Dosar nr. 3051/280/2010
R O M A N I A
JUDECATORIA PITESTI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 4434
Sedinta publica de la 20 Mai 2010
Completul compus din:
PRESEDINTE A. R.
Grefier V. M.
Pe rol judecarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamantul A. A. C. in contradictoriu cu paratii: D. I. si D. E., avand ca obiect revendicare imobiliara.
La apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns reclamantul, prin aparator A. M. M., parata personal, asistata de aparator E. C. si paratul, prin aparator E. C.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care invedereaza instantei ca s-a depus la dosar, prin compartimentul registratura, un borderou cu inscrisuri de catre parati.
Instanta pune in discutia partilor exceptia inadmisibilitatii, exceptia autoritatii de lucru judecat si exceptia lipsei calitatii procesuale active, exceptii invocate de catre parati, precum si asupra fondului cauzei.
Aparatorul reclamantului avand cuvantul, invedereaza instantei ca nu intelege sa puna concluzii pe exceptiile invocate, apreciind ca acestea au fost solutionate in mod irevocabil in primele doua cicluri procesuale. Cat priveste fondul cauzei solicita admiterea actiunii. Reclamantul a dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentului mentionat si o cota de ? din terenul de sub constructie plus terenul de 186,24 mp curte aferenta constructiei, prin contract de donatie. Dupa anul 1990 reclamantul a formulat cerere de restituire a imobilului. Dupa ce a formulat cerere de restituire in baza Legii 10/2001, reclamantul a aflat ca imobilul a fost vandut catre parati, iar actiunea in constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare - cumparare al paratilor a fost respinsa in mod irevocabil. Totodata, precizeaza ca imobilul a fost preluat in mod nelegal si abuziv de catre stat, iar vanzarea catre parati s-a incheiat cu rea credinta, cu fraudarea dreptului sau de proprietar al imobilului. Astfel imobilul a trecut in proprietatea statului fara titlu valabil, intrucat Decretul 223/1947 era neconstitutional si contrar prevederilor art. 481 Cpc si art. 17 din Decretul Universal al Drepturilor Omului, iar decizia nr. 179/1987 nu i-a fost comunicata niciodata, pentru a putea fi atacata in instanta. Titlul statului din perspectiva art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului nu se poate valida retroactiv. Nu a existat cauza de interes public pentru expropriere. Totodata, reaua credinta la incheierea contractului este evidenta, intrucat paratii stiau ca apartamentul este nationalizat, iar cu minime diligente puteau sa afle intentia reclamantului de revendicare a imobilului, intrucat mama acestuia locuieste in acelasi imobil. Dispozitiile Decretului 223/1974, prevedeau ca la parasirea tarii, orice persoana era obligata sa-si vanda proprietatea. In anul 1987 paratii ce faceau parte din nomenclatura comunista au obtinut repartitie pentru imobil. Preluarea de catre stat a fost una abuziva. De asemenea, paratii au exonerat vanzatorul de raspunderea pentru evictiune, iar vanzatorul a fost de rea credinta, vanzand imobilul, desi era cerere de restituire a acestuia. De asemenea, solicita ca instanta sa compare titlurile de proprietate ale partilor, sustinand ca reclamantul are titlul mai bine caracterizat, respectiv este un act autentic, fata de titlul paratilor, care este un act sub semnatura privata. Reclamantul a dobandit dreptul de proprietate de la proprietarul imobilului, iar paratii au dobandit de la un neproprietar, Statul Roman, care nu a putut sa le transfere dreptul de proprietate, ramanand tot timpul in patrimoniul reclamantului. Invoca in sustinere dispozitiile art. 480 Cod civil, art. 44 din Constitutia Romaniei, art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului.
Paratii, prin aparator, avand cuvantul, invedereaza instantei ca sustine numai exceptia autoritatii de lucru judecat, apreciind ca se incearca sa se obtina o solutie contrara celor statuate prin decizia civila nr. 274/2004 a Tribunalului Arges, irevocabila prin decizia civila nr. 34/2005 a Curtii de Apel Pitesti. In procesul solutionat prin hotararile judecatoresti mentionate, reclamantul a cerut sa se constate nevalabilitatea titlului statului si nulitatea contractului de vanzare-cumpaare al paratilor. Instantele au respins actiunea retinand ca titlul statului este unul valabil, iar paratii sunt cumparatori de buna credinta. Mai mult instantele au admis cererea reconventionala si au constatat, in contradictoriu cu reclamantul, ca paratii sunt proprietarii actuali ai imobilului. Chestiunea titlularului dreptului de proprietate fiind transata irevocabil, readucerea ei in discutie incalca autoritatea de lucru judecat. Pe de alta parte, in jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a statuat ca exista autoritate de lucru judecat nu numai atunci cand exista tripla identitate de parti, obiect si cauza, ci si atunci cand prin noul proces se urmareste obtinerea unei hotarari care sa statueze contrar celor deja stabilite printr-o hotarare irevocabila. Astfel ca, solicita admiterea exceptiei autoritatii de lucru judecat, pentru motivele expuse. Asupra fondului cauzei, precizeaza ca imobilul a fost preluat de catre stat cu titlu valabil, in conditiile Decretului 223/1974, datorita faptului ca reclamantul parasise tara. Reclamantul nu a contestat niciodata decizia, ci a mandat-o pe mama sa sa incaseze despagubirea cuvenita pentru preluarea imobilului, ceea ce mandatara sa a si facut. A mai stabilit instanta ca paratii sunt cumparatori de buna-credinta pentru ca, inainte de a incheia contractul de vanzare-cumparare au efectuat verificari pentru a vedea daca fostul proprietar nu a solicitat, in termenul prevazut de Legea 112/1995, restituirea imobilului. De asemenea, solicita ca instanta sa retina ca asupra imobilului in litigiu numai paratii au titlu de proprietate actual, titlu a carui valabilitate a fost deja confirmata de justitie, printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, opozabila reclamantului. Reclamantul invoca drept titlu de proprietate contractul de donatie. Acesta nu este insa un titlu actual, care sa poata servi drept temei al unei actiuni in revendicare, pentru ca imobilul la care se refera a fost preluat de catre stat. In acest fel, reclamantul a pierdut calitatea de proprietar al imobilului revendicat. Contractul de donatie nu poate servi decat temei al obtinerii masurilor reparatorii prevazute de Legea 10/2001. Reclamantul a si uzat de acest drept, formuland notificare si obtinand restituirea in natura a unei parti din terenul aferent constructiei si despagubiri pentru restul imobilului. Insusi faptul ca reclamantul a formulat o asemenea notificare dovedeste faptul ca el cunostea imprejurarea ca nu mai este titularul actual al dreptului de proprietate. In concluzie, solicita ca instanta sa retina ca reclamantul este un dobanditor cu titlu gratuit, care a fost deja despagubit de Statul Roman la data preluarii imobilului si i s-a stabilit si despagubiri in completare, in temeiul Legii nr. 10/2001. In ceea ce priveste pe parati, acestia sunt dobanditori cu titlu oneros, platind un pret pentru apartamentul pe care l-au cumparat. Pentru toate aceste motive, solicita respingerea actiunii, cu cheltuieli de judecata. Depune la dosar concluzii scrise.
?
INSTANTA
Constata ca, prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Pitesti la data de 27.06.2006 sub nr. 8057/280/2006(numar in format vechi 8081/2006), reclamantul A. A. C. a chemat in judecata pe paratii D. I. si D. E., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa fie obligati acestia sa-i lase in deplina proprietate si posesie apartamentul cu 3 camere situat in Pitesti, jud. Arges, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca a dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentului mentionat si o cota de ? din terenul de sub constructie plus terenul de 186,24 mp curte aferenta constructiei, prin contractul de donatie autentificat sub nr. 879/24.02.1972, iar in 1987 s-a stabilit legal in R.F.G. Intrucat prin Decizia 179/12.06.1987 Comitetul Executiv al Consiliului Popular Arges a dispus trecerea imobilului in proprietatea statului, cu plata unei despagubiri derizorii, dupa 1990 reclamantul a formulat cerere de restituire a imobilului, insa Primaria Pitesti i-a raspuns in mod negativ. Dupa ce a formulat cerere de restituire in baza Legii 10/2001, reclamantul a aflat ca imobilul a fost vandut catre parati, iar actiunea in constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare nr. 3/17.12.1996 incheiat intre parti la SC R. SA a fost respinsa in mod irevocabil.
Reclamantul apreciaza ca imobilul a fost preluat in mod nelegal si abuziv de catre stat, iar vanzarea catre parati s-a perfectat cu rea credinta, cu fraudarea dreptului sau de proprietar al imobilului. Astfel imobilul a trecut in proprietatea statului fara titlu valabil, intrucat Decretul 223/1947 era neconstitutional si contrar prevederilor art. 481 C.civ. si art. 17 din Decretul Universal al Drepturilor Omului, iar decizia 179/1987 nu i-a fost comunicata niciodata, pentru a putea fi atacata in instanta. Totodata, reaua credinta la incheierea contractului este evidenta, intrucat paratii stiau ca apartamentul este nationalizat, iar cu minime diligente puteau sa afle intentia reclamantului de revendicare, intrucat mama acestuia locuieste in acelasi imobil. De asemenea, paratii au exonerat vanzatorul de raspunderea pentru evictiune, iar vanzatorul a fost de rea credinta, vanzand imobilul desi era cerere de restituire a acestuia. Comparand titlurile partilor, se arata ca reclamantul are titlul mai bine caracterizat, intrucat a dobandit de la proprietarul imobilului, iar paratii au dobandit de la un neproprietar, Statul Roman, care nu a putut sa le transfere dreptul de proprietate, acesta ramanand tot timpul in patrimoniul reclamantului.
In drept au fost invocate disp.art. 480 C.civ., art. 44 din Constitutia Romaniei, art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului.
Prin intampinarea formulata la data de 25.09.2006, paratii D. E. si D. I., au invocat exceptia autoritatii de lucru judecat a deciziei civile nr. 247/22.03.2004 a Tribunalului Arges, irevocabila prin dec.civ. 34/R/2005 a Curtii de Apel Pitesti, lipsa calitatii procesuale active si pasive si inadmisibilitatea actiuni. In motivarea primei exceptii s-a aratat ca prin deciziile mentionate a fost respinsa ca nefondata actiunea privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare nr. 3/17.12.1996 prin care paratii au cumparat imobilul. Reclamantul a invocat aceleasi motive ca si in prezenta cauza, iar deciziile mentionate au stabilit ca titlul cu care a fost preluat imobilul de catre stat este valabil, iar paratii au fost cumparatori de buna credinta. A 2-a exceptie a fost motiva pe faptul ca dec.civ. 247/2004 a stabilit calitatea de proprietari a paratilor si lipsa acestei calitati in privinta reclamantului. In ce priveste exceptia inadmisibilitatii, se arata ca reclamantul a optat pentru procedura prev.de Lg.10/2001, formuland notificare pentru restituirea in natura a imobilului, notificare admisa in parte, pentru terenul liber, prin Dispozitia 775/2006 a Primarului Mun. Pitesti. Prin urmare, reclamantul nu mai poate formula actiune in revendicare.
La dosarul cauzei au fost depuse urmatoarele inscrisuri: act de donatie autentificat sub nr. 879/24.02.1972, schita imobilului, Decizia 179/12.06.1987 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Arges, cerere din 11.05.1990, adresa de raspuns nr. 13048/29.10.1990, adresa nr. 18045/31.10.2001, contract de vanzare-cumparare 3/17.12.1998, dec.civ. nr. 34/R/19.01.2005 a Curtii de Apel Pitesti, procura autentificata sub nr. 3593/05.05.1987, adresa nr. 86260/12.12.1996, dispozitia nr. 775/2006, cerere de chemare in judecata, sentinta civila nr. 2424/16.06.2003, dec.civ. nr. 247/22.03.2004 a Tribunalului Arges.
La termenul din 07.11.2006, instanta a pus in discutie exceptiile invocate de parati, iar prin s.civ. nr. 4711/07.11.2006, pronuntata de Judecatoria Pitesti s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului si s-a respins actiunea ca fiind formulata de catre o persoana fara calitate procesuala activa. Totodata s-a respins exceptia autoritatii de lucru judecat.
S-a retinut, in esenta ca, litigiul ce a format dosarul nr. 9212/2002 al Judecatoriei Pitesti a avut ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare nr. 3/17.12.1996, in timp ce prezenta cauza are ca obiect revendicarea aceluiasi imobil.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active, s-a constatat ca, prin d.civ. nr. 247/22.03.2004 pronuntata de Tribunalul Arges, in apel, s-a retinut in mod irevocabil ca apartamentul revendicat a fost preluat de catre stat cu titlu valabil, prin Decizia Comitetului Executiv nr. 179/1987 si ca paratii sunt dobanditori de buna-credinta. Ca urmare, s-a retinut ca in mod implicit s-a stabilit si calitatea de neproprietar a reclamantului.
Prin decizia civila nr.237 de la 05.07.2007 Tribunalul Arges a admis apelurile, a desfiintat sentinta instantei de fond si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de fond.
Impotriva deciziei tribunalului s-a formulat recurs atat de catre reclamant cat si de catre parati.
Prin decizia civila nr.26/R/ din 31 ianuarie 2008 Curtea de Apel Pitesti a respins recursurile ca nefondate.
Instanta de apel a retinut ca instanta de fond in mod gresit s-a rezumat doar a indica lipsa legitimarii procesuale a reclamantului, fara a face o analiza completa a dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul litigiului, iar instanta de recurs a retinut ca, instanta de apel, pentru solutionarea unitara a cauzei si respectarea dublului grad de jurisdictie consacrat legislativ in actuala reglementare a cailor de atac, a dispus corect potrivit art.297 C.pr.civ., trimiterea cauzei la instanta de fond pentru a analiza cu prioritate exceptia inadmisibilitatii care primeaza fata de celelalte exceptii invocate.
In rejudecare cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoria Pitesti la data de 03.03.2008, sub acelasi numar unic.
Prin s.civ. nr. 3324/04.06.2008 pronuntata de Judecatoria Pitesti s-a respins actiunea si a fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecata catre parati.
S-a retinut ca, autoritatea de lucru judecat, exceptie reglementata in art.1201 C.civ., are la baza regula ca o actiune nu poate fi judecata decat o singura data si ca o constatare facuta printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila nu trebuie contrazisa printr-o alta hotarare.
Principiul puterii de lucru judecat impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, avand acelasi obiect, aceeasi cauza si purtat intre aceleasi parti, chiar cu pozitia procesuala inversata, ci si contrazicerile dintre doua hotarari judecatoresti, in sensul ca drepturile recunoscute unei parti printr-o hotarare definitiva sa nu fie contrazise printr-o alta hotarare posterioara, pronuntata intr-un alt proces. Pentru a exista identitate de obiect intre doua actiuni, nu este nevoie ca obiectul sa fie formulat in ambele in acelasi mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor actiuni sa rezulte ca scopul final urmarit este acelasi in ambele actiuni.
S-a constatat ca rezulta, fara putinta de tagada, ca scopul urmarit prin actiunea in revendicare formulata de reclamant este acelasi cu cel ce a facut obiectul primei judecati, proces in care s-a statuat irevocabil ca titlul statului cu care a fost preluat imobilul de la reclamant, a fost unul valabil, paratii sunt dobanditori de buna credinta ai apartamentului in litigiu, situat in Pitesti, str. Crinului nr. 7, judetul Arges contractul de vanzare cumparare nr. 3/1996 cu respectarea tuturor conditiilor de fond si forma prevazute de Legea speciala nr. 112/1995.
Asupra exceptiei inadmisibilitatii actiunii s-a apreciat ca aceasta este intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Este de necontestat faptul ca anterior aparitiei Legii nr.10/2001 "restitutio in integrum" ca efect al ineficacitatii actelor de preluare a fost guvernata de dreptul comun al revendicarii fondat pe dispozitiile art.480-481 Cod civil.
Dupa aparitia Legii nr.10/2001, dreptul comun a fost parasit si inlocuit cu norme speciale de drept substantial si cu o procedura administrativa obligatorie si prealabila sesizarii instantei de judecata.
Prin acest act normativ s-a suprimat actiunea de drept comun si s-a perfectionat sistemul reparator prin norme procedurale speciale subordonate controlului judecatoresc si intrucat reglementarile cuprinse in lege intereseaza ordinea publica, ele sunt de imediata aplicare.
In acest context, rezulta ca ulterior datei de 14 februarie 2001, data intrarii in vigoare a Legii nr.10/2001, ca lege noua, actiunea in revendicare a imobilului la care se refera, nu mai este posibila, iar o actiune fondata pe dispozitiile legii noi este conditionata de parcurgerea procedurii administrative obligatorii si prealabile sesizarii instantei judecatoresti.
Dat fiind faptul ca, in speta, actiunea reclamantului de drept comun a fost introdusa la data de 27.06.2006, ulterior intrarii in vigoare a Legii nr.1o/2001, iar imobilul revendicat face obiectul legii speciale de reparatie care are prioritate in concurs cu legea generala, s-a admis exceptia inadmisibilitatii.
Pe fondul cauzei s-a retinut ca atat timp cat reclamantul nu a facut dovada dreptului sau de proprietate asupra imobilului - apartament, astfel ca actiunea in revendicare a fost respinsa.
Prin d.civ. nr. 43/13.02.2009 pronuntata de Tribunalul Arges s-a respins apelul declarat de catre reclamant ca nefondat.
Prin d.civ. nr. 1798/R/26.11.2009 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti s-a admis recursul declarat de reclamant, s-a casat decizia si sentinta si s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanta.
S-a retinut, in esenta, ca reclamantului i s-a recunoscut calitatea de titular al unui bun, in sensul Conventiei Europene a Drepturilor Omului, prin decizia nr. 775/2006, prin care i s-au acordat despagubiri aferente imobilelor preluate abuziv, in temeiul legii 10/2001, existand astfel o speranta legitima de redobandire a bunurilor, in interpretarea dispozitiilor art.1 din Protocolul 1 al Conventiei.
S-a constatat astfel ca, a declara actiunea in revendicare ca inadmisibila ar echivala deopotriva cu anihilarea nejustificata a caracterului absolut, exclusiv si perpetuu al dreptului de proprietate, cu consecinta pierderii beneficiului imprescriptibilitatii.
S-a stabilit ca instanta va solutiona pe fond actiunea in revendicare formulata de catre reclamant.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii, instanta retine ca, astfel cum s-a statuat in decizia de casare nr. 1798/R/26.11.2009 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, irevocabila, actiunea in revendicare, intemeiata pe dispozitiile art. 480 C.civ. si art.1 din Protocolul 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, este admisibila. In acelasi sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 33/09.06.2008, intr-un recurs in interesul legii.
Ca urmare, instanta va respinge exceptia inadmisibilitatii.
Referitor la exceptia autoritatii de lucru judecat, instanta retine urmatoarele:
Printr-o cerere de chemare in judecata anterioara, formulata la data de 16.08.2002 si inregistrata pe rolul Judecatoriei Pitesti sub nr. 9212/2002, reclamantul Aman Alexandru a chemat in judecata pe paratii ADP Pitesti, D. E. si D. I., iar ulterior si pe Mun. Pitesti si Ministerul Finantelor, solicitand constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare nr. 3/17.12.1996 incheiat intre fosta R. RA Pitesti si paratii persoane fizice, avand ca obiect apartamentul din Pitesti. Motivele de nulitate absoluta invocate de reclamant au fost incheierea contractului cu fraudarea legii si reaua credinta a partilor, precum si nerespectarea formei autentice.
Prin sentinta civila nr. 2424/16.06.2003, Judecatoria Pitesti a admis in parte actiunea precizata si a constatat nulitatea absoluta a contractului mentionat, retinandu-se ca apartamentul, proprietatea reclamantului conform actului de donatie autentificat sub nr. 879/24.02.1972 a trecut in proprietatea statului fara titlu valabil si ca paratii au fost de rea credinta la incheierea contractului.
Prin decizia civila nr. 247/22.03.2004 Tribunalul Arges - Sectia Civila a fost admis apelul declarat de paratii D. I. si D. E., ADP Pitesti si Mun. Pitesti impotriva sentintei de mai sus si a fost schimbata sentinta in sensul ca a fost respinsa actiunea reclamantului. Totodata au fost respinse apelurile reclamantilor A. A. si M. F. P. Pentru a pronunta aceasta solutie Tribunalul a retinut ca partile au incheiat contractul de vanzare cumparare nr. 3/1996 cu respectarea tuturor conditiilor de fond si forma prevazute de Legea speciala nr. 112/1995, ca paratii persoane fizice sunt dobanditori de buna credinta ai apartamentului in litigiu, situat in Pitesti, indeplinindu-si obligatia de plata a contravalorii la data incheierii contractului si facand demersuri in vederea clarificarii situatiei juridice a apartamentului. Cu privire la titlul statului cu care a fost preluat imobilul de la reclamant, s-a retinut ca acesta a fost unul valabil potrivit HG 11/1997 si art. 2 din Normele metodologice de aplicare unitara a Lg. 10/2001, reprezentat de decizia nr. 179/1987 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Arges.
Prin dec.civ.nr. 34/R/19.01.2005 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti in dosarul 3621/civ/2006, au fost respinse recursurile declarate de reclamantul A. A. si de M. F. P., decizia tribunalului mentionata mai sus devenind astfel irevocabila. Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea de Apel Pitesti a retinut ca in ceea ce priveste titlul de proprietate al statului, in baza Decretului 223/1973, asupra imobilelor ce au intrat sub incidenta acestuia, acesta il constituie decizia Comitetului Executiv al Consiliului Popular cu nr. 179/1987, ce nu a fost atacata niciodata de reclamant, ci dimpotriva, a mandatat pe mama sa sa ridice suma de bani acordata. Prin urmare in baza HG 11/28.01.1997 de modificare si completare a Normelor Metodologice de aplicare a Lg. 112/1995 s-a retinut ca apartamentul a fost preluat de la reclamant cu titlu valabil de catre stat. Totodata s-a retinut ca paratii sunt cumparatori de buna credinta, conform art. 1898 alin 1 C.civ., astfel ca nu poate interveni nulitatea contractului de vanzare-cumparare in litigiu.
Exceptia autoritatii de lucru judecat este tratata de art. 166 C.pr.civ. ca o exceptie de fond, absoluta si peremptorie, iar art. 1201 C.civ. prevede ca exista autoritate de lucru judecat atunci cand o a doua cerere de chemare in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti.
In cauza, instanta apreciaza ca nu este indeplinita conditia identitatii de obiect si cauza, intrucat prezenta cauza are ca obiect revendicarea apartamentului, intemeiata pe art. 480 C.civ., in timp ce actiunea anterioara a avut ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare nr. 3/17.12.1996 prin care paratii au dobandit apartamentul in litigiu.
Prin urmare va fi respinsa exceptia autoritatii de lucru judecat.
Asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, instanta apreciaza ca aceasta este neintemeiata intrucat actiunea in revendicare este actiunea reala si petitorie introdusa de proprietarul neposesor impotriva posesorului neproprietar, prin care se urmareste astfel restituirea bunului revendicat.
In cauza ambele parti invoca un titlu de proprietate, iar compararea acestora este o problema de fond, iar nu de calitate procesuala activa, sau pasiva.
Ca urmare, astfel cum s-a retinut si prin decizia civila nr. 237/05.07.2007 pronuntata de Tribunalul Arges, in primul ciclu procesual, instanta constata ca exceptia lipsei calitatii procesuale active este neintemeiata, urmand a fi respinsa ca atare.
Pe fondul cauzei, instanta retine ca reclamantul pretinde ca este proprietarul apartamentului situat in Pitesti, jud. Arges, invocand drept titlu actului de donatie autentificat sub nr. 879/24.02.1972.
La randul lor, paratii invoca drept titlu de proprietate contractul de vanzare-cumparare nr.3/1996, incheiat intre fostul R. RA Pitesti, in calitate de reprezentant al vanzatorului - Statul Roman si parati, in baza legii 112/1995.
Trecand la compararea titlurilor, instanta constata ca, prin sentinta civila nr. 2424/16.06.2003, Judecatoria Pitesti a admis in parte actiunea precizata si a constatat nulitatea absoluta a contractului mentionat, retinandu-se ca apartamentul, proprietatea reclamantului conform actului de donatie autentificat sub nr. 879/24.02.1972 a trecut in proprietatea statului fara titlu valabil si ca paratii au fost de rea credinta la incheierea contractului (f.60-64) .
Prin decizia civila nr. 247/22.03.2004 Tribunalul Arges - Sectia Civila a fost admis apelul declarat de paratii D. I. si D. E., ADP Pitesti si Mun. Pitesti impotriva sentintei de mai sus si a fost schimbata sentinta in sensul ca a fost respinsa actiunea reclamantului. Totodata au fost respinse apelurile reclamantilor A. A. si M. F. P. Pentru a pronunta aceasta solutie tribunalul a retinut ca partile au incheiat contractul de vanzare cumparare nr. 3/1996 cu respectarea tuturor conditiilor de fond si forma prevazute de Legea speciala nr. 112/1995, ca paratii persoane fizice sunt dobanditori de buna credinta ai apartamentului in litigiu, situat in Pitesti, indeplinindu-si obligatia de plata a contravalorii la data incheierii contractului si facand demersuri in vederea clarificarii situatiei juridice a apartamentului. Cu privire la titlul statului cu care a fost preluat imobilul de la reclamant, s-a retinut ca acesta a fost unul valabil potrivit HG 11/1997 si art. 2 din Normele metodologice de aplicare unitara a Lg. 10/2001 (f.65-69), reprezentat de decizia nr. 179/1987 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Arges.
Prin decizia civila nr. 34/R/19.01.2005 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti in dosarul 3621/civ/2006, au fost respinse recursurile declarate de reclamantul A. A. si de M.F.P., decizia tribunalului mentionata mai sus devenind astfel irevocabila. Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea de Apel Pitesti a retinut ca in ceea ce priveste titlul de proprietate al statului, in baza Decretului 223/1973, asupra imobilelor ce au intrat sub incidenta acestuia, acesta il constituie decizia Comitetului Executiv al Consiliului Popular cu nr. 179/1987, ce nu a fost atacata niciodata de reclamant, ci dimpotriva, a mandatat pe mama sa sa ridice suma de bani acordata. Prin urmare in baza HG 11/28.01.1997 de modificare si completare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 s-a retinut ca apartamentul a fost preluat de la reclamant cu titlu valabil de catre stat. Totodata s-a retinut ca paratii sunt cumparatori de buna credinta, conform art. 1898 alin 1 C.civ., astfel ca nu poate interveni nulitatea contractului de vanzare-cumparare in litigiu.
Ca urmare, titlul de proprietate invocat de catre reclamant asupra apartamentului revendicat a subzistat pana la momentul la care dreptul s-a transmis catre Statul roman, prin Decizia Comitetului Executiv nr. 179/1987, cu privire la care s-a statuat cu putere de lucru judecat, ca a reprezentat un titlu valabil. Subsecvent, dreptul de proprietate asupra apartamentului a iesit din patrimoniul reclamantului la data deciziei, astfel ca, in momentul compararii titlurilor, numai paratii mai au act de proprietate, reprezentat de contractul de vanzare-cumparare nr. 3/1996.
Sustinerile reclamantului privind viciile de forma si de fond ale contractului de vanzare-cumparare nr. 3/1996, respectiv nerespectarea conditiilor legii 112/1995, reaua credinta a cumparatorilor, au fost analizate in cadrul litigiului anterior, statuandu-se cu putere de lucru judecat ca partile au incheiat contractul de vanzare cumparare nr. 3/1996 cu respectarea tuturor conditiilor de fond si forma prevazute de Legea speciala nr. 112/1995, ca paratii persoane fizice sunt dobanditori de buna credinta ai apartamentului in litigiu, situat in Pitesti, str. Crinului nr. 7, indeplinindu-si obligatia de plata a contravalorii la data incheierii contractului si facand demersuri in vederea clarificarii situatiei juridice a apartamentului.
Cu privire la aplicarea art.1 din Protocolul 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, instanta constata ca aceste dispozitii trebuie aplicate in mod egal pentru toate partile, cu respectarea si a dispozitiilor art.6 alin.1 din Conventie, respectiv a dreptului la un proces echitabil.
Astfel, a relua dezbaterea privind valabilitatea titlului statului ar insemna desfiintarea ansamblului unor proceduri judiciare finalizata printr-o decizie irevocabila. Procedandu-se astfel s-ar incalca principiul securitatii raporturilor juridice si, prin aceasta, dreptul paratilor la un proces echitabil, in sensul art. 6 alin. 1 din CEDO ( Brumarescu vs. Romania).
O noua hotarare ar avea ca efect privarea paratilor de drepturile de proprietate pe care o ,, judecata definitiva in favoarea sa" l-ea conferit asupra imobilului.
O privare de libertate, in conformitate cu aceasta norma se poate justifica numai daca se poate demonstra efectiv ca ea a intervenit din cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege.
Pentru toate cele ce preced, instanta urmeaza sa respinga actiunea in revendicare ca neintemeiata.
Potrivit disp. art. 274 C.proc.civ, va obliga reclamantii la plata catre parati a sumei de 5300 lei cheltuieli de judecata ( 2300 lei la fond; 2000 lei in apel si 1000 lei in recurs, luand in considerare toate cele trei cicluri procesuale).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge exceptia inadmisibilitatii.
Respinge exceptia autoritatii de lucru judecat.
Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active.
Respinge cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul A. A. C.domiciliat in mun. Bucuresti, in contradictoriu cu paratii D. I. si D. E. ambii domiciliati in mun. Pitesti, jud. Arges, ca neintemeiata.
Obliga reclamantul la plata catre parati a sumei de 5300 lei cheltuieli de judecata.
Cu apel in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica de la 20 Mai 2010.
Presedinte,
A. R. Grefier,
V. M. ? 1