Anularea contractului de vanzare-cumparare

Analizand actele dosarului, instanta retine urmatoarele:
In fapt, se constata ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat prin incheierea nr. 1372/17.08.2012 la BNPA G. E., S. S., D.T., F. B. (fielel 8-11), paratul S.R. PRIN DG A FP A MB, in calitate de vanzator, a instrainat cu titlul oneros catre paratul GG, in calitate de cumparator, cota-parte din apartamentul nr. 1 din imobilul situat in Bucuresti, str. , nr. 38, sector 1, inscris in CF nr. 216363 a localitatii Bucuresti sector 1.
De asemenea, instanta retine ca prin sentinta civila nr. 13526/05.10.2007 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 41540/299/2006 (filele 13-19) s-a constatat calitatea de mostenitor a paratului S R pentru cota de 3/5 din apartamentul situat in Bucuresti, str. , nr. 38, apartamentul nr. 1, sector 1, precum si faptul ca cota de 2/5 din imobil este proprietatea reclamantului TG, aceste parti aflandu-se in stare de indiviziune cu privire la imobilul mentionat.
In drept, instanta constata ca prin cererea formulata, reclamantul solicita anularea contractului mentionat sustinand ca acesta este lovit de nulitate relativa intrucat nu a fost respectat dreptul de preemtiune prevazut in favoarea sa de dispozitiile art. 22 alin. (6) din Normele metodologice de aplicare a OG nr. 14/2007 privind reglementarea modului si conditiilor de valorificare a a bunurilor intrate, potrivit legii, in proprietatea privata a statului, aprobate prin HG nr. 731/2007.
Prin raportare la domeniul de aplicare a OG nr. 14/2007 reglementat de art. 1 lit. b) din Normele metodologice, se retine aplicarea acestor dispozitii in sensul ca bunul ce face obiectul contractului de vanzare a carui anulare se solicita face parte din proprietatea privata a statului si provine dintr-o succesiune vacanta, aspecte ce rezulta din sentinta civila nr. 13526/05.10.2007 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 41540/299/2006 (filele 13-19).
De asemenea, instanta retine existenta unui drept de preemptiune legal prevazut de art. 22 alin. (6) din Normele metodologice potrivit caruia ,,Bunurile imobile detinute de stat in cota indiviza se valorifica direct catre coproprietari, daca acestia ofera cel putin pretul stabilit de comisia de evaluare pe baza raportului de expertiza tehnica sau de evaluare, in termen de 30 de zile de la data instiintarii in acest sens de catre organele de valorificare, si achita integral suma in termen de 60 de zile de la data depunerii ofertei de cumparare. In caz contrar, se procedeaza la valorificarea imobilului prin licitatie publica’’, avand in vedere calitatea de coproprietar a reclamantului cu paratul Statul Roman.
Cu toate acestea, se constata, astfel cum a afirmat si reclamantul prin avocat, faptul ca sanctiunea nulitatii relative nu este prevazuta in mod expres in cazul nerespectarii dreptului de preemtiune. Or, avand in vedere ca actul juridic a carui anulare se solicita a fost incheiat la data de 17.08.2012, acestuia ii sunt aplicabile dispozitiile referitoare la nulitate si dreptul de preemptiune prevazute de Codul civil din 2009, potrivit art. 6 alin. (5) C.civ. si art. 5 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
De asemenea, in materia preemtiune, potrivit art. 123 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, dispozitiile art. 1730-1740 din Codul civil se aplica contractelor de vanzare incheiate dupa intrarea in vigoare a Codului civil, anume ulterior datei de 1 octombrie 2011, iar contractul a carui anulare se solicita in prezenta cauza a fost incheiat ulterior intrarii in vigoare a Noului Cod civil.
Potrivit dispozitiilor art. 1253 C.civ., nulitatea virtuala intervine numai atunci cand sanctiunea nulitatii trebuie aplicata pentru ca scopul dispozitiei legale incalcate sa fie atins, acestea avand caracterul de norme generale fata de normele speciale care reglementeaza dreptul de preemptiune, respectiv art. 1730 - 1740 C.civ. care nu prevad sanctiunea nulitatii pentru nerespectarea dreptului de preemtiune, ci faptul ca vanzarea bunului cu privire la care exista un drept de preemptiune legal (cum este cazul in speta) se poate face catre un tert numai sub conditia suspensiva a neexercitarii dreptului de preemptiune de catre preemptor (art. 1731 C.civ.), prin exercitarea preemtiunii contractul de vanzare considerandu-se incheiat intre preemptor si vanzator in conditiile cuprinse in contractul incheiat cu tertul, iar acest contract de desfiinteaza retroactiv [art. 1733 alin. (1) teza I C.civ.].
Prin urmare, in lipsa unei dispozitii exprese care sa prevada sanctiunea nulitatii in cazul nerespectarii dreptului de preemptiune, nu intervine nulitatea contractului, ci mecanismul exercitarii dreptului de preemptiune in conditiile prevazute de legea speciala, care se completeaza cu dispozitiile generale prevazute de art. 1730-1740 C.civ., aspect reglementat expres si de art. 123 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.
In consecinta, se constata ca nu a intervenit nulitatea relativa pentru neexercitarea dreptului de preemtiune astfel cum a sustinut reclamantul si nici o alta cauza de nulitate absoluta care, potrivit art. 1247 alin. (3), ar fi trebuit in mod obligatoriu invocata de instanta din oficiu, instanta va respinge ca neintemeiata cererea de anulare a contractului de vanzare-cumparare autentificat prin incheierea nr. 1372/17.08.2012 la BNP GE, SS, DT, FB incheiat intre paratul SR PRIN D G F P A MB si paratul GG.
Referitor la cererea reclamantului de obligare a paratilor la plata cheltuielilor de judecata, avand in vedere solutia ce va fi dispusa in prezenta cauza, prin raportare la culpa procesuala ce incumba reclamantului, instanta, in temeiul art. 453 alin. (1) C.proc.civ., va respinge aceasta cerere ca neintemeiata.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, acestea se acorda, conform art. 453 alin. (1) C.proc.civ., numai la cererea partii, or paratii nu au solicitat cheltuieli de judecata, instanta urmand a luat act de acest aspect.