Vatamare corporala din culpa prev. de art. 184 alin. 1 si 3 Cp. Lipsa de pericol social.
La data de 29.03.2007, in jurul orei 7,20 inculpata a condus autoturismul cu pe bd. Unirii pe ce-a de-a doua banda de circulatie, prima banda fiind ocupata de masinile parcate. Inculpata a virat dreapta pe aleea de acces din dreptul imobilului cu nr. 80 in vederea parcarii. Negasind loc de parcare a inceput efectuarea manevrei de mers cu spatele. Se afla pe banda unu de circulatie in momentul in care a observat-o pe partea vatamata ce conducea o motocicleta cu o viteza de 80-90 km/h pe banda a doua de circulatie. In acel moment, partea vatamata s-a speriat, a franat si a fost aruncat de pe motocicleta pe banda doi, iar motocicleta a alunecat si a tamponat autoturismul stationat.
Instanta a tinut cont la stabilirea in concret a gradului de pericol social de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit si de imprejurarile in care a fost comisa si anume de faptul ca inculpata a incercat sa parcheze pe o alee de acces si negasind loc de parcare, nu a putut sa intoarca, fiind nevoita sa dea cu spatele la mai putin de 25 m de intersectia cu un bulevard, care la ora 7, 20 nu era circulat, nefiind pilotata la sol de o alta persoana, ca in momentul in care l-a vazut pe partea vatamata a oprit masina, accidentul producandu-se practic datorita faptului ca partii vatamate, vazand o masina ce dadea cu spatele, i s-a facut frica si a franat, dar avand o viteza (80-90 km/h) ce depasea cu mult maximul admis ( 60km/h) a fost in imposibilitate de a evita contactul dintre motocicleta ce s-a deplasat singura pe carosabil pe o distanta de 55,3 m, partea vatamata fiind aruncata din cauza franarii pe carosabil, si masina inculpatei.
Asadar culpa in producerea acestui accident incumba ambelor parti, inculpatei datorita faptului ca s-a deplasat cu spatele si desi aceasta a oprit masina cand l-a vazut pe partea vatamata, i-a determinat acesteia o stare de frica, iar partii vatamate datorita faptului ca avea o viteza foarte mare, desi daca ar fi avut o viteza maxim admisa de lege pe aceea portiune de carosabil (60km/h), accidentul nu s-ar fi produs.
Deci, desi culpa apartine ambelor parti, in mod evident partea vatamata a avut o vina substantial mai mare in producerea accidentului prin viteza mare cu care circula, culpa inculpatei fiind aceea ca se afla in acel moment, in acel loc, cu viteza 0 km/h perpendicular pe carosabil, cu spatele fata de sensul normal de mers, fara a depasi prima banda si nici linia masinilor parcate langa bordura.
Instanta va aprecia pericolul social si in functie de vatamarea produsa, numarul de zile de ingrijiri medicale 25-30, nu foarte mare, de lipsa de interes a partii vatamate fata de prezenta cauza, aceasta din urma neprezentandu-se in instanta pentru a fi audiata si neprecizandu-si cuantumul pretentiilor. Practic fata de incadrarea faptei art. 184 al. 1 si 3 C.p., pana nu de mult, legiuitorul sanctiona lipsa de interes a partii vatamate prin neprezentarea in mod nejustificat la doua termene consecutive, prin incetarea procesului penal.
Nu in ultimul rand in aprecierea gradului de pericol social al faptei instanta a tinut cont si de persoana si conduita faptuitoarei si anume de faptul ca inculpata nu are antecedente penale, lucreaza in cadrul unei institutii financiare, a recunoscut in mod constant savarsirea faptei, s-a prezentat in fata organelor judiciare ori de cate ori a fost chemata, netergiversand judecata cauzei, a acordat primul ajutor victimei.
In plus, fapta inculpatei trebuie apreciata in contextul modului concret in care se desfasoara circulatia pe drumurile publice in Bucuresti, unde inmultirea numarului de masini si gasirea cu greu a unui loc de parcare determina uneori efectuarea de manevre la limita legalitatii, iar in cazul inculpatei aceasta a fost intr-o situatie in care nici o alta manevra nu ar fi fost posibila pentru evitarea contactului dintre cele doua vehicule, culpa inculpatei fiind una de ordin contraventional, si nu infractional.