Prin sentinta civila nr. 8712/16.09.2005 a fost respinsa cererea formulata de reclamantii G. M., G. M., G. F. F., N. C., G. A., prin reprezentanti legali G. F. F. si N. C. in contradictoriu cu paratul E. N. ca nefondata.
Prin cererea formulata la data de 15.02.2005, pe cale reconventionala in dosarul nr. 1847/2005 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, disjunsa prin sentinta civila nr. 4894 din 19.05.2005, pronuntata de aceeasi instanta si inregistrata sub nr. 11518/2005, reclamantii G. M., G. M., G. F. F., N. C., G. A., au solicitat obligarea paratului E.N. la restituirea echivalentului in lei al sumei de 2.400 Euro si obligarea lui la plata echivalentului in lei al sumei de 2.600 Euro.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat, in fapt, ca suma de 2.600 Euro a fost incasata de parat cu titlu de avans pentru vanzarea locuintei, iar suma de 2.600 Euro reprezinta cheltuieli facute de ei cu materialele si manopera meseriasilor, necesare pentru a aduce imobilul in stare de locuit si pentru igienizarea curtii.
Cererea nu a fost motivata in drept.
Paratul a depus intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active si a solicitat, in subsidiar, respingerea cererii ca nefondata.
In fapt, a aratat ca din analiza inscrisurilor depuse in sustinerea cererii de catre reclamanti, rezulta un cuantum al cheltuielilor inferior celui pretins.
In sedinta publica din 8.09.2005, instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active, invocata prin intampinare, ca nefondata.
Din analiza materialului probator administrat, instanta a retinut:
Paratul, in calitatate de proprietar al imobilului, compus din teren si constructie, situat in Bucuresti, str. G.B., sector 1 a formulat impotriva reclamantilor o actiune posesorie generala, ce a format obiectul dosarului nr. 1847/2005 al Judecatoriei Sectorului 1 si a fost admisa prin sentinta civila nr. 8 712 din 16.09.2005.
Intrucat cererea de chemare in judecata ce formeaza obiectul acestui dosar a fost disjunsa din dosarul nr. 1 847/2005 al Judecatoriei Sectorului 1, instanta a fost legata de situatia de fapt si de solutia in drept din dosarul initial, neputandu-se retine aspecte distincte cu privire la problemele litigioase solutionate prin prima hotarare, pentru a nu se pronunta hotarari contradictorii.
In considerentele sentintei civile nr. 8 712 din 16.09.2005, , instanta a retinut, sub aspectul situatiei de fapt, ca in luna iunie 2004, mama paratului E. N. l-a angajat pe reclamantul G. M. pentru efectuarea unor lucrari de curatenie si igienizare la imobilul proprietatea paratului, situat in Bucuresti, str. G.. B., iar ulterior toti reclamantii s-au mutat in locuinta fara consimtamantul proprietarului, tulburand astfel posesia paratului.
Din declaratiile martorilor T. M. si P. N. C., coroborate cu raportul de expertiza, specialitatea constructii, instanta a retinut ca reclamantii au realizat, apeland si la ajutorul remunerat a doi muncitori, mai multe reparatii si imbunatatiri la corpul din imobil in care au locuit, respectiv: au montat gresie si faianta, in baie si gresie in bucatarie, au reparat acoperisul, au refacut tencuiala, au zugravit peretii interiori, au vopsit tamplaria de lemn, au montat mai multe geamuri, intrerupatoare si prize, au instalat cada, chiuveta si closet si au schimbat tubulatura interioara pentru apa si robinetii. De asemenea au curatat curtea imobilului, indepartand gunoaiele si buruienile.
Art. 488 C.civ., care reglementeaza accessiunea, ca mod derivat de dobandire a proprietatii, prevede ca tot ce se uneste si se incorporeaza cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului.
Accesiunea consta in incorporarea materiala a unui bun considerat mai putin important intr-un bun mai important, avand ca efect dobandirea dreptului de proprietate asupra primului bun de catre proprietarul celui de-al doilea.
Avand in vedere ca locuinta proprietatea reclamantului din str. G. B. este un bun imobil prin natura sa, conform art. 462 C.civ., iar imbunatatirile si reparatiile realizate de reclamanti sunt, conform art. 468 alin. 1 C.civ., imobile prin destinatie, instanta a apreciat ca in cadrul raportului de accesorietate, constructia are calitatea de lucru principal, astfel incat raportului juridic dedus judecatii ii sunt aplicabile normele din materia accesiunii imobiliare artificiale.
In motivarea sentintei civile nr. 8 712 din 16.09.2005 a Judecatoriei Sectorului 1 prin care s-a solutionat actiunea in complangere, s-a retinut ca reclamantii au tulburat posesia paratului asupra locuintei din str. G. B. In raport de aceasta situatie de fapt, retinuta prin hotararea anterioara, si de care instanta este tinuta, reclamantii sunt constructori de rea-credinta, intrucat au cunoscut ca locuinta este proprietatea paratului.
Art. 494 alin. 1 C.civ. prevede ca proprietarul imobilului la care s-au facut imbunatatiri, are un drept de optiune, putand fie sa le pastreze, invocand accesiunea imobiliara artficiala, fie sa ceara ridicarea lor pe cheltuiala constructorului.
Reclamantii, in calitate de constructori de rea-credinta, au fata de paratul proprietar al locuintei, conform art. 494 alin. 3 C.civil, un drept de creanta afectat de o conditie suspensiva potestativa simpla, pentru valoarea materialelor si pretul muncii, dar numai atunci cand proprietarul bunului principal ar fi optat pentru invocarea accesiunii imobiliare artificiale.
Dreptul de creanta al reclamantilor este conditionat de manifestarea de vointa a paratului, expresa sau tacita, in sensul operarii accesiunii. Reclamantii nu au sustinut ca paratul si-ar fi exercitat anterior dreptul de optiune, astfel incat pana la formularea optiunii de catre parat, ei nu au deschisa calea unei actiuni in realizare, in vederea obligarii paratului la despagubiri pentru imbunatatirile si reparatiile efectuate la imobil.
In consecinta, constatand ca paratul nu si-a exercitat inca dreptul de optiune, si deci conditia suspensiva care afecteaza dreptul de creanta al reclamantilor nu s-a implinit, instanta a apreciat ca reclamantii nu pot cere plata despagubirilor ce li s-ar cuveni in cazul operarii accesiunii, cererea formulata impotriva paratului fiind nefondata.
In ceea ce priveste cererea de restituire a echivalentului in lei al sumei de 2400 EURO, pe care reclamantii sustin ca i-ar fi platit-o paratului cu titlu de avans pentru vanzarea acelei locuinte, instanta a constataat ca reclamantii nu au facut proba platii catre parat a acestei sume, astfel incat cererea lor de restituire este nefondata si a fost respinsa de instanta.
In drept, au fost avute in vedere prevederile art. 462, 468, 488 si 494 C.civ.