constatator, el face dovada situatiei de fapt ce a dus la incheierea sa, in mod analog unui proces-verbal de constatare a infractiunii flagrante. In acest caz, simpla negare a petentul in sensul ca faptele nu corespund adevarului nu este suficienta, atata timp cat el nu aduce probe ori nu invoca imprejurari credibile pentru a rasturna prezumtia simpla nascuta.
      In analiza  respectarii principiului proportionalitatii, trebuie observat ca dispozitiile O.U.G.nr.195/2002 au drept scop reglementarea  si garantarea respectarii regulilor de circulatie pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicatii majore asupra garantarii dreptului la viata si la integritate al persoanelor si bunurilor si pentru instituirea unui climat de securitate sociala, astfel ca interesul societatii in respectarea acestor reguli este de importanta capitala.
      In acelasi timp insa, persoana sanctionata in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art.31-36 din O.G.nr.2/2001), in cadrul caruia poate sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul-verbal contestat nu corespunde realitatii.
     Prin probatoriul administrat in cauza petentul a reusit insa sa rastoarne prezumtia relativa de temeinicie a procesului-verbal de constatare a contraventiei contestat.
     Astfel, apararea sa nu s-a redus la simpla negare  ca faptele nu corespund adevarului, ci a fost sustinuta de  probe si imprejurari  credibile care  dovedesc o alta situatie de fapt.
     Martorul din oficiu BV  a declarat ca declaratia extrajudiciara de la fila 13 in dosar  este scrisa si semnata de el dupa indicatiile agentului constatator. Martorul a relatat ca intr-adevar a observat cum agentul constatator a oprit masina condusa de petent, insa actiunile care s-au derulat acestui moment nu le-a mai perceput, intrucat nu a fost atent, vorbind la telefon.
     Citindu-i-se continutul declaratiei de la fila 13 martorul a aratat ca nu isi insuseste continutul declaratiei, intrucat a scris si semnat declaratia la insistentele agentului constatator, caruia i-a comunicat ca nu a observat decat oprirea regulamentara a petentului.
     In ceea ce priveste declaratia martorului asistent PV, acesta a aratat ca a semnat procesul-verbal dupa ce in prealabil a observat cum petentul discuta cu agentul constatator, iar langa masina petentului nu se aflau obiecte cum ar fi extinctor sau trusa medicala, insa nu cunoaste alte imprejurari  si nu stie daca petentul a semnat sau nu procesul-verbal contestat.
     Relevanta in cauza este apreciata insa depozitia martorului FF, propus de petent.
     Astfel, acest martor a relatat  ca in luna iulie 2010 se deplasa  in directia T -P  in autoturismul condus de petent, impreuna cu inca o persoana recunoscuta in instanta ca fiind martorul IG si a observat cum  agentul constatator a facut semn de oprire cand masina a ajuns destul de aproape de acesta, astfel ca petentul a oprit brusc, iar la solicitarea agentului constatator a prezentat actele la control.
     De asemenea, martorul a auzit cum agentul constatator i-a cerut petentului sa-i prezinte trusa medicala, extinctor, triunghiuri, iar petentul i-a  spus agentului constatator ca obiectele solicitate sunt sub bagaje si i-a cerut un ragaz sa i le prezinte. Martorul a aratat ca petentul  a iesit din masina, s-a dus la portbagajul masinii si a inceput sa caute in portbagaj, moment in care agentul constatator a spus ca nu are timp sa astepte sa caute petentul si a plecat la masina politiei. Petentul a scos din portbagaj niste obiecte, le avea in brate si a strigat la agentul constatator intrebandu-l ce sa faca cu acele obiecte.
     Martorul a aratat de asemenea ca petentul in acel moment avea in brate si altceva decat triunghiurile, nu a putut spune cu certitudine daca erau trusa medicala si extinctorul, dar a invederat instantei ca petentul detinea aceste obiecte intrucat le-a vazut in portbagajul masinii petentului cu putin timp inainte de eveniment, cand a mers impreuna cu petentul sa spele masina.
     Martorul IG, propus de petent, a declarat ca se afla pe bancheta din spate a masinii petentului, cu care a circulat in aceeasi imprejurare impreuna si cu martorul FF si a observat cum petentul a coborat din masina, s-a dus la portbagaj si a scos si a aratat politistului triunghiul, insa pentru ca avea bagaj nu a reusit sa scoata imediat si trusa medicala si extinctorul si a continuat sa caute, iar ulterior in timp ce agentul de politie s-a indreptat spre masina sa a auzit cum petentul a strigat catre acesta sa vina sa vada obiectele.
     Afirmatiile martorilor propusi de petent in sensul ca nu au observat in acea intersectie nicio alta persoana, precum si afirmatiile martorului din oficiu BV in sensul ca nu a observat martorii propusi de petent la locul incidentului se explica prin aceea ca, asa cum rezulta din depozitiile martorilor IG si FF, acestia din urma se aflau inauntrul autoturismului condus de petent, care avea aplicate pe geamuri folii, astfel ca martorii propusi de petent nu au avut o vizibilitate buna si in acelasi timp nu au putut fi observati de martorul din oficiu, care se afla la o distanta de cel putin 15 m de masina petentului, conform sustinerii sale.
     Martorul FF prezinta credibilitate intrucat a perceput in mod direct unele elemente de fapt ( existenta in masina petentului cu putin timp inainte de eveniment a triunghiului, extinctorului si trusei medicale), aspect care coroborat cu sustinerea ca in momentul controlului petentul a avut in brate pentru a prezenta agentului constatator pe langa triunghi si alte obiecte formeaza convingerea instantei ca acesta a avut in portbagajul masinii obiectele mentionate, iar sustinerea sa ca agentul constatator nu i-a acordat timp suficient pentru a prezenta obiectele este intemeiata.
     Mai mult, martorii audiati  in cauza nu se afla in niciuna dintre situatiile de excludere prevazute expres si limitativ  de art.189 C.proc.civ., iar martorul propus de petent, IG D, a  explicat si imprejurarea in care el si celalalt martor nu au putut fi observati de catre martorul BV, respectiv datorita faptului ca se aflau in masina, iar aceasta avea aplicate folii,  explicatia fiind pertinenta si coroborandu-se cu declaratia martorului FF, care a aratat sub acest aspect ca nu a coborat din masina la momentul controlului.
     Instanta va inlatura din probatoriul cauzei declaratia extrajudiciara luata martorului BV  de catre agentul constatator, intrucat in fata instantei acest martor a prezentat o cu totul alta modalitate de desfasurare a evenimentelor, aratand sub prestare de juramant ca singurele aspecte pe care in realitate le-a constatat personal sunt oprirea regulamentara a masinii petentului pentru control si faptul ca petentul a coborat din masina, ceea ce formeaza  convingerea instantei  ca declaratia judiciara este cea care reflecta adevarul, coroborandu-se cu declaratiile celorlalti martori.
      Concluzionand in sensul inlaturarii declaratiei extrajudiciare mentionate instanta are in vedere si faptul ca nu exista proportionalitate intre modalitatea in care agentul constatator a luat declaratia pentru a sustine  acuzatia si scopul legitim urmarit.
     Prezumtia de nevinovatie de care beneficiaza petentul in analiza temeiniciei acuzatiei aduse impotriva sa impune urmatoarele conditii: instanta sa nu porneasca de la premisa ca petentul contravenient a savarsit fapta retinuta in sarcina sa, sarcina probei revine organului constatator si indoiala este in beneficiul contravenientului, insa unele din aceste elemente, cum este acela al sarcinii probei, nu trebuie sa fie  absolutizate, existand posibilitatea, cu respectarea cerintei proportionalitatii mijloacelor folosite si scopul legitim urmarit, sa functioneze si alte prezumtii de fapt si de drept, chiar si in favoarea organului constatator (cauza Blum contra Austriei, Hotararea din 3 februarie 2005).
     In raport de probatoriul cauzei, instanta apreciaza ca in privinta realitatii situatiei de fapt retinute in actul contestat  s-a nascut un dubiu rezonabil si cum indoiala este in beneficiul contravenientului, conform principiului in dubio pro reo,  rezulta ca  procesul-verbal de constatare a contraventiei contestat nu este  temeinic intocmit, starea de fapt retinuta in acesta nefiind conforma cu realitatea,  pe cale de consecinta petentul nefacandu-se vinovat de savarsirea contraventiei retinute in sarcina sa.
      Fata de aceste considerente, instanta va admite plangerea petentului si va anula procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria PCA nr.2693409/04.07.2010  intocmit de catre intimata IPJ Gorj-Postul de Politie P  cu consecinta exonerarii petentului de plata amenzii contraventionale in cuantum de 300 lei.
     
     PENTRU ACESTE MOTIVE
     IN NUMELE LEGII
     HOTARASTE:
      Admite plangerea contraventionala formulata de petentul MC, cu domiciliul in ....... in contradictoriu cu intimata IPJ ....
      Anuleaza procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria PCA nr.2693409/04.07.2010  intocmit de catre intimata IPJ Gorj-Postul de Politie P.
     Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
      Pronuntata in sedinta publica din 30.09.2010 la Judecatoria Tg-Jiu.
      Presedinte,                                                                     Grefier,
     
     
     
     Red./Tehn.AG. 4 ex.
     29.10.2010
     
     
     

1