Pretentii. Sentinta civila nr. 22974 din data de 18.12.2014
pronunțată de Judecatoria Sectorului 1

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata ce face obiectul prezentului litigiu, astfel cum a fost precizata (f 57) reclamantul W.K. a solicitat instantei ca, in contradictoriu cu parata M.A.S. , sa stabileasca termenele de restituire a sapte imprumuturi, sustinand ca le-a acordat acesteia din urma in perioada 10 octombrie 2000 - 3 octombrie 2008.
In ceea ce priveste contractele din datele de 10.10.2000, 02.03.2011, 08.09.2002, 21.11.2002, prin incheierea de sedinta de la 07.09.2011 instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, astfel incat, contrar sustinerilor reclamantului, respectiva exceptie nu mai poate fi repusa in discutie si solutionata, tinand cont de faptul ca incheierea prin care se solutioneaza o exceptie procesuala are caracter interlocutoriu, iar prin Decizia nr 2794/R/01.11.2012 a Tribunalului Bucuresti a fost casata sentinta de declinare a competentei si trimisa cauza pentru continuarea judecatii.
Pe fond, se retine ca, pentru stabilirea termenului de restituire instanta trebuie sa verifice, pe baza probelor administrate, existenta obligatiei de restituire.
Intrucat parata a contestat validitatea contractelor de imprumut, instanta urmeaza a examina cu prioritate motivele invocate de aceasta.
Astfel, prin intampinarea formulata, parata a invocat faptul ca nu a semnat contractele de imprumut ce fac obiectul prezentei cauze.
Din concluziile raportului de expertiza grafoscopica (f 71-78 dosar), rezulta ca documentele redactate in limba germana, cu referire la diferite sume exprimate in valuta, datate 10.10.2000, 02.03.2001, 08.09.2002, 21.11.2002, 08.05.2008, 06.09.2008 si 03.10.2008, au fost semnate de parata MS-A.
Sustinerile paratei din cuprinsul obiectiunilor ( f 85), in sensul ca expertul nu a luat in considerare faptul ca toate contractele (cu exceptia celui de la fila 83 dosar) au semnatura executata in acelasi loc si sunt executate cu acelasi pix, nestabilindu-se daca semnaturile de pe contracte au fost aplicate de parata la datele la care se pretinde ca s-ar fi incheiat fiecare din contracte nu pot fi primite, raportul de expertiza intocmit pe baza materialelor de comparative puse la dispozitie stabilind cu certitudine faptul ca respectivele inscrisuri au fost semnate de parata; in aceste conditii, parata trebuia sa faca dovada faptului ca, la datele mentionate in respectivele inscrisuri nu a fost posibil sa le semneze intrucat, de exemplu, partile nu se aflau in aceeasi localitate; de asemenea, apararea paratei in sensul ca suporturile de hartie purtand semnatura sa ar fi putut fi obtinute in mod fraudulos si folosite de catre reclamant pentru a crea documentele depuse in instanta nu are suport probator or, potrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.
Sub aspectul apararilor paratei in sensul ca, inca de la data de 27.02.2009 reclamantul a declarat in mod expres ca orice pretentii financiare impotriva paratei sunt considerate inexistente, operand astfel remiterea de datorie, instanta retine urmatoarele:
Remiterea de datorie este renuntarea cu titlu gratuit a creditorului sa isi valorifice creanta pe care o are impotriva debitorului sau; astfel, prin remiterea de datorie obligatia debitorului se stinge si acesta va fi exonerat de executarea ei.
In ceea ce priveste proba remiterii de datorie, creditorul poate elibera debitorului o chitanta fictiva, prin care recunoaste faptul efectuarii platii cand in realitate aceasta nu s-a facut sau partile intocmesc un inscris care sa contina tocmai conventia de remitere de datorie.
In speta, prin declaratia din data de 27.02.2009 (anexa 6 la intampinare) reclamantul a aratat ca nu detine si nu a detinut niciodata creante financiare sau pretentii din imprumuturi sau alte contributii in bani sau obiecte fata de parata S.-A. M., iar imprumuturile semnate eventual de doamna dr M. nu au fost niciodata acordate.
In aceste conditii, din modul in care se exprima reclamantul, s-ar putea deduce si faptul ca ar fi existat o iertare de datorie, dar si ca nu s-au acordat acele imprumuturi (caracterul fictiv al acestora), insa, in oricare dintre ipoteze, obligatia de restituire nu subzista.
Astfel, in conditiile in care respectiva declaratie a fost intocmita ulterior contractelor de imprumut ce fac obiectul cauzei, aceasta invalideaza toate actele anterioare.
Pentru considerentele anterior expuse, tinand cont de modul de solutionare a exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune cu privire la contractele din datele de 10.10.2000, 02.03.2011, 08.09.2002, 21.11.2002, instanta va respinge, ca prescrisa, cererea privind aceste contracte si va respinge in rest cererea, astfel cum a fost precizata, ca neintemeiata.
Pe cale de consecinta, in cauza devin incidente disp. art.274 al.1 C.p.c., potrivit carora, din moment ce a cazut in pretentii, reclamantul trebuie obligat la plata cheltuielilor de judecata ocazionate paratei de solutionarea prezentului litigiu, deoarece este in culpa procesuala, iar in speta s-a formulat o cerere expresa in acest sens.
In cauza, parata a depus la dosar dovada achitarii onorariului avocatial (in cuantum de 8224,73 lei).
Instanta apreciaza insa ca aceasta din urma suma este disproportionat de mare in raport cu in raport cu complexitatea, cuantumul pretentiei si durata cauzei.
Ca urmare, instanta apreciaza ca situatia de fapt mai sus expusa se circumscrie ipotezei reglementate de disp.art.274 al.3 Cpc, urmand asadar sa reduca onorariul avocatial la plata caruia va fi obligat reclamantul la suma de 5000 lei, restul acestui onorariu ramanand in sarcina reclamantului, si sa oblige reclamantul la plata cheltuielilor de judecata, care se ridica la suma de 5000 lei, reprezentand onorariu avocatial.